Postul creștin și înnoirea generală a omului

Postul crestin presupune o innoire generala a omului

0
168
Postul crestin
Postul crestin

Postul crestin presupune o innoire generala a omului

Postul crestin -Întrebarea despre post („De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?” – Marcu 2, 18) este legată de întrebarea de ce Mântuitorul Hristos „mănâncă împreună cu păcătoșii și vameșii”. Răspunsul lui Iisus este dublu: pe de o parte, spune că postul este nepotrivit cu veselia de acum a ucenicilor. Care au împreună cu ei pe Mirele, iar pe de alta, postul presupune o înnoire generală a omului. Deoarece altfel seamănă cu un „petic” nou pe o haină veche, care, în loc să unească ruptura, o face și mai mare

Postul, ca expresie a zdrobirii inimii și a plângerii

Nu poate conviețui cu starea de veselie de acum a ucenicilor. Nepotrivirea este arătată prin imaginea „prietenilor mirelui” care se află împreună cu „mirele”. Acest termen nu este folosit în Vechiul Testament și nici în iudaism cu înțeles mesianic. Insă în Noul Testament, în legătură cu prezentarea Bisericii ca „mireasă” a lui Hristos, mai târziu apărând în imnografia Bisericii. În ciuda prietenilor, mirele, cândva, „se va lua de la ei”. Îndepărtarea forțată a mirelui va constitui un motiv de plâns și de post pentru ucenicii Lui.

Biserica crestina a hotarat zile de post miercurea si vinerea

Avem aici o primă referire la moartea Lui, care este limpede anunțată prin proorociile anterioare. „În ziua aceea” nu se referă la necazul eshatologic dinainte de judecata finală. Ci așa cum tradiția ermineutică patristică și mulți interpreți mai noi susțin, se referă la ziua răstignirii mirelui Bisericii. Si, prin urmare, la ziua de vineri, ca zi de plângere și post pentru creștini. De altfel, este cunoscut că Biserica creștină a hotărât la zile de post miercurea și vinerea, în locul postului iudaic de marți și joi.

Iisus invocă experiența comună a ascultătorilor Săi

După prezentarea practicii de fiecare zi în care nimeni nu „cârpește” o haină veche cu o bucată de pânză nouă. Iisus invocă experiența comună a ascultătorilor Săi, după care nimeni nu pune vin nou în burdufuri vechi. Practica ultimă este de evitat deoarece, prin fermentarea care se întâmplă cu vinul nou, se vor sparge burdufurile vechi. Iar vinul se va vărsa și el. Pentru vinul cel nou este nevoie de burdufuri noi și, desigur, mai trainice.

Postul ucenicilor lui Ioan și al fariseilor ține de o stare religioasă veche

Înțelesul acestor imagini în legătură cu tema postului este determinată de adjectivele folosite în versetele interpretate: vechi-nou. Postul ucenicilor lui Ioan și al fariseilor ține de o stare religioasă veche. Prin învățătura Sa însă, prin viața și prin moartea Sa, Iisus pune începutul unei noi stări religioase în lume. În această nouă stare, postul are poziția și rolul lui și nu poate să fie un act cu un conținut nou lipit. La modul exterior, de un mod de viață vechi.

Este necesară o înnoire generală a omului

un nou mod de viață, în care postul nu va fi un petic nou, ci va aparține organic omului celui nou. Expresia Apostolului Pavel „iată toate s-au făcut noi” (II Corinteni 5, 17) constituie comentariul cel mai bun la cele două cuvinte ale lui Iisus. Care rezumă, pe motivul întrebării despre post, vinul cel nou al creștinismului și nevoia existenței unor noi burdufuri care să îl primească.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

Mai multe articole pe aceeaşi temă puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here