Poezia “Cântecul sufletului” de Khalil Gibran

Poetul Khalil Gibran și poezia arabă

0
346
Khalil Gibran- Poezie
Khalil Gibran- Poezie

Poetul Khalil Gibran și poezia arabă

Khalil Gibran (Jubran Khalil JubranDjubran Khalil DjubranArabă :جبران خليل جبران, siriacă: ܟ݂ܠܝܠ ܔܒܪܢ) (născut pe 6 decembrie 1883-decedat pe 10 aprilie 1931) a fost un poet, filozof şi prozator, poet şi eseist libanez, unul din romanticii târzii ai literaturii arabe. A scris în engleză şi arabă.

 Khalil Gibran și vraja poeziei libaneze

De o sensibilitate aparte, poezia arabă are în ea profunzimea pe care poezia din Europa o pierde. Are acel amănunt care intensifică trăirile, făcând din poet un menestrel al emoțiilor și al fluturilor în stomac. Cicatricile pe care le avem cu toții în suflet, se vindecă cu poeziile lui Khalil Gibral și nu știi cum sau în ce fel ai fost vindecat. Numai să citești și să trăiești acea parte din tine care aștepta de mult să fie descoperită printr-o poezie.

 Poezia “Cântecul sufletului” de Khalil Gibral

Khalil Gibran – “În adâncul inimii mele

Se-aude un cântec fără versuri –
Un cântec ce trăieşte
În sămânţa inimii mele.
Refuză să se amestece cu cerneala pe pergament;
Îmi învăluie dragostea într-o mantie diafană
Şi zboară, dar nu peste buzele mele.
Cum să îl cânt?
Mi-e teamă să nu se amestece cu eternul pământesc;
Cui să îl cânt?
Căci locuieşte în casa sufletului meu
De teama urechilor pline de sensibilitate.
Când privesc în mine,
Văd umbra umbrei sale;
Când îmi ating vârful degetelor
Îi simt vibraţiile.

Faptele mâinilor mele îi oglindesc prezenţa,
Aşa cum un lac reflectă stelele strălucitoare;
Lacrimile mele îl dezvăluie,
Aşa cum picăturile strălucitoare de rouă
Dezvăluie taina unui trandafir veştejit.
Este un cântec ce s-a născut din contemplaţie
Şi adus la suprafaţă de către linişte,
Evitat de larmă,
Îmbrăţişat de adevăr,
Repetat de vise,
Înţeles de dragoste,
Ascuns de trezire
Şi cântat de sufleteste cântecul dragostei.
Ce Cain sau Esaul ar putea să-l cânte?
Este cu mult mai parfumat decât iasomia;
Ce voce l-ar putea înrobi?
Este pecetluit la inimă, ca taina unei fecioare;
Ce coardă l-ar putea face să vibreze?
Cine îndrăzneşte să uneasă urletul mării
Cu ciripitul unei privighetori?
Cine îndrăzneşte să asemuiască strigătele unei furtuni
Cu suspinul unui copil?
Cine îndrăzneşte să spună cu voce tare
Cuvintele pe care numai inima le poate rosti?
Ce fiinţă omenească îndrăzneşte să cânte
Cântecul lui Dumnezeu?”

 Ionela Moldovanu

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here