Povestire cu tâlc: ”Cei trei călători”

0
263
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

calatoriOricât ar fi cineva de bun și de plin de virtuți sau oricâte binefaceri ar fi împlinit el în viața lui, nu trebuie niciodată să se laude cu ele sau să-și facă din acestea un merit în fața lui Dumnezeu sau a oamenilor.

Căci tot ce are și ce poate este darul și harul lui Dumnezeu.

De aceea un om cu adevărat înțelept nu poate fi decât smerit și cuviincios în orice loc, fiindcă este scris: ”Celor smeriți le dă har…”.

Mergeau odată pe un drum trei călători. Toți trei erau credincioși, umblând în evlavie și binefaceri.

Trecând printre munți, i-a apucat noaptea. Atunci s-au adăpostit într-o peșteră, ca să fie feriți de fiare sălbatice câtă vreme vor odihni.

Peste noapte însă a venit o furtună puternică, cu ploaie și grindină mare. De sus de pe munți, șuvoaiele au năruit mult pământ, arbori și bolovani.

O mare stâncă s-a prăbușit, acoperind toată ușa peșterii în care dormeau cei trei călători.

Dimineața, când voiră să iasă afară și să plece mai departe, văzură cu groază că nu mai pot să iasă.

Încercară să împingă stânca, dar puterile lor erau prea slabe pentru greutatea ei.

Atunci unul dintre ei zise:

– Fraţii mei, de aici numai puterea lui Dumnezeu mai este în stare să ne scoată, altcineva nimeni.

Dacă nu ne scapă Dumnezeu printr-o minune, vom muri aici, căci nimeni de afară nu mai știe de noi. De aceea singură rugăciunea către Dumnezeu ne mai poate ajuta. Să ne rugăm fiecare pe rând, strigând către Dumnezeu după ajutorul Său.

Și vom vedea care rugăciune o va asculta Dumnezeu, ca să ne dea scăpare. Astfel hotărâră să se roage pe rând. Îngenuncheară cu toții spre ușa peșterii, și cel dintâi dintre ei începu să se roage astfel:

– Preaputernice Doamne, Tu știi cât bine am făcut eu în viața mea pe pământ. Știi la câți orfani le-am dat pâine și haine. Pe câți bolnavi i-am cercetat, pe câți străini i-am primit în casa mea, i-am adăpostit și i-am ospătat. Știi cât de multe binefaceri am făcut și cât de credincios am fost față de Tine.

Știi cât am suferit pentru Numele Tău, bătut de oameni, ars de soare, udat de ploi, tremurând de frig… și iată acum în ce mare primejdie am ajuns. Pentru toate faptele mele bune, vino acum și mă izbăvește și pe mine și pe acești frați ai mei. Dă piatra la o parte, ca să ieșim!

Și atunci iată că piatra se dădu la o parte cam de un deget, atât doar cât să poată pătrunde înăuntru o rază de soare.

Apoi începu să se roage al doilea. Acesta zise:

– Dumnezeul nostru Cel Preasfânt, Tu Care mă cunoști cât de evlavios am fost toată viața mea, nu uita, Doamne, toate virtuţile pe care le-am avut înaintea Ta. Tu știi cât de mare iubire am avut în inima mea pentru Tine, pentru Cuvântul Tău, pentru copiii Tăi. Trei rânduri de credincioși Ți-am crescut în cetatea mea.

Ei m-au prigonit, dar eu i-am răbdat. M-au vorbit de rău, dar eu i-am iubit. Știi că n-am fost prefăcut, nici lacom, nici hrăpăreț. Ci am fost plin de smerenie cu buzele, blând, înfrânat, evlavios și plin de bunătate față de toți oamenii, întocmai cum ai poruncit Tu în Sfântul Tău Cuvânt.

Acum, iată, Doamne, am ajuns în primejdie de moare, eu și acești frățiori ai mei. Te rog, pentru toate virtuţile pe care le-am avut, vino în ajutorul nostru. Înlătură stânca aceasta și ne scapă, ca să nu murim aici.

Îndată ce isprăvi și acesta rugăciunea lui, stânca de la ușa peșterii lor se mai depărtă lățime cam de un deget.

Atunci începu să se roage al treilea călător. El începu astfel:

– Preamilostive Doamne, Părintele și Făcătorul nostru, Cel Care ești plin de îndurare și bunătate, fii binecuvântat până în veci! Tu, Doamne, știi totul și ne cunoști pe fiecare. Cine oare poate să-Ți facă Ție vreun bine ca Tu să-i fii dator înapoi? Cine este oare atât de desăvârșit înaintea Ta, încât Tu să trebuiască să-i întorci ceva? Cine Ți-a dat Ție ceva mai întâi, să-Ți poată cere înapoi?

Eu nu mă bizuiesc, Doamne, nici pe faptele mele bune, căci oricât aș fi făcut, nu făceam decât ceea ce eram dator să fac. Nu mă bizuiesc  nici pe virtuțile mele, pentru că nimeni nu este fără de vină înaintea Ta. Ci mă bizuiesc, Doamne, numai și numai pe mila și bunătatea Ta cea nespus de mare. Căci nici unii, după meritele noastre, nu suntem vrednici decât de pedeapsa Ta.

Dar Tu, Doamne, ești îndelung răbdător, milostiv și plin de o veșnică bunătate. De aceea, pentru mila și bunătatea Ta, ne rugăm Ție să vii în ajutorul nostru și să înlături stânca de pe ușa peșterii noastre, ca să ieșim afară și să nu pierim aici, neștiuți de nimeni. Amin.

Abia sfârși acesta rugăciunea lui cea scurtă și fierbinte, că îndată stânca cea mare și grea ce acoperise ușa peșterii lor a fost aruncată departe, lăsând deschisă întreagă ușa locului unde fuseseră închiși cei trei călători. Și un glas ceresc se auzi, spunându-le:

– Dumnezeul Cel Veșnic și Viu le vede pe toate! Nu trebuie să-I spui Lui niciodată, lăudându-te ce ai făcut.

Mai bine ai face să-ți amintește cu rușine cât n-ai făcut.

 Dumnezeu Cel Atotînțelept le știe pe toate! Nu trebuie să-I spui niciodată cât de bun ești. Ci mai degrabă să-ți aduci aminte cum trebuia să fi fost și nu ai fost.

Dumnezeul Cel Pretutindeni – Prezent le aude pe toate, de aceea cea mai plăcută rugăciune înaintea Lui este rugăciunea celui care are o inimă smerită și un duh umilit și curat, care își vede nevrednicia și se bizuiește numai pe mila și bunătatea cea nemărginită a lui Dumnezeu.

Atunci toți cei trei călători credincioși îngenuncheară din nou și, rugându-se, au zis:

Preabunule și Milostiv Dumnezeul nostru, adevărat, Doamne, nimeni dintre noi nu se poate lăuda înaintea Ta, Căci Tu, numai Tu ești bun, Doamne și numai Tu ești vrednic de orice laudă.

Te rugăm să ai o nesfârșită milă față de noi toți și dă-ne Doamne, fiecăruia un duh smerit și o inimă curată, care sunt de cel mai mare preț înaintea Ta, pentru ca, izvorând din acestea, rugăciunile noastre să fie totdeauna bineprimite și bineplăcute înaintea Ta, iar noi astfel să putem fi ajutați și izbăviți în orice vreme și în orice loc.

Căci a Ta este, Doamne, Împărăția, Puterea și Slava. A Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh. Amin.

”Leagănul de Aur”, Traian Dorz

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here