Povestea celui mai bun baci

0
489

baciSus la munte, e o stână de care toată lumea de prin părțile noastre a auzit, căci toți cumpărăm de acolo lână și cea mai buna brânză. Și este la stânca asta un baci cum nu s-a mai pomenit: harnic și gospodar, căruia toate îi merg bine, căci vorba bătrânilor, “omul ce muncește, Dumnezeu i le sporește”.

Dar, stați să vă povestesc cum a ajuns el baci, căci e o întâmplare cum nu s-a mai auzit, de când sunt turmele și stânile pe lume.

Cu mulți ani în urmă, cam pe când era tatăl meu fecior, nu exista prin aceste părți nici o stâncă, până într-o zi, când a venit un baci bătrân și priceput, însoțit de cei șapte feciori ai săi, ce mânau o frumusețe de turmă, cu sute de oi, cu dulăi ciobănești de care  și urșii se tem, cu măgăruși cuminți, încărcați cu toate cele. Și văzând omul cât de frumoase sunt locurile de aici, s-a învoit cu oamenii satului și s-a urcat la munte, unde a ridicat o mândrețe de stână. Și toate mergeau mult mai bine, an de an, căci toată lumea era mulțumită: și baciul și feciorii săi și sătenii, că s-au procopsit cu oameni de treabă.

Dar, vezi, că vine o vreme la toate, și într-o zi baciul, bătrân cum era, simțind că i se apropie și lui sfârșitul, ca la orice lucru pe lumea asta,  și-a chemat toți feciorii în jurul său și le-a spus:

– Măi băieți, când eu n-oi mai fi, voi veți avea grijă mai departe de turmele noastre, dar se cuvine, după cum e tradiția din bătrâni, ca numai unul să fie baci peste toată stâna. Așa că am hotărât să îl aleg pe cel care se va dovedi mai destoinic.

– Tii, tătucă, sări cel mare bucuros, păi las’ pe noi și zi-ne mai degrabă ce să facem!

– Toți sunteți de treabă, așa că uite cum zic: plecați degrabă, jos în vale. Deceti-vă în sat, la ce case v-o trage sufletul  și cereți, cum o-ți putea, câte ceva. Cine mi-o aduce cel mai frumos lucru, a aceluia să fie stâna și el să fie baci peste turmele noastre.
Zis și făcut!

Feciorii au și rupt-o la fugă – da’ ce fugă! –care mai abitir, de ziceai că-i mână din spate armata împăratului.

După doar două ceasuri s-a întors primul fecior.

– Uite, tată, am adus un cal, o frumusețe, căci bine mai prinde la casa omului gospodar ajutorul unui așa armăsar. L-am cumpărat chiar de la brutar, căruia i-am promis un burduf mare de brânză bună.

Tatăl se arătă mulțumit. Nu trecu mult timp și iată și cel de-al doilea fecior.

– Tată, eu am fost la casa părintelui, lângă biserică, și i-am cerut o icoană frumoasă, căci ce poate fi mai de folos omului decât credința. I-am promis părintelui că-i duc un dulău de la noi, de la stână, să-i păzească ograda.

Chipul bătrânului se lumină, fiind și mai mulțumit. Apoi, rând pe rând, și ceilalți feciori se întoarseră cu cele mai felurite și mai bune lucruri: al treilea a adus o carte, zicând că cea mai folositoare în viață e învățătura, iar al patrulea o cutie cu unelte, căci spunea el, toate trebuie construite, reparate și îngrijite, cel de-al cincilea fecior veni cu o pungă cu bani, căci îi promisese hangiului un butoi cu brânză și două legături de piei de oaie, căci zicea el, banii sunt cei mai buni în viață, fiindcă, dacă ai bani, poți face aproape orice. Iar cel de-al șaselea îi lăsă pe toți cu gura căscată: el veni cu o mândrețe de fată, zicând:

– Uite tată, ea e Măriuca, cea mai bună fată din sat, e harnică și pricepută și m-am învoit cu părinții ei și cu ea să o i-au de soție, căci ce poate fi mai folositor și mai plăcut în viață, decât să-ți împarți zilele cu o soție bună la suflet?

-Așa este, băiatul meu, zise moșneagul, căci scrie și în Sfânta Scriptură: „o casă și o avere sunt moștenire de la părinți, dar o femeie înțeleaptă este un dar de la Dumnezeu. ”Bine ai venit, Măriucă și Domnul să te binecuvânteze. Dar unde e, măi băieți, fratele vostru cel mic, văd că doar el lipsește?

Ceilalți n-aveau habar pe unde o rătăci mezinul, dar după cum se învoiseră, îl așteptară și pe el. Târziu, spre seară, apăru și cel mic, cu mâinile goale.

– Pe unde, umblași, măi băiete, îl luară la rost?

– Îmi cer iertare, că v-am făcut să m-așteptați, dar mergând spre sat, am trecut pe lângă casa pădurarului și am văzut-o pe soția lui în curte, chinuindu-se cu un topor să spargă niște lemne mari. Așa că am ajutat-o eu și mi-a povestit biata, necazul ce a căzut pe capul lor. Zilele trecute, bărbatul ei, pădurarul, a fost rănit de un copac ce I s-a prăvălit peste picioare, iar acuma zace la pat, fără să mai poată face nimic. Așa că sărmana femeie duce tot greul casei: să-și oblojească omul, să aibă grijă de copii, să țină gospodăria toată și greu îi mai este. N-am putut să plec când am văzut cum o duc, bieții de ei și am zis să mai rămân puțin să ajut: am tăiat toate lemnele, i-am meșterit omului o cârjă și sun baston trainic, am ajutat-o pe femeie să dea mâncare la animale și cu una cu alta m-a prins noaptea. Și m-am gândit: acuma unde să mă duc, că nici nu mai nimeresc bine drumul spre sat, prin pădure. Așa că m-am întors acasă.

-Măi frate, zise unul dintre flăcăi,dar cum de ai cutezat să ieși din vorba lui tătuca? Trebuia să vii  cu ceva din sat, iar tu te-ai întors și ultimul și cu mâna goală.

-Da, frate, ai dreptate, și îmi cer iertare, dar dacă așa m-a îndemnat inima?!

Când se uitară la bătrân, să vadă cum îl va dojeni pe mezin-ce să vezi? Pe obrajii moșului curgeau lacrimi de bucurie. Acesta își luă băiatul în brațe și zise:

-Tu, dragul tatii, mi-ai adus cel mai frumos lucru: mulțumirea și bucuria de a face o faptă bună, fără să aștepți vreo răsplată. Dragii mei, toți v-ați dovedit  harnici și înțelepți, dar fratele vostru a lăsat tot, pentru a face un bine. E adevărat că a venit fără nimic în mâini, dar aduce cu el o comoară în suflet. Așa că iată hotărârea mea: el sa fie, de azi înainte, baci peste toto și peste toate cele de aici.

Așa a ajuns flăcăul cel mic baci la stână. Anii au trecut. Acum e și el bătrân, dar toată lumea spune că e cel mai bun cioban din câți s-au pomenit.

Norocu’ nostru cu tătâne-su, care a știut cum să-l aleagă: după suflet!

Leon Magdan

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here