Povestire cu tâlc: ”O vindecare minunată”

0
294

patericBunul Dumnezeu ne iubește pe toți și ne ajută când ne este greu. Așa m-a ajutat și pe mine. Era vară, era ziua mea și casa mea era plină de rude care veniseră să petrecem împreună acest eveniment. Era bună dispoziție și veselie. Eu împreună cu verii mei alergam prin casă. Din neatenție, m-am împiedicat de un prag și am căzut.

Momentul a trecut aproape neobservat, dar a doua zi dimineață piciorul mă durea tare. Am fost la doctor și a hotărât să nu calc pe picior o lună. Concediul care începea a treia zi l-am petrecut într-un cărucior cu rotile la Olănești. Tare aș fi alergat și eu pe cărările munților care, acolo, au un farmec aparte, dar nu aveam voie.

Următoarea vizită la doctor ne-a întristat mai tare. Trebuia să urmeze o lună tristă. Bunul Dumnezeu n-a vrut însă să fie așa. Ne-am întâlnit cu doamna învățătoare și doamna ne-a sfătuit să mergem în Arbore, la o femeie care se pricepea să facă masaje care, rearanjau oasele din mușchii ce se răsuciseră în cădere, lucru care scăpase medicilor.

Astfel eu, care nu mai știam să pășesc, după câteva ședințe, am putut alerga din nou. Eu și părinții mei spunem că este o minune de la Dumnezeu, pentru care Îi mulțumim din tot sufletul.

***

Povestit-a cineva din părinți, că era un magistrat trimis cu o solie împărătească și pe cale a găsit un mort sărac, zăcând gol și făcându-i-se milă, a zis slugii sale: ia calul și mergi puțin mai înainte! Acela pogorându-se s-a dezbrăcat de una din hainele sale și a pus-o peste mort și s-a dus. Apoi, după puțin timp, trimis tot cu o solie și ieșind afară din cetate, a căzut de pe cal și i s-a frânt piciorul. Și ducându-se la casa sa, se lupta cu mari chinuri și doctorii încercau să-l vindece. După ce au trecut cinci zile, i s-a înnegrit piciorul. Și aceasta văzând doctorii, au hotărât să-i taie piciorul, să nu putrezească și trupul. De aceasta înștiințându-se magistratul s-a supărat și plângea de acea primejdie și de mâhnire nici nu putea să doarmă, ci în noaptea aceea a rămas treaz. Luminând candela, a văzut la miezul nopții că se pogoară un om pe fereastra cea de sus și vine la dânsul și i-a zis: ”De ce te plângi, de ce te scârbești?”. Iar el a răspuns: ”Doamne, cum să nu mă plâng, că mi s-a frânt piciorul și mâine vin doctorii să-l taie?”. Iar el a zis: ”Arată-mi piciorul tău!”. Și arătându-l, l-a uns cel ce s-a arătat și i-a zis: ”Scoală-te și umblă!”. Bolnavul însă zicea: ”Doamne, nu pot că este frânt!”. Iar el a zis către dânsul: ”Sprijinește-te de mine!”. Și sprijinindu-se, s-a sculat și a mers sănătos. Apoi a zis iarăși cel ce s-a arătat: ”Iată, te-ai făcut sănătos! Deci culcându-te, odihnește-te și nu te scârbi!”.

Vorbindu-i și despre milostenie i-a pus înainte câteva cuvinte, zicând, că a zis Domnul: ”fericiți cei milostivi că aceia se vor milui! Și fără de milă este judecata la cel ce nu a făcut milă”. Apoi i-a mai spus: ”Mântuiește-te!”. Magistratul l-a întrebat: ”Te duci?” Zis-a lui acela: ”Ce mai voiești, dacă te-ai vindecat?”. Și iarăși magistratul: ”Pentru Dumnezeu care te-a trimis, spune-mi cine ești?” Răspuns-a cel ce s-a arătat: ”Caută la mine! Și după ce l-a privit i-a zis: Cunoști haina aceasta, pe care o port?”. I s-a răspuns: ”Da, Doamne, a mea este!”. Și iarăși a zis acela: ”Eu sunt cel pe care l-ai văzut mort, aruncat în drum, și mi-ai aruncat haina ta și acum m-a trimis Dumnezeu să te vindec. Mulțumește deci totdeauna lui Dumnezeu!”. Și acestea zicând, a ieșit prin fereasta prin care a intrat. Iar bolnavul vindecat nu a încetat a-i mulțumi lui Dumnezeu, dând săracilor din ceea ce avea. (Patericul egiptean, Cap. XVII, 15)

Patericul copiilor, Vol.1

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here