Ei sunt România: Povestea lui Radu Gologan, mentorul de aur al olimpicilor români

0
575
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Radu GologanDe 11 ani, Radu Gologan pregăteşte copii pentru care matematica este cel mai fascinant joc. Mentorul olimpicilor români la matematică a strâns până acum un adevărat tezaur de medalii.

El însuşi olimpic internaţional, spune că matematica este o filosofie utilă vieţii. A ales să nu plece şi, mărturiseşte profesorul pentru Ziare.com, nu crede că ar fi plecat din ţară nici dacă ar fi avut ocazia.

Profesorul s-a născut la 7 iunie 1952, la Braşov. Părinţii – mama profesoară de matematică, iar tatăl inginer – au fost cei care l-au ajutat să îşi descopere pasiunea pentru matematică.

Matematică sau filosofie

“Eu am descoperit matematică fără să vreau, încă din copilărie, prin cifre şi numere, aşa cum se întâmplă de obicei. După aceea am descoeprit-o prin plăcerea de a rezolva probleme la matematică; după aceea, mult mai târziu, am descoperit acea frumuseţe intrniseca a matematicii care o face să fie o filosofie, de altfel o filosofie foarte utilă vieţii”, ne-a povestit mentorul olimpicilor.

A fost olimpic internaţional la matematică în 1970 şi 1972, obţinând la olimpiadele din Ungaria şi Cehoslovacia, medaliile de argint, respectiv bronz.

Acum, descrie matematica drept “o filosofie a interpretării realităţii, a felului în care vezi realitatea, probabil cea mai exactă filosofie legată de dialogul minţii cu natura care ne înconjoară”, iar educaţia “înseamnă cea mai importantă etapa în viaţa unui om. Sigur, ea se petrece pe tot parcursul vieţii. Este cea mai importantă perioadă în viaţa unui om, care ulterior se reflectă în activitatea şi în comportamentul lui social”. Cunoaşte ca-n palmă hibele sistemului de învăţământ din România, dar cea mai mare problemă, spune el, este “stabilitatea”.

Radu Gologan a adus peste 100 de medalii

De 11 ani, Radu Gologan este coordonator al lotului olimpic. “Fiind şi eu pe vremuri olimpic, mi-am dorit întotdeauna să fac lucrul ăsta. Am lucrat cu copii superdotaţi cam dintotdeana după ce am terminat facultatea şi din anul 2000 coordonez activitatea olimpiadelor de matematică. Desigur, acesta este un hobby, de fapt nu este meseria mea. Meseria mea este cea de profesor, de cercetător şi de conducător al Societăţii de Matematică, dar rămâne hobby-ul cel mai apropiat de sufletul meu”, explica Radu Gologan.

Prin olimpicii romani, profesorul a adus României peste 100 de medalii, abia dacă le mai ştie numărul.

“Un singur lucru ştiu sigur, când am fost eu. Eu am fost olimpic internaţional de două ori. Cred că anul acesta am fost a 11-a oară coordonator al lotului olimpic. Şi cred că în fiecare an, cu rare excepţii, cei şase copii au luat toţi medalii. Să zicem că în aceşti 11 ani au fost cam 15 medalii de aur sau poate mai mult, vreo 20 de argint şi restul bronz. Înmulţiţi 11 cu şase, deci 66, cam astea au fost. Dar sigur, au mai fost şi alte competiţii, cum e Balcaniada de juniori şi de seniori. Şi ele aduc medalii”, ne-a mai declarat Radu Gologan.

Profilul olimpicului român

Cum se pregătesc olimpicii în mod obişnuit? Există un profil al olimpicului la matematică?

“Există profilul copilului doritor de a cumula informaţii şi de a fi concurent cu ceilalţi în diferite domenii. Aşa e şi la matematică. Sigur, că îţi descoperă o deschidere şi un mod privilegiat de a rezolva probleme de matematică şi de a vedea matematica şi în momentul în care intră în competiţie cu ceilalţi – acesta este primul motiv pentru care se apleacă asupra matematicii, abia ulterior descoperă adevăratul sens al matematicii. Pe de altă parte, trebuie înţeles că a fi olimpic la matematică, deci a fi concurent la olimpiade de matematică, nu este tot una cu a fi matematician sau a fi bun la matematică.

În general, aceşti copii se antrenează să rezolve în timp limită, în timp fixat, anumite probleme. Sunt şi alţii care rezolva la fel de bine problemele, dar nu sunt făcuţi ca într-un timp să zicem de trei-patru ore să rezolve aceleaşi probleme. E şi o pregătire de gen sportiv a acestor copii”, precizează mentorul olimpicilor.

Principala obligaţie a profesorului este de a nu-l strica pe elev.

Radu Gologan spune că principala obligaţie a dascălului este de a-l nu strica pe elev.

“Primul lucru pe care cred că un profesor trebuie să-l aibă – acesta este un lucru care se învaţă, dar trebuie să-l şi ai, deci e o combinaţie – este harul. Un profesor care are acest har sigur va descoperi prin mijloacele lui proprii talentul unui copil şi nu-l va strica. Un profesor care se duce plictisit la şcoală şi îşi transmite, fără să vrea poate, nemulţumirile sociale sau personale în clasa va distruge mulţi copii.

Harul înseamnă în continuare să-l îndrepte către un loc unde există nişte oameni care îl pot ajuta mai departe, către centre în care se fac aceste lucruri, spre lectura care îl poate ajuta”, atrage atenţia profesorul.

Olimpicii care pleacă din ţară nu sunt o pierdere pentru România

Dascălul menţionează că un procent mic din olimpici aleg să rămână să ţară. Mulţi pleacă să studieze în străinătate, lucru care nu ar fi neapărat o pierdere pentru România.

“Vorbesc despre aceşti copii, care reprezintă vârful performanţei, asta înseamnă 6-8 copii într-un an. Cam 10-15% rămân să studieze în ţară. Asta nu înseamnă că cei care pleacă să studieze în afară nu se întorc. O parte din ei s-au şi întors, sigur un procent mic. Iar dacă situaţia din România ar fi mult mai bună, s-ar întoarce mai mulţi. Iar din pucntul de vedere al olimpicilor la matematică, niciodată n-am considerat că aceasta plecare a lor din ţară este o pierdere pentru România.

Pentru că au creat un lobby fantastic pentru România, deci impresia despre România, despre şcoală românească şi potenţialul intelectual al romanilor s-a schimbat datorită acestor copii. Doi la mână, chiar fiind afară în centre de excelenţă şi în centre de cercetare, împreună cu cercetătorii romani sau cu matematicienii romani lucrează la proiecte mari de cercetare, deci este un bun argument pentru cercetarea viitoare”, subliniază Radu Gologan.

Am ales să rămân în România

Radu Gologan a ales să rămână în ţară pentru că, spune el, nu a avut altă posibilitate. Şi chiar dacă i s-ar fi oferit această posibilitate, mărturiseşte profesorul, nu ar fi plecat să predea în străinătate.

“Eu am ales să rămân în România pentru că nu am avut altă posibilitate şi nu ştiu dacă oferindu-mi-se vreodată aş fi făcut-o. Nu cred. Eu gândesc puţin altfel despre rolul intelectualului în ţara lui şi ceea ce poate face. Şi chiar dacă faci foarte puţin şi nu se vede la nivel global, totuşi câte ceva faci. Şi chiar din influenţa mea mică asupra României… Totuşi ceva ceva am realizat în ultimii ani şi asta îmi dă încredere că asta ar trebui să facă cât mai mulţi. Şi se poate, chiar dacă societatea nu îţi oferă întotdeauna cele mai bune condiţii şi nu te iubeşte întotdeauna foarte tare”, punctează Radu Gologan.

România, la ceas aniversar

În familie, povesteşte mentorul elevilor olimpici, s-a născut cu sentimentul că “1 Decembrie este cea mai importantă şi cea mai măreaţă realizare a istoriei României şi care a fost făcută dintr-o dorinţă de secole că vorbitorii de limba românească şi iubitorii de tradiţie românească să se unească în acelaşi teritoriu”.

“Îi urez României să rămână aşa. Cu toţii să înţelegem că deşi patriotismul nostru ne spune uneori foarte multe şi ne este foarte drag la inimă, nu trebuie să exagerăm în a nu considera că şi ceilalţi au acelaşi loc, chiar şi plaiurile noastre, cum spune poetul, şi aceleaşi drepturi şi să nu ne erijam în singurii indreptatati să trăim normal aici”, încheie profesorul Radu Gologan.

Sursa: ziare.com

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here