An fără narcise la Poiana Narciselor din Dumbrava Vadului

0
94
Translate in

Poiana NarciselorPoiana Narciselor – Anul în care au apărut cu greu câteva flori – Mai multă iarbă decât flori – Impresii despre rezervație – Ce spun localnicii – Alte atracții în zonă – La gândul că vom reveni…

Ziua de duminică, 20 mai 2018, se anunța ploioasă. Dar, până când am ajuns noi în Poienile cu Narcise soarele și-a făcut apariția dintre norii care îi umbreau prezența. Poienile cu Narcise sunt în Dumbrava Vadului, comuna Șercaia, satul Vad, județul Brașov. Deși este luna mai și citisem pe undeva că este perioada când, printre stejari, apar milioane de narcise, printre care și specia Narcissus radiiflorus (pe care localnicii o numesc coprine), am trăit dezamăgirea de a găsi câmpurile verzi, nu albe și pline de parfumatele flori.

La intrarea în amplasament erau foarte multe mașini. Pe traseu am văzut și mulți tineri parcurgând drumul pe jos. Zona era aglomerată cu grătare, frigidere în care berea și răcoritoarele așteptau cumpărătorii înfometați și însetați. Kurtosul le făcea copiilor cu ochiul. Am văzut pantofi de mâna a doua puși la vânzare. Multe suveniruri gen castroane, clopuri tradițional românești, tuciuri, bluze asemănătoare iilor, clopoței. Mai erau și chilipiruri mai moderne, cum sunt șepci, tricouri, jucărioare de plastic, jocuri, gablonțuri.

Poiana Narciselor fără… narcise

Înaintând prin mulțime și neștiind exact unde trebuie să ajungem, m-am gândit să întreb un tânăr în uniformă cât mai este până la poiană. Vestita poiană  a cărei prezentare, făcută de un jurnalist străin care ne-a călcat glia, suna cam așa: „Poiana Narciselor este o adevărată minune a naturii. Cine ajunge la Vad în luna mai poate admira sute de hectare și milioane de narcise înflorite. Oriunde vezi cu ochii, narcisele te îmbie să le miroși”. Cel căruia i-am cerut lămurire mi-a explicat că mai am de mers câțiva metri, apoi trebuie să o iau la stânga. Și a adăugat: „Dar, mare minune dacă găsiți una sau două narcise. Anul acesta nu prea au apărut.”

Avertizarea sa m-a descumpănit total. Însă, mi-am pus în gând, totuși, să le găsesc și eu măcar pe acele una-două flori, să le admir și să le prind în cadru. Am pășit înainte stăpânită de această dorință. Am trecut pe lângă mulțimea care îi aplauda pe artiștii prezenți la Festivalul Narciselor. Am stat puțin să ascult melodiile populare, apoi mi-am continuat drumul alături de micul meu grup.

poiana narciselor

Rezervația naturală Poiana Narciselor – impresii

Poiana Narciselor este o rezervație naturală, cu o suprafață de 394,90 ha, acoperită cu pădure de stejar și poieni unde crește o specie de narcisă (Narcissus poeticus ssp. radiiflorus) ocrotită prin lege. Creșterea acestui tip de narcisă este favorizată de solul podzolic cu urme de mlaștină și de umbra slabă a arborilor. Această rezervație naturală a fost declarată arie protejată prin lege. Așadar culesul narciselor și cositul ierbii sunt interzise. Pentru respectarea acestei decizii există persoane instruite special să ia măsuri dacă se încalcă interdicția. Anul acesta bănuiesc că nu au avut prea tare de furcă. Cum narcisele care au apărut au putut fi numărate pe degete (din cauza condițiilor meteo neprielnice), nici actele de vandalism nu au fost numeroase.

Locuitorii zonei sunt mândri de minunata dumbravă. „Aici este un colț de Rai. Pământul în care cresc florile le este propice, iar ele apar spontan, fără îngrijire specială. Dacă n-ar fi fost înghețul de astă primăvară și ar fi plouat mai des, aici ar fi fost un paradis alb, un parfum ce se simte de la mare distanță, ceva unic în toată România. Ce vesel ar fi fost locul acesta dacă era acoperit cu narcise! Sunt mulți fluturi rari, plăcut colorați, e o bucurie să-i privești poposind asupra florilor”, mi-a spus doamna Ileana, o femeie între două vârste cu care am intrat în vorbă pe una dintre aleile unde sunt amplasate și băncuțe pentru repaos.

I-am arătat telefonul în care aveam câteva capturi cu cele 5 sau 6 narcise pe care doar ochiul meu le-a căutat cu insistență. A clătinat din cap, zâmbind ușor ironic. „Măcar nu ați bătut drumul degeaba. Mai veniți și la anul, trebuie să le vedeți în toată splendoarea lor!”

poiana narciselor

poiana narciselor

Atracții turistice în zonă

Mi-am luat rămas bun de la energica mea interlocutoare, am luat copilul de mână și m-am îndreptat spre micul nostru grup, care ne aștepta la ieșirea din rezervație. După ce ne-am potolit setea, fiecare după preferințe, ne-am îndreptat, prin Ohaba, spre Cheile Grădiștei pentru a bea o cafea la mare înălțime. Dacă vizitați satul Ohaba, nu ratați cea mai veche moară cu apă din România. Drumul este semnalizat, dar și orice localnic vă va îndruma cu amabilitate, dacă vă rătăciți. Moara are 140 de ani vechime, este funcțională și are încă piesele originale.

Dacă sunteți în zonă, puteți merge și la Templul Ursitelor din Șinca Veche, despre care legenda spune că are puteri tămăduitoare, te încarcă cu energie, iar epuizarea și oboseala dispar. Tot în vecinătatea rezervației naturale te mai poate interesa și Biserica Săsească din Șercaia, realizată în stil gotic – monument istoric. Alte obiective: Biserica evanghelică-luterană din Hălmeag (sec. XIII-XV – monument istoric), Biserica ortodoxă din Vad, Ansamblul casei parohiale evanghelice din Șercaia (monument istoric), Situl arheologic de la Hălmeag. Alte două rezervații vă pot capta atenția: Rezervația naturală „Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită (din Comăna – monument natural) și Rezervația naturală Peștera Comăna.

„O mare de flori, înălțată din noroi și lumină”

Lipsa aproape totală a narciselor din poieni nu m-a mâhnit foarte tare. Știi cum se spune „când viața îți dă lămâi, tu fă-ți o limonadă”. Am încercat să mă bucur la maximum de ce trăiam, am zâmbit, am ascultat muzică. Am construit amintiri, câteva digitalizate, multe doar în minte și inimă. Și i-am mulțumit lui Dumnezeu pentru locurile frumoase unde m-a călăuzit și pentru oamenii plini de emoții pe care i-am privit.

Cât despre câmpul cu narcise, „o mare de flori, înălțată din noroi și lumină”, voi reveni aici plină de speranță până când minunatul covor de alb și proaspăt mi se va dezvălui și mie, bucurându-mi privirea.
„Narcisa este un simbol al vanității, dar în reprezentările Bunei Vestiri sau ale Fecioarei Maria, narcisa face trimitere la triumful iubirii divine asupra morții și a egocentrismului.” (Gerry Bowler)

Te invit să citești și Impresii despre Castelul Bran.

Mihaela Mușetescu