Povestire cu tâlc: Cele trei dorințe

0
246
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
talcTrăiau într-un sat un moș și o babă, care trecuseră cam de multișor de șaptezeci de ani, dar care erau sănătoși și încă în putere, așa că n-aveau de ce să se plângă, mai ales că se adunaseră și câteva părăluțe în cei vreo cincizeci de ani cât își duseseră amarul împreună. Toți oamenii din sat îi aveau în mare cinste, deși, la drept vorbind, amândoi erau un picuț cam zgârciți. Nu avuseseră copii și nu le păsa de necazurile altora. De altfel, moșul se lăuda pe față că niciodată nu ceruse de la nimeni nimic, așa că el nu e dator față de nimeni în nici un fel.

Dar iată că într-o zi s-a petrecut un fapt care le-a tulburat pentru câtăva vreme traiul lor liniștit. Dis-de-dimineață, moșul plecase la câmp să scoată cartofi și seara se întorcea acasă cu roaba plină. La o cotitură a drumului, văzu un omuleț care căra un sac mai mare ca el și care, istovit de greutate, se prăbuși la pământ.

Moșneagul voi să treacă mai departe, căci nu voia să se amestece în treburile nimănui, ca nici alții să nu i se bage în suflet, însă ceva îl trase parcă înapoi și, lăsând roaba în drum, se apropie de omul care abia reușise să iasă de sub sac.

– După câte văd, nu ești de prin partea locului. Greu trebuie să mai fie sacul ăsta, ți-a rupt șalele.

– Tare-i greu, dar ce să fac? Aici e toată averea mea, așa că, neavând casă, când polec să caut de lucru, iau totce am în acest sac.

– Hai să te ajut eu să-l duci până în vârful dealului. Și moșneagul puse sacul în roabă, pornind spre coama dealului. Acolo, omulețul cel străin îi mulțumi din suflet și pe urmă îi spuse:

– Șă știi că nu sunt ceea ce vezi tu, ci un vrăjitor blestemat să fiu cerșetor până ce un om îmi va face un mare bine, într-o împrejurare foarte grea. Tu mi-ai făcut acest bine când era aproape să-mi dau sufletul sub povara ascestui sac. Pentru asta te voi răsplăti cum se cuvine. Îți voi îndeplini ție și babei tale trei dorințe. Să vă gândiți bine înainte de a cere, fiindcă nu aveți dreptul la mai mult de trei.

Spunând aceste cuvinte, vrăjitorul dispăru ca prin farmec din fața ochilor uimiți ai moșneagului.

Moșul o porni grăbit spre casă, unde-i povesti babei de-a fir-a-păr ce i se întâmplase și cum vrăjitorul le dăduse dreptul să-și pună în gând trei dorințe, care se vor împlini fără greș. Bătrâna își veni repede în firedin uimire și îi spuse moșului:

– Bine ai făcut că nu te-ai grăbit să-ți pui dorințele înainte de a vorbi cu mine. Să ne sfătuim amândoi și să cerem cele mai bune lucruri. Stai să încălzesc cina, să mâncăm și pe urmă stăm de vorbă.

Baba fugi sprintenă la cotlon și se apucă să sufle în foc, ca să încălzească mai repede cina. Hornul casei nu trăgea deloc și tinda se umplu de un fum gros, care aproape o orbi și-o făcu să tușească de mai-mai să îi iasă sufletul.

– Oh, Doamne, strigă ea furioasă, ce n-as da să acap de fumul ăsta care-mi mănâncă zilele…

Nici nu termină ea de rostit  aceste vorbe, că pe loc fumul se risipi și casa rămase curată.

– Nătângo, se răsti moșul la ea, știai doar că în clipa când rostești o dorință ea se împlinește. Na, că din cauza ta am mai rămas numai cu două dorințe. Ține-ți gura, să nu mai spui vreo prostie!

Babei îi sări pe loc țâfna:

– Ia uite la el cum se grozăvește. Dacă-i așa eu nu mai fac nimic. N-ai decât să-ți încălzești singur cina.

Moșul se duse la foc și puse mâna pe clește să așeze pirostriile. Nu știu însă cum se făcu, de scăpă pirostriile grele drept peste picioare.

– Nerodule, strigă baba la el, bucuroasă poate să i-o plătească, era cât pe-aci să-mi spargi pirostriile și pe deasupra să te și ologești.

– Tacă-ți gura și nu mă scoate din sărite! Tare aș vrea să te aud pe tine cum ai să mai urli, dacă ți-ar cădea pirostriile peste picioare.

În aceaeași clipă, pirostriile se rostogoliră și, săltând puțin, căzură drept peste picioarele bătrânei, care-ncepu să urle:

– Bătrân ticălos, numai răul mi-ai dorit toată viața. Na, acum și s-a împlinit pofta.

Moșul sări să-i ia pirostriile de pe picioare dar, ți-ai găsit, parcă erau crescute din osul babei.

– Ce ne facem acum – spuse moșul – nu ne-a mai rămas decât o sigură dorință.

– Ba n-a rămas nici una, se răsti baba la el, că doar nu vrei să stau toată viața cu pirostriile astea pe picioarele mele. Să se ducă dar pirostriile astea și să  rămânem așa cum am fost.

În aceeași clipă, pirostriile s-au dus de parcă le-ar fi luat un vârtej și gurile rele spun că ar fi ajuns tocmai în fundul iadului, căci așa le menise baba când a rostit a treia și ultima dorință.

Maria Brîncoveanu, Romel Brâncoveanu, Maria Olaru; Carte de învățătură pentru cei mici, părinți și bunici

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste povestioare

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here