Potenţialul

0
166

Aşa suntem noi: meniţi să ne schimbăm şi în acelaşi timp să rămânem ţintuiţi în labirinturile noastre; siliţi la o trecere, dar amânăm să o facem; creaţi pentru a fi liberi, dar căzuţi în robie! În om se confruntă două puteri opuse, dar care rezultă din acelaşi principiu; una este un obstacol în calea celeilalte tocmai pentru că aceasta din urmă să se desfăşoare la maxim în spaţiul uman; când ajunge la paroxism, una dintre puteri pune stăpânire pe Om şi se identifică cu el.

Omul nu-i pune calului obstacole ca să-l doboare, ci pentru a-l face să se depăşească atunci când trece peste obstacole.

obs cai

După principiul artelor marţiale orientale, adversarul nu este niciodată duşman; el stă în faţa omului pentru a provoca, prin împotrivirea lui, apariţia unei noi dimensiuni a acestuia. Se poate astfel presupune că în Om zace un potenţial imens; el poartă în sine acest “altceva” invizibil, necunoscut, cosmic; şi acest “altceva” este alcătuit din forţe contrare; una porunceşte şi cealaltă se împotriveşte, încetineşte, amână…

Articol editat de Jurnal Spiritual