Poţi rupe paginile murdare…

0
280

Toţi greşim în viaţă, dar toţi ne putem ridica deasupra greşelilorA. J. Cronin

Orice om greşeşte în viaţă, nu este om perfect, nu este om fără prihană, doar Bunul Dumnezeu este fără de pată, este perfecţiunea întruchipată, însă fiecare om are şansa de a se îndrepta, de a-şi repara greşelile, de a pune început bun în viaţa sa. La Bunul Dumnezeu găsim milă şi iertare, dacă ne pare rău din suflet pentru greşeli, dacă ni le mărturisim cu căinţă şi cu lacrimi şi ne hotărâm să nu le mai facem.

PAGINIGreşelile noastre se şterg prin baia Sfântă a Spovedaniei, şi astfel se rup paginile păcatelor noastre, cartea vieţii poate rămâne doar cu paginile curate, cu paginile unde ne sunt contabilizate doar faptele frumoase şi plăcute Lui Dumnezeu, doar faptele de care nu ne ruşinăm, însă Sfânta Spovedanie trebuie să fie amănunţită, sinceră, curată, făcută cu căinţă şi zdrobirea inimii, Spovedania, fiind una dintre cele mai mari Taine ale Bisericii, un binecuvântat dar, mărturisit de Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, după învierea Sa, prin următoarele cuvinte adresate apostolilor Săi: ,,Luaţi Duh Sfânt! Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.’’ (Ioan 20, 22-23). Pentru că ne murdărim în fiecare zi Haina Sfântă a Botezului, pentru că uneori chiar ne dezbrăcăm de această Sfântă Haină,  prin păcatele fără număr şi mai grele şi mai uşoare, avem nevoie de Spovedanie pentru a învia din nou din moartea duhovnicească, avem nevoie de un nou botez al lacrimilor.

Bunul Dumnezeu iubeşte omul smerit şi nu se îndepărtează de omul păcătos, dar de omul păcătos care conştientizează neputinţa sa, care cere milă şi iertare de păcate, strigând mereu: ,,Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea’’ (Ps. 50, 1- 4) şi ,,Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o împotriva mea. Zis-am: marturisi-voi fărădelegea mea Domnului; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu’’ (Ps. 31, 5). 

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute să devenim smeriţi şi curaţi cu inima, fiindcă aşa cum spunea Părintele Arsenie Boca: ,,…înaintea Lui Dumnezeu adevărata virtute e smerenia care tămăduieşte, curăţă, apără şi întoarce toate spre pace.’’  Dacă am fi smeriţi şi curaţi cu inima, am putea rupe şi cu o mai mare uşurinţă paginile murdare ale sufletului nostru, dar lenea, mândria noastră nu ne lasă să alergăm imediat la duhovnicul nostru, la doctorul sufletului nostru şi să îi spunem cu căinţă şi sinceritate tot ce am greşit. Ne ruşinăm să facem acest lucru, dar nu ne-a fost deloc frică şi ruşine când am săvârşit păcatul. Şi atunci, tot mototolim aceste pagini murdare, am vrea să le rupem şi nu prea, cu un gând am vrea acest lucru, cu altul ba, încercăm timid să tragem de ele, dar ele se rup doar sub forţa binelui, a iubirii a rugăciunii, a  pocăinţei sincere şi curate. Aşa cum spunea Părintele Aresenie Boca: ,,pe calea mântuirii nimeni nu poate merge singur de nu se va lăsa condus de mâna nevăzută a Mântuitorului prin preoţii Bisericii, slujitorii Săi văzuţi. Căci zice: ,,Cine vă primeşte pe voi pe Mine mă primeşte’’ (Matei 10, 40).

Oricât de multe păcate ar avea omul, oricât de mult ar fi spinii patimilor sale înfipţi în sufletul său, dacă conştientizează cât de mare e păcătoşenia sa, dacă conştientizează că a greşit slujind doar celui rău şi nu mai vrea să fie prietenul spurcatului diavol, dacă îşi doreşte din toată inima mântuirea sa şi îi pare rău de toate greşelile sale, spălându-şi cu baia Spovedaniei şi a lacrimilor de pocăinţă întunecimea sufletului, acoperă aceşti spini ai păcatelor care i-au invadat mintea, trupul, sufletul şi inima, rănindu-le adânc, cu o floare frumoasă, floarea credinţei şi iubirii care îi vindecă aceste răni, făcându-l sănătos trupeşte şi sufleteşte.

Aşa e şi în viaţa de zi cu zi. În familie, la serviciu, în societate, poţi să greşeşti semenilor tăi şi ei să îţi greşească ţie, dar trebuie să ne iertăm unii pe alţii, să ne mai dăm o şansă din iubire şi cu credinţa că orice om se poate îndrepta atunci când a făcut ceva urât şi rău. Eu cred în schimbarea în bine a oamenilor, eu cred că, cu ajutorul şi mila Lui Dumnezeu putem deveni mai buni, mai iertători, mai iubitori, mai credincioşi, şi Sfântul Nil spunea, că: ,,atâta putere sinceră are pocăinţa sinceră încât, dacă este folosită chiar şi de cel aflat pe patul de moarte, se poate izbăvi de nenumărate păcate într-o singură clipă. Fiindcă supărarea care produce această stare a omului aflat pe patul de moarte nu poate înfrunta iubirea de oameni a Lui Dumnezeu. Căci este scris în cartea proorocului Isaia: ,,Dacă vă întoarceţi şi sunteţi în bună pace, vă veţi izbăvi’’ (Isaia 30, 15). Să te convingă şi pilda vameşului smerit, care s-a rugat suspinând şi îndată a primit iertarea mulţimii de păcate şi a fost găsit drept înaintea Lui Dumnezeu, faţă de fariseul cel mândru, care săvârşise atâtea fapte bune.’’ Nu trebuie să fim însă, nici prea încrezători că Bunul Dumnezeu ne iartă cu uşurinţă toate păcatele, că ne rupe cu mila şi iubirea Sa, toate paginile murdare ale vieţii noastre. Să nu tot murdărim fără frică şi fără ruşine, fără mustrarea conştiinţei noastre, pagini întregi ale vieţii cu mâlul păcatelor noastre şi să ne dorim să le tot rupem, să ne gândim că astfel se tot subţiază această carte, se subţiază dovedind că ne-am petrecut toate zilele existenţei noastre fără de folos, că toate zilele noastre au fost sărace în iubire, în fapte bune, în frumos, în pace, în rugăciune, în prietenie şi solidaritare, în smerenie, în răbdare,  în dreptate, în adevăr, în credinţă, în nădejde, în milostivire şi dăruire, în blândeţe şi bunătate, în cinste, hărnicie, înţelepciune, curaj, în alte virtuţi şi în tot ce e bun şi folositor pentru mântuirea noastră.

Dacă dorim neapărat să rupem aceste pagini negre de mâlul patimilor noastre, trebuie să îngenunchem ca nişte copii neajutoraţi în faţa Tatălui nostru Ceresc şi să Îl rugăm din toată inima, să ne ajute să scăpăm de aceste pagini înnegrite, trebuie să Îl rugăm să ne dăruiască lacrimi curate de căinţă, care să cadă picuri, picuri pe aceste pagini, să le înmoaie, să le şteargă murdăria şi să le rupă mai uşor. Trebuie să Îl rugăm, să ne ajute să rămână în cartea sufletului nostru, doar pagini albe pe care să le umplem cu rânduri scrise cu iubire, cu bunătate, cu nădejde, cu milostivire, cu smerenie, cu credinţă, cu frumos, într-un cuvânt să le umplem cu cuvintele virtuţilor morale şi creştine, să le umplem cu poveşti de iubire, cu poveşti în care întotdeauna binele învinge răul, frumosul învinge urâtul, adevărul învinge minciuna, bunătatea învinge răutatea, blândeţea învinge mânia, etc. Să ne rugăm să ne trezim din orbirea noastră spirituală, cu ajutorul Harului dumnezeiesc, să ne rugăm să ne trezim din somnul greu al necredinţei, din somnul greu al păcătoşeniei noastre, să ne rugăm să nu mai fim duhovniceşte, orbi, nepurtând grijă de mântuirea noastră, ci să vedem cu ochii minţii, inimii şi sufletului nostru, Calea pe care trebuie să o urmăm spre drumul spre Acasă, să vedem adevărata Cărare a mântuirii pe care a mers aşa cum a spus atât de frumos Părintele Arsenie Boca: ,,Dmnezeu Îsuşi ca om adevărat, făcându-ni-Se pildă întru toate şi dându-ne îndrăzeală.’’

Dacă Îl rogi pe Bunul Dumnezeu ca această carte a sufletului tău, această carte a vieţii tale să fie scrisă doar cu fapte ale iubirii pentru El şi aproapele, doar cu fapte plăcute Domnului, poţi deveni un om pe deplin fericit, un om cu conştiinţa curată şi liniştită, un om cu nădejde în mântuirea sa, fiindcă astfel de om nu se mai teme, că diavolii îl vor pârî la Judecata de Apoi, că a săvârşit multe păcate şi că a sa carte a vieţii are pagini doar scrise cu răutate, egoim, mândrie, indiferenţă, minciună, nepăsate, necredinţă, împietrirea inimii, etc.

De noi depinde dacă alegem să avem o carte a sufletului cu pagini murdare sau o carte a sufletului cu pagini de un alb imaculat. De noi depinde dacă parginile murdare atrag răul în sufletul nostru, dacă paginile murdare îl cheamă pe domnul cel rău să scrie şi mai multe răutăţi în ele, sau dacă paginile albe şi curate tânjesc să fie atinse şi răsfoite doar de iubirea de Dumnezeu şi semeni, dacă doresc să nu se murdărească de nicio pată a negrului păcat. De noi depinde dacă după ce reuşim să rupem paginile murdare, ne luptăm din răsputeri cu înverşunatul diavol, dacă ducem mereu un război nevăzut cu acesta, dacă suntem bravi ostaşi curajoşi şi râvnitori de a învinge răul, de a menţine pacea, bucuria Harul Sfânt în inima noastră. Trebuie să Îi mulţumim mereu Bunului Dumnezeu când ne ajută să ne curăţim cartea vieţii noastre de toate răutăţile, când ne ajută să ne curăţim Haina Sfântă a Botezului şi să nu îngăduim ca peste cugetul, inima şi sufletul nostru să se lase iar negrija, nepăsarea şi uitarea, să nu agăţăm armele împotriva diavolilor în cui, ci să fim mereu cu luare aminte să nu ne atace pe nepregătite şi şa ne păteze iar cartea vieţii noastre cu toate mizeriile şi răutăţile lor.

Concluzionând, Domnul iubeşte smerenia şi blândeţea, Domnul iubeşte curajul nostru de a lupta cu patimile noastre, Domnul ne ajută să rupem paginile murdare ale vieţii noastre, dacă ştie că ne dorim din toată inima acest lucru, dacă ştie că vrem să punem început bun în tot ce facem, dacă ştie că vrem  să avem o carte a vieţii frumoasă, o carte a vieţii care să ne fie moneda de schimb pentru mântuirea noastră, pentru obţinerea cununii veşnice a Împărăţiei Lui, dacă conştientizăm că nu există fericire mai mare decât a moşteni Împărăţia cerurilor şi nefericire mai mare decât a pierde această Împărăţie.

Paginile murdare ale vieţii noastre, fie ele pline de păcate, fie de amintiri neplăcute şi dureroase, se pot rupe, acest lucru aducând bucurie şi nădejde în suflet, nu e nimic greu când Bunul Dumnezeu ne e sprijin şi ajutor, când devenim plini de Duhul Sfânt, când ne deschidem sufletul şi inima în fata iubirii Lui Hristos, dar noi vrem oare să avem o carte a vieţii curată, o carte a vieţii fără nicio pagină murdară?

Cristina Toma

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here