PLANTE MEDICINALE – TRIFOI ROȘU

trifoirosu

Din bătrâni se povestește…

… că acei ce nu au bătrâni ar trebui să-și cumpere. Zicala se referă la omul spiritual, cumpătat, serios, cu valori bine definite, de la care ai mereu ce învăța și care are explicații la multe întrebări. Se referă și la cel care îți poate ști leacul după o singură privire, la omul care nu a pierdut legătura cu natura, la înțeleptul de la care primești sfatul potrivit. Am întâlnit cu toții, de-a lungul vieții, astfel de oameni, pe mine unul dintre ei m-a învățat că important în viață este să citești, dar mai ales să recitești și că, oricât aș citi, dacă nu pornesc de la Cartea Cărților, de la Biblie, cea de la care au pornit toate ideile marilor scriitori e ca și cum aș aștepta ca o plantă să crească fără rădăcină. Bineînțeles, sunt și plante care cresc pe copaci, cum este vâscul, de exemplu, ale cărui semințe nu încolțesc în sol, ci trebuie să fie consumate de o pasăre, o gaiță sau un sturz, ca mai apoi, după eliminare, să se dezvolte pe un arbore. Vâscul se hrănește din seva copacului, are rădăcinile îndreptate spre cer și o istorie interesantă, pe care o voi spune la momentul ei. Ideea este să nu pierdem conexiunea cu viața adevărată, cu natura de unde am apărut și ne-am dezvoltat ca specie, care ne-a dat hrană și ne-a vindecat atâția ani, liantul cu „cartea” care a apărut prima. De aceea, bătrânii trebuie ascultați, ei poartă în ei răbdarea, pe lângă emoții autentice și învățăminte pline de înțelepciunea dată de experiențe și de cunoaștere. Când ești la bunici primești întotdeauna un ceai cald, o supă, nu e vorba că ei au timp întotdeauna să le prepare așa de apetisante și gustoase, ci au răbdare, în primul rând. Cam câtă răbdare aveai tu, copil fiind, să cauți în întinsa poieniță un trifoi cu patru foi. Trifoiul astăzi, așadar…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Trifoiul roșu (Trifolium pratense) este o plantă rezistentă, nu foarte înaltă (tulpina are 20-40 cm), care are frunze trifoliate (rar cu patru foi :)), cu foliole ovale sau eliptice. Florile sunt dispuse în capitule globuloase de culoare roșu-purpuriu. Nu este o plantă pretențioasă, se mulțumește cu orice condiții de creștere, totuși cel mai bine îi merge pe soluri argiloase și bine drenate. Trifoiul roșu oferă nectar pentru albinele melifere, înflorește între mai și septembrie. Se folosește mult ca nutreț pentru animale. În scop medicinal se utilizează florile. Chimic, planta conține o varietate de substanțe active, cum ar fi uleiul eteric, sărurile minerale, linamarozid, flavonoide, saponozide triterpenice care ajută în combaterea cancerului, congestia pulmonară, gripa, tusea convulsivă, obezitatea, reumatismul, guta, artrita, crampele stomacale.  Grație proprietăților sale terapeutice antibronșitice, antibiotice, dezinfectante, antiinflamatoare, sedative, antireumatice, depurative, diuretice, trifoiul roșu este eficient în caz de tuberculoză, bronșită, astm bronșic, leucoree, dismenoree, sifilis, iritații vaginale, tulburări circulatorii, detoxificare, congestie hepatică, constipație, lipsa apetitului.

Trifoiul roșu este plin de nutrienți, betacaroten, calciu, vitamina C, tot complexul de B-uri și minerale esențiale (magneziu, mangan, zinc, cupru, seleniu). Celebra fitoterapeută americană Rosemary Gladstar îl consideră „unul dintre suplimentele de vitamine și minerale cele mai bune ale naturii”, punctând faptul că este planta ideală pentru tratarea problemelor respiratorii la copii deoarece reface organismul după o infecție respiratorie. De asemenea, trifoiul este folosit de către femeile care experimentează simptomele de menopauză pentru conținutul lui bogat în fitoestrogeni (hormoni vegetali) și izoflavone. Iată o rețetă dintr-un amestec de plante care diminuează disconfortul resimțit de către femei la menopauză.

Rețetă din plante pentru înlăturarea disconfortului din timpul menopauzei:

  • 2 părți flori de trifoi roșu
  • 1 parte vârfuri de roiniță:
  • 1 parte frunze de talpa-gâștei
  • 1 parte frunze de salvie

Notă: Partea este orice unitate de măsură dorești, însă trebuie să o aplici constant.

Din acest amestec poți prepara fie o infuzie, fie o tinctură.

  • Infuzie medicinală: Pune 4-6 linguri de plante uscate într-un borcan de 1 litru. Toarnă apă clocotită peste ele până umpli borcanul. Lasă la infuzat 30-45 de minute.
  • Tinctură din plante: Plantele pot fi proaspete sau uscate, dar, dacă folosești plante proaspete trebuie lăsate să se ofilească puțin pentru a elimina o parte din apa pe care acestea o conțin, după care se toacă mărunt și se pun într-un borcan uscat. Peste plantele din borcan se toarnă alcool cât să umple 6-7 cm (marchează cu o cariocă 6 sau 7 cm), apoi se închide etanș. Dacă plantele plutesc la suprafață, se lasă câteva zile până se depozitează, apoi, dacă au tras alcool se reumple până la marcajul de 6 sau 7 cm. După aceasta, se pune borcanul la soare sau la fereastra luminată de soare (în loc călduros) și se lasă la macerat pentru 4-6 săptămâni. Din când în când se agită borcanul. După ce trece perioada de macerare se filtrează plantele și se toarnă lichidul în recipiente curate, care se vor păstra la întuneric și la rece.

Mod de întrebuințare: Infuzia se bea de 3 sau de 4 ori pe zi, câte o cană, timp de 6 zile, cu pauză de 2 zile, după care se repetă ciclul cât timp este necesar. Din tinctură se ia 1/4 până la 1/2 linguriță pe zi, 6 zile cu pauză de 2 zile și se repetă dacă mai este nevoie.

O infuzie clasică din trifoi roșu recomandată și binefăcătoare pentru mai multe afecțiuni se prepară din 30 g de flori uscate la 1 litru de apă clocotită, infuzate timp de 10 minute. Trifoiul roșu este un remediu bun pentru copiii cu probleme cutanate, fiind foarte folosit în cazuri de eczemă. Este o plantă bună și pentru psoriazis. Pentru probleme cutanate este recomandată și asocierea cu urzici și dragavei, dar și ceaiurile. O infuzie din trifoi roșu se mai poate doza și astfel: 1-3 lingurițe de plantă uscată la o cană de apă clocotită, cu timp de infuzare 10-15 minute și consum de 3 căni pe zi.

Extern, trifoiul roșu are întrebuințări multiple. Ca decoct, poate fi utilizat pentru gargară (2 linguri flori uscate la 250 ml de apă rece, se fierb 5 minute, se infuzează alte 5 minute). Din flori menținute 15 minute în apă se prepară cataplasme pentru tratamentul rănilor.

Pe urmele înțelepților…

Primele date despre utilizarea plantelor medicinale au fost descoperite la civilizația sumeriană, care a trăit în zona Asiei, acum 8000 de ani. Plante precum salcia, părul, bradul se foloseau atunci ca droguri. Și în vechea Indie existau leacuri care preveneau și ameliorau boli pe bază de scorțișoară, piper, ulei de santal, ricin, opiu, hașiș, ulei de susan. Acum 3000 de ani, în China, împăratul Sen Nung, numit „întemeietorul medicinei chineze”, folosea regulat tratamente pe bază de plante. Tot din China de acum 2000 de ani provine și o carte (se spune că este prima de acest gen) în care erau descrise plantele medicinale și afecțiunile cărora le erau destinate. În Asia Mică au fost descoperite 33 de tăblițe de lut pe care sunt scrise explicații despre plante medicinale de acum 5000 de ani. Vestit este și papirusul „Ebers”, care este considerat o lucrare fundamentală despre medicina practicată în Egiptul antic. Grație descoperirilor arheologice, se știe astăzi că încă de pe atunci medicii foloseau pilule, cataplasme, unguente, inhalații, uleiuri terapeutice, după cum s-au aflat și ce plante și alimente le serveau pentru a prepara toate aceste remedii: anason, usturoi, ceapă, chimion, șofran. Așadar, „trecutul nu poate pieri, căci viitorul se va naște din el.” (Anatole France)

Mihaela Mușetescu