PLANTE MEDICINALE – TEI

tei

Din bătrâni se povestește…

… că apreciem un lucru la adevărata lui valoare numai după ce nu-l mai avem. Ducem dorul soarelui când vine iarna, deși vara ne lamentăm că arde prea tare și e caniculă. Ducem dorul anilor tineri când ajungem la o anumită vârstă, deși atunci când suntem mici dorim să ajungem mari mai repede. Ne lipsesc zilele de școală, orele cu profesorii și întâlnirile între colegi atunci când ajungem să avem un job. Vrem ca bebelușii noștri să crească repede, să vorbească, să facă primii pași, ca apoi, adolescenți fiind să discutăm în contradictoriu și să le spunem ca un reproș „ce copil cuminte erai!”. Nu știm ce înseamnă să fim bolnavi când suntem tineri, starea de bine e ceva normal, de multe ori nu-i înțelegem pe cei ce suferă, ca mai târziu când ne doare ba una, ba alta, să înceapă să ne surprindă neplăcut durerea. Respectul, politețea, buna creștere le ai, le primești, ți le cultivi și când vezi contrariul pe stradă sau în autobuz te crispezi ușor, eu nu am fost astfel, dar ce faci când fiul tău începe să vorbească urât? Ce măsuri iei, în condițiile în care persistă în limbaj trivial fiindcă așa aude peste tot? Câtă energie și muncă de lămurire să investești în modelarea frumoasă a comportamentului său? Cu toții am fost rebeli, uneori debusolați, dar tot îți vine să spui, „măi, parcă eu nu eram chiar așa!”. Sunt multe exemple, interesul pentru adevăratele valori care formează oameni de calitate este tot mai mic. Televiziunea nu promovează întotdeauna calitatea umană, nici măcar extraordinarul, excepția, cei deosebii sunt menționați, dar nu li se acordă atenție pentru mult timp, suficient încât să devină ei exemplele noastre. Și în bâlciul acesta zilnic, cei ce caută excelența trebuie să depună efort dublu, să dărâme mai întâi răul, ca apoi, pe loc curat să reînceapă să clădească binele. De aici griji, probleme, nervi, stres, discuții, angoase, insomnii. Planta medicinală pe care o voi prezenta astăzi este darul naturii pentru situații mai puțin liniștite, ea te ajută să iei lucrurile mai ușor, mai așezat, mai calm. Cu măsură și cumpătare. Teiul, așadar…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Teiul (Tilia cordata) este un arbore care poate atinge și 40 m înălțime, cu coroană globuloasă și tulpină dreaptă. Tulpina are formă cilindrică, scoarța netedă, cenușie. Dacă pomul are vârsta de peste 20 de ani, pe tulpină pot apărea crăpături longitudinale. Frunzele de tei sunt mari, cu pețiol lung, baza asimetrică și vârf ascuțit, dințate pe margini, colorate în verde închis pe fața superioară și verde deschis pe fața inferioară. Are flori cu parfum specific, inconfundabil („Și un miros venea adormitor”), de culoare galben-auriu, grupate în inflorescențe, cu pedunculul colorat în verde-gălbui. Există mai multe specii de tei, diferă ca inflorescențe și timp de înflorire. Copacul crește în toate zonele naturale din țară, pe marginea șoselelor, în păduri, în orașe și sate, în grădini, curți sau parcuri. Părțile care se utilizează sunt florile cu sau fără frunzulița de la bază (bractee). Substanțele active din punct de vedere chimic prezente în tei sunt uleiul volatil, glicozizi flavonici, rutozid, tirozid, saponozide, taninuri, coline, acetilcoline, vitamina C, mucilagii. Aceste substanțe dau teiului proprietăți terapeutice expectorante, emoliente, febrifuge, antitermice, pectorale, diuretice, hipotensive, neurosedative, decongestive, calmante, antiinflamatoare, antispastice.

Infuzia din tei are efecte calmante în boli ale aparatului respirator, precum tusea convulsivă, durerile de piept, răceală, stări gripale, stări febrile, bronșite. De asemenea, calmează tensiunea psihică și ameliorează și alte simptome date de disfuncții ale sistemului nervos producând un somn liniștitor în caz de insomnii, eliminând durerile de cap, amețelile, stările de nervozitate. Calmează stările isterice, agitația nocturnă, anxietatea, emotivitatea, ameliorează migrenele, îmbunătățește starea generală în caz de oboseală și surmenaj intelectual. Infuzia este bună și în tulburări cardiace, ea combate hipertensiunea și tulburările cardiace, calmează palpitațiile și spasmele cardiace, ajută la fluidizarea sângelui în ateroscleroză.

  • Infuzie din tei: Peste 2 lingurițe de flori uscate se adaugă 200 ml de apă clocotită. Se acoperă, se infuzează 10-15 minute, se strecoară și se îndulcește sau se consumă ca atare. Se poate adăuga lămâie. Se beau 2-3 ceaiuri călduțe/zi înainte de masă pentru stări gripale, tulburări cardiace sau tensiune psihică. Pentru tonifierea stomacului și o digestie bună, ceaiul se bea după mesele principale. O cană băută cu o jumătate de oră înainte a a merge la somn acționează liniștitor în cazuri de insomnie.

Poți prepara teiul și în amestec cu alte plante pentru a extrage toate efectele benefice ale acestora. Iată un amestec cu efecte antispasmodice în boli de ficat, stomac și vezică biliară (amestecul este eficient și în cistita cronică). Dacă se folosește împotriva tusei uscate, florile de tei se pot combinate cu flori de nalbă și de soc, cu pătlagină și rădăcină de nalbă mare. Pentru a stimula încălzirea în corp, poți adăuga la ceaiul din flori de tei câteva rondele de ghimbir.

  • Infuzie din tei și alte plante: Se amestecă părți egale de flori de tei, flori de mușețel și frunze de lămâiță. Peste 2 lingurițe de amestec se adaugă 200 ml de apă clocotită (dacă preparați mai mult, măriți amestecul în mod proporțional). Se acoperă, se infuzează 10-15 minute, după care se strecoară și se bea, îndulcit sau nu. Pe zi se pot bea 2 căni, dimineața și seara.

Pentru combaterea grețurilor în indigestii, pentru reumatism și pentru albuminurie, poți prepara un decoct din flori de tei.

  • Decoct din tei: La 1 litru de apă se pun 50-60 de grame de flori de tei. Se fierbe amestecul la foc mic timp de 15 minute, după care se acoperă și se lasă la infuzat alte 10 minute. Se strecoară și se consumă 500 ml de-a lungul unei zile.

Se pot prepara foarte multe alte remedii sănătoase pe bază de tei, de la sirop și apă de tei pentru uz intern, la gargare, inhalații cu infuzie, tincturi pentru frecții, comprese, cataplasme pentru întrebuințări externe. Teiul este o specie meliferă, mierea din tei fiind un aliment-medicament necesar în multe afecțiuni.

Pe urmele înțelepților…

„În limba germană, teiul este numit ”Die Linde” și acest nume indică bine dispoziția pe care o creează, deși cuvântul ”lind” (lin, domol) nu se prea mai folosește în vorbirea curentă. Botanistul Jan Albert Rispens indică și o altă semnificație a numelui său, care ne vorbește despre firea teiului: înainte ca teii să invite la petreceri câmpenești, erau, ca și alți arbori impozanți, stejarii, locuri unde se desfășurau judecățile. Rispens presupune că la umbra stejarilor noduroși, duri, s-ar fi putut să fi fost judecate infracțiunile grave, iar sub teii mai moi, dimpotrivă conflictele la care ar fi putut fi vorba de o cercetare mai ”subtilă” și de o împăciuire înțeleaptă. De fapt, cuvântul ”subtil” provine de la numele latin al arborelui, ”Tilia”, sub-til, însemnând, deci, ”sub tei”.” (Markus Sommer – Plantele medicinale, de la remedii naturiste la medicină)

Prietenos, înmiresmat și dătător de bună-dispoziție, teiul este pentru noi arborele asociat cu cel mai mare poet romantic, Mihai Eminescu. Atât de des invocat în versurile sale, teiul ne aduce în casă parfumul verii în zilele friguroase de iarnă când stăm la căldură și savurăm o ceașcă din licoarea delicioasă. Și da, așa îți poți potoli dorul care te cuprinde după ce totul este doar în amintire. Prin gustul a ceea ce odată a contribuit la crearea acelei frumoase amintiri, prin arome dragi, prin darul pe l-ai primit cândva, prin oamenii care ți-au stat mereu alături, prin locurile unde ai pășit demult, rememorate cu ochii minții.

Mihaela Mușetescu