Povestire cu tâlc: Cine are grijă de Coco?

0
433
cocoPoate îl cunoașteți pe băiețelul care locuiește vis-a-vis de casa mea. Este, ca și voi, un copil drăgălaș, cuminte și mereu plin de viață. Cât e ziulica de mare s-ar juca într-una și tot nu s-ar sătura. Poate v-ați întâlnit și chiar v-ați jucat cu el în parc sau iarna, la săniuș. Ceea ce vreau să vă povestesc s-a întâmplat cu o lună în urmă, când m-am întâlnit într-o dimineață cu el. M-a salutat politicos, că de obicei, dar era tare, tare trist. Cred că nu mai văzusem în viața mea un copilaș atât de trist…
Bineînțeles că m-am oprit și l-am întrebat de s-a întâmplat și dacă pot să-l ajut cu ceva.

– Ştiţi, mi-a zis el, ieri dimineaţă am plecat la grădiniţă şi am lăsat fereastra larg deschisă. Când m-am întors, papagalul meu dispăruse. Am uitat să închid uşiţa de la colivie. Coco a ieşit şi a zburat pe fereastră. Nu ştiu unde s-a dus şi ce s-a întâmplat cu el. Sunt tare îngrijorat…

– Dragul meu, i-am răspuns, lasă fereastra deschisă şi azi. Poate papagalul tău găseşte drumul înapoi spre casă şi se întoarce la tine. Încearcă!

O rază de lumină şi speranţă străbătu dintr-odată chipul puştiului.

– Da, aşa e… Mă duc repede acasă să deschid geamul de la camera mea. Vă mulţumesc! Mai strigă el şi dispăru în grabă înapoi în casă.

După vreo două zile mă întâlnesc din nou cu el şi, din păcate, era la fel de abătut.

– Nu s-a întors papagalul, nu-i aşa? L-am întrebat.

 – Nu, zise el trist, şi îmi pare aşa de rău. E numai vina mea. Oare ce-o fi făcând Coco? Mi-e frică să nu-l prindă vreo pisică… Sau poate suferă de foame, sărăcuţul! Unde să găsească el în oraşul ăsta mare seminţe şi grăunţe?… Of, of, of… sărmanul Coco!…

– Stai liniştit, am încercat eu să-l încurajez, sunt sigur să papagalul tău nu a păţit nimic. Nu te mai gândi la lucruri triste şi la necazuri!
– Încerc! Seara înainte de culcare, după ce spun rugăciunea, îl rog pe îngeraşul meu păzitor să aibă grijă şi de Coco, să nu păţească nimic rău, căci tare mult îl mai iubesc şi îmi este aşa de dor de el…
Ei, şi azi aşa, mâine aşa, mă întâlneam aproape în fiecare zi cu băieţelul vecinilor. Era tot trist şi îngrijorat de soarta lui Coco, papagalul, care nici gând să apară. Speram că, în timp băieţelul o să uite şi tristeţea o să-i treacă.

Dar ieri dimineaţă, când ieşeam pe poartă, m-a salutat vesel chiar puştiul cu pricina. Era iarăşi plin de viaţă. Zâmbea şi ţopăia spre graniţă.

 – Hei, mă bucur să te văd, am spus. S-a întors Coco?

– Nu, nu… dar e mult mai bine aşa!, mi-a strigat el.

– Stai puţin! Explică-i, că nu mai înţeleg nimic!…

Copilul a venit lângă mine şi, cu zâmbetul pe buze, mi-a povestit:

– V-am spus că mă rog în fiecare seară! Azi-noapte mi-a apărut în vis îngerul meu păzitor. Ştiţi ce mi-a spus? Să stau liniştit, că papagalul meu, Coco, e foarte bine. “Dar ce s-a întâmplat cu el, unde este, de ce a fugit pe fereastră, cum de nu se întoarce la mine?”, l-am întrebat eu pe înger, iar el mi-a răspuns:

“Coco a zburat pe geam şi bine a făcut. E adevărat că tu îl îngrijeai şi îl iubeai, dar aşa a fost mai bine pentru el. Tu nu ştii, dar Coco era bolnav şi, dacă ar fi rămas în colivia ta, în scurt timp ar fi murit. El a zburat destul de departe, încântat să aibă tot cerul deasupra şi toată lumea înaintea ochilor. A vrut să se întoarcă, dar nu a mai ştiut drumul înapoi, la tine. Însă Bunul Dumnezeu are grijă de toţi. Când Coco s-a așezat obosit pe o crenguţă, de la o fereastră l-a zărit o fetiţa, care l-a chemat repede pe tatăl ei. Nu o să-ţi vină să crezi, dar tatăl fetei este chiar doctor veterinar. Acesta a prins cu grijă papagalul şi, văzând imediat că este bolnav, l-a tratat şi l-a însănătoşit.

Acum Coco e prietenul cel mai bun al fetiţei. Ea este prea mică pentru a merge la grădiniţă, aşa că îşi petrece tot timpul alături de Coco. Tu ştii că papagalul se plictisea în fiecare zi, când tu erai plecat la grădiniţă, iar el stătea singur închis în colivia aia mică?! Acum poate zbura în voie, căci fetiţa îl ţine liber prin casă. Vezi tu, lui Coco îi este mai bine aşa, iar tu poţi sta liniştit, căci de fapt, ce i s-a întâmplat prietenului tău nu a fost un rău, ci un mare bine!”

 – Ce vis frumos, i-am spus băiatului. E minunat ce s-a întâmplat.

 – Da, zâmbi el. De acum nu o să-mi mai fac griji niciodată. Ştiu că bunul Dumnezeu are grijă de noi toţi şi nu uita pe nimeni, nici măcar pe Coco.

Povești cu îngeri, Leon Magdan

Jurnal Spiritual

V-ar putea interesa şi aceste povestiri cu tâlc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here