Plante medicinale – TALPA GÂȘTEI

0
843

Talpa gâștei

Talpa gâștei – Prezentarea plantei – Proprietăți și acțiuni. Preparate din talpa gâștei – infuzii, tinctură, amestecuri cu alte plante. Tradiții și știință. Note, însemnări, recomandări – Acordă-ți momente de respiro!

Note de primăvară…

Uneori, este suficient să chemi primăvara și ea apare… Prin iubirea pe care o oferi, prin gestul frumos față de prietenul tău, printr-o vorbă bună, printr-un zâmbet… Prin emoții și activități care te fac plăcută, te binedispun și îți fac plăcere. Din când în când, deschide o carte cu poezie, sunt barzi care chiar scriu cu har și merită atenția noastră, iar noi merităm adeseori să ne lăsăm furați de visare și purtați pe aripile metaforelor.

Pildele, poemele, umorul, romanele, articolele, cuvântul scris cu măiestrie, toate ne-au fost date pentru o ne schimba dispoziția, a ne aduce o oază de liniște în tumultul unei vieți în care parcă agonizăm dacă nu avem bani, în care zorim zi de zi cu scurte și grăbite opriri, în care mâncăm pe fugă, cumpărăm compulsiv, uităm să ne mai dăm răgaz. Un bob zăbavă… nicidecum! „N-am timp nici să respir”, ai auzit pretutindeni această sintagmă. Da, așa este, așa merg lucrurile, dar oare astfel trebuie să meargă?

Să ne acordăm momente de respiro

Să mai stăm un pic, să ne delectăm privirea cu ceva frumos, să stăm o oră-două degeaba, cu ochii închiși și gândul la ceea ce ne relaxează, la un loc în care am vrea să ajungem, la iubire, la pasiune, la prietenie, la o poveste pe care o știi de mică și vrei să i-o spui copilului tău… Să ne oprim câte puțin în fiecare zi înainte să fim opriți brutal de o durere de cap, de spate, de picioare, să stăm de vorbă, să ne reculegem, să-i spunem gândurile, ideile și aspirațiile noastre lui Dumnezeu, să învățăm o limbă străină, să ne înscriem la un curs în care să căpătăm și alte abilități. Și să menținem vie speranța în ce-i cel mai bun și cum e cel mai bine.

Planta prezentată astăzi ne protejează și ne ajută și în durerile de cap, și-n cele de inimă, și-n cele de picioare, după cum ai să afli. Talpa gâștei îi spune, dar mai este știută și drept coada leului, talpa lupului sau somnișor.

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Talpa gâștei (Leonurus cardiaca) este o plantă erbacee, rezistentă, cu rădăcini brune și rizom lemnos, scurt și gros. Are tulpinile drepte, cu înălțimi până la 1,5 m, păroase și goale în interior, pe care stau frunze asemănătoare unei tălpi de gâscă, cu peri asprii. Face flori roz, dispuse la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Înflorește între iunie și septembrie. Se poate întâlni în locuri necultivate de la câmpie și de la deal, prin păduri, la marginea drumurilor, prin zăvoaie.

Ca remediu terapeutic se utilizează partea aeriană cu flori. Grație conținutului chimic bogat în vitamine (A, C, E), săruri minerale, acizi organici (citric, salicilic, tartric), rezine, taninuri, substanțe amare, saponozide, grăsimi, ulei volatil, planta prezintă proprietăți de trei ori mai puternice decât ale valerienei, însă bioterapeutic asemănătoare. Toate aceste calități îi conferă eficiență în neurastenie, anxietate, stări depresive, insomnie, arterită, hipertensiune arterială.

Proprietăți și acțiuni

Proprietățile sale antispastice, expectorante, antiasmatice, cicatrizante, astringente, antiinflamatoare, calmante, tonice, stimulatoare o fac benefică în caz de astm bronșic (cu stări de sufocare), reumatism, artrită, tulburări de menopauză, afecțiuni tiroidiene, maladii digestive, precum și la nivel cutanat, în caz de contuzii, arsuri, răni.

Talpa gâștei este o plantă sedativă, fiind utilizată mai ales în tratarea afecțiunilor cardiace de origine nervoasă. De asemenea, ea reduce anxietatea, este o terapie bună în caz de astm și un tratament complementar în hipertiroidie. Din plantă se pot prepara infuzii, decocturi și tincturi, care, în urma unui tratament adecvat, dau rezultate remarcabile. Este un tonic potrivit pentru dezvoltarea și întărirea mușchiului cardiac și a vaselor de sânge.

Preparate din talpa gâștei
  • Infuzie de talpa gâștei: Se toarnă 250 ml de apă clocotită peste 1 linguriță de plantă uscată. Se infuzează 2-3 minute. Se beau până la trei ceaiuri călduțe pe zi în stări depresive, anxietate, neurastenie, insomnie, distonii neurovegetative, nevroză cardiacă.
  • Infuzie concentrată din talpa gâștei: Se toarnă 200 ml de apă clocotită peste 15 grame de plantă uscată. Se infuzează 10 minute. Se beau 1-2 ceșcuțe pe zi cu efect calmant în stări nervoase, depresie, boli pulmonare, afecțiuni renale, hipertensiune arterială.

Pentru sporirea efectului, talpa gâștei se poate combina și cu alte plante. Astfel, pentru reducerea tensiunii arteriale un amestec în părți egale din talpa gâștei, valeriană, odolean și păducel are rol de amplificare a rezultatelor benefice.

Infuzie din amestec de plante pentru stări nervoase urmate de balonări:
  • talpa gâștei (1 parte)
  • fenicul (1 parte)
  • valeriană (1 parte)
  • chimion (1 parte)

Mod de infuzare: Se amestecă bine plantele, după care se toarnă apa clocotită (200 ml apă la 1 lingură de plante). Se acoperă, se infuzează 15 minute. Se beau 3 ceaiuri pe zi.

Digestia lentă, durerea și acumularea de gaze în abdomen sunt, de regulă, rezultatul unor obiceiuri alimentare eronate, dezordonate, al stresului, al unei flore intestinale afectate sau al unui nivel scăzut de enzime digestive. Talpa gâștei, asociată cu alte plante, este un remediu excelent și pentru acest tip de disfuncții.

Tinctură digestivă amară:
  • talpa gâștei (1 parte)
  • fenicul (2 părți)
  • frunze de anghinare (1 parte)
  • rădăcină de păpădie (1 parte)
  • ghimbir (1/2 parte)

Notă: Parte este orice unitate de măsură se dorește atât timp cât este aplicată în mod constant.

Mod de preparare: Se toacă mărunt toate plantele (este de preferat să fie proaspete) și se introduc într-un recipient curat și uscat. Peste ele se toarnă solventul (alcool de minimum 60 de grade sau glicerină vegetală diluată în apă sau oțet încălzit) pentru a le acoperi, apoi se mai adaugă încă 6-7 cm de lichid. Se pune borcanul la soare sau într-un loc cald și se lasă compoziția la macerat pentru 4-6 săptămâni. Dacă între timp lichidul scade, mai adăugați. Recipientul se agită din când în când pentru a se extrage toate substanțele active din plante, precum și pentru a împiedica depunerea lor la bază. După ce perioada de macerare s-a scurs, lichidul filtrat se toarnă în sticluțe brune. Se păstrează la rece și întuneric. Se administrează 1/2 linguriță de tinctură înainte și după mesele principale.

Planta este folosită ca leac pentru probleme tipic feminine, de exemplu bufeurile și schimbările de dispoziție specifice menopauzei, întârzierea menstruației, crampe uterine în caz de hipomenoree. De asemenea, la nivel cutanat, pentru cicatrizarea rănilor și diminuarea umflăturilor pielii se folosesc cataplasme din decoct (50 de grame de plantă uscată la 1 litru de apă rece) aplicate pe o compresă.
Planta este bogată în nectar și are un miros specific ce atrage albinele.

Atenție! Se recomandă prudență și sfatul unui medic înainte de a folosi planta dacă aveți probleme cardiace. Nu se utilizează în timpul sarcinii.

Între tradiție și știință

Denumirea științifică, Leonurus cardiaca, înseamnă „cu inimă de leu”. Extractele din părțile aeriene ale plantei au fost utilizate cu mult timp în urmă ca leac pentru tahiaritmie, o perturbare a ritmului cardiac în urma căreia acesta atinge cote ridicate.
Se crede că talpa gâștei este originară din Asia Centrală. Studiile au arătat că planta diminuează frecvența cardiacă la hipertensivi, normalizează activitatea inimii și scade presiunea arterială, rezultatele confirmând utilizările tradiționale ale plantei. Specia era folosită atât în terapia tradițională europeană, cât și pentru vopsirea țesăturilor.

În România, tulpinile florifere sub formă de infuzie sau decoct se întrebuințau pentru hipertensiune și împotriva durerilor de inimă. De asemenea, ceaiul era leacul perfect în cazuri de emfizem pulmonar, de astm bronșic și de tulburări de natură psihică. Se făceau frecții din plantă pisată amestecată cu untură pentru calmarea durerilor de spate. În caz de febră tifoidă, planta se punea la tălpi și la ceafa bolnavului, iar în caz de hidropizie se adăuga în scăldătoarea celui suferind.

Te invit să citești și despre ienupăr.

Mihaela Mușetescu