Povestire cu tâlc: Călugărul, oul şi diavolul

0
743

calugarRăzbit de foame, călugărul căuta cum ar putea să mănânce ceva, în afară de timpul rânduit de mănăstire.

„Ştiu ce voi face – îşi zise el după o vreme. Căuta-voi pe unde se ouă găinile mănăstirii şi voi lua câteva ouă!“

Zis şi făcut.

Dar, după ce aduse ouăle în chilie, un alt necaz: cum era să fiarbă aceste ouă? Căci la bucătărie nu cuteza a se duce cu ele.

„Ştiu ce voi face! – îşi zise călugărul, judecând îndelung. Lua-voi o lumânare, o voi aprinde şi voi «frige» oul, învârtindu-l la flacăra lumânării.“

Zis şi făcut.

Dar, tocmai pe când „frigea“ oul, dădu buzna peste el stareţul mănăstirii.

– Ce te-ai apucat să faci, fiule? Vai de mine! Ai furat ouă şi te-ai apucat să le fierbi cu lumânarea!

– Iartă-mă, preacuvioase stareţe!, suspină călugărul. Diavolul m-a îndemnat să fac aşa ceva.

Dar, în clipa aceea, apăru diavolul, răspunzând indignat:

– Nu-i adevărat, cuvioase stareţe!… Eu nu l-am îndemnat să facă acest lucru… Mie nici prin gând nu mi-a trecut că ar putea cineva fierbe ouă cu lumânarea… Nu aruncaţi toate în cârca mea!

Şi diavolul se făcu nevăzut.

Într-o carte bătrână am citit această istorioară. Iar învăţătura din ea e aceasta: diavolul a lăsat în lume şi în suflete sămânţa răului, dar, în iscodirea păcatului, omul de multe ori e mai drac decât dracul.

”600 istorioare religioase”,  Preot Iosif Trifa

Jurnal Spiritual

Vă recomandăm şi aceste povestiri cu tâlc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here