Podoaba unui suflet tânăr

0
252

suflet2Mitropolitul Nicolae Bălan, Dumnezeu să-l odihnească, spunea că „Cea mai frumoasă podoabă a unui suflet – a unui tânăr – este să aibă minte trează şi inimă curată”. Inima curată este în legătură cu mintea trează, pentru că o minte trează nu lasă să intre în inimă gânduri care ar putea lucra ceva negativ în suflet, în viaţa omului, ci mintea trează se împotriveşte la tot ceea ce nu se potriveşte cu binele omului şi nu vrea să-şi întineze inima cu gânduri străine de voia lui Dumnezeu. Numai că pentru a scăpa de gândurile cele rele nu e destul să ai nişte metode, ci trebuie şi să ocoleşti pricinile care duc la gânduri rele, să ocoleşti împrejurările care înmulţesc gânduri neliniştitoare, gânduri nepotrivite cu voia lui Dumnezeu. Cei care se ocupă de viaţa sufletească, care vor să-şi curăţească inima, se şi roagă pentru aceasta. Psalmistul zicea „Inimă curată zideşte întru mine Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele”. Fără îndoială că în cea mai mare parte inima curată este un dar de la Dumnezeu, dar este un dar de la Dumnezeu pe care ni-l dă Dumnezeu numai în măsura în care ne angajăm şi noi pentru darul acesta. Se spune despre un frate oarecare dintr-o mănăstire, care era râvnitor la rugăciune dar era nepăsător faţă de alte îndatoriri, că i s-a arătat diavolul unui părinte îmbunătăţit şi i-a spus: „Cutare frate – zice – mă strânge în braţe pururea făcând voile mele şi apoi zice către Dumnezeu: <<Doamne mântuieşte-mă de cel rău>>”.

Sigur că cineva care-şi umple mintea de gânduri rele şi îşi adună în minte spurcăciuni nu poate să-şi curăţească mintea, nu îi dă Dumnezeu dar să-şi curăţească mintea. La mine a venit la spovedit un tânăr, nu demult, şi l-am întrebat dacă se uită la lucruri spurcate, la filme necuviincioase, la reviste cu figuri care excită, şi a zis „Nu, părinte”. Şi eu îl întreb: de ce nu? Şi el zice: „Pentru că mi-e frică”. Ar trebui să ne fie frică de păcat, căci dacă ne e frică de păcat, ocolim pricinile păcatului şi dacă nu ocolim pricinile păcatului ajungem în întinare, şi ajungem nu numai în întinare ci ajungem în deprinderi păcătoase, ajungem la patimi, ajungem la asupriri de gând, la obsesii, la lucruri de care nu mai putem scăpa uşor şi poate că nici nu mai putem scăpa de multe ori, mai ales dacă îmbătrânesc relele împreună cu noi.

„Prescuri pentru cuminecături” – Arhim. Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here