Plante medicinale – RĂCHITAN

rachitanRăchitan – Când alimentele ne sunt și hrană și medicament – Despre beneficiile și efectele pozitive ale preparatelor din răchitan – Compușii bioactivi pe care îi conține planta – Utilizări tradiționale

Note de vară…

„Hrana să vă fie medicament!”, spunea celebrul Hippocrate. Pe lângă funcția lor terapeutică, plantele sunt o hrană complexă pentru om, dacă învață să le administreze și să le dozeze corect. Începând cu grâul, care asigură „pâinea noastră cea de toate zilele” și continuând cu plantele pentru ceai, hrana vegetală este din ce în ce mai prețuită astăzi datorită efectelor benefice demonstrate. O dietă echilibrată nu presupune, însă, excluderea totală a proteinelor de origine animală animală, ci doar limitarea consumului acestora (mai ales cu cât înaintăm în vârstă). Copiii și adolescenții nu trebuie privați de aceste proteine provenite din carne, ouă sau produse lactate, rezultatele pozitive ale acestora fiind testate în timp. Plus că, atunci când excluzi total acest tip de proteine, nu trebuie să o faci la întâmplare, trebuie să asiguri organismului necesarul de vitamine, componente minerale, fibre, hrană fără care nu funcționăm corect.

Importanța vitaminelor pentru funcționarea corectă a organismului

Vitaminele complexului B, mai ales vitamina B 12, sunt responsabile de starea noastră de spirit, înlătură oboseala, oferă energie, au rol esențial în transportul oxigenului în organism și sinteza hemoglobinei. Așadar, dacă nu le obținem pe cale naturală, din carne, pește, ouă, lactate, cereale, trebuie să le luăm din suplimente alimentare. Întotdeauna, când decizi să excluzi din meniu ceva cu care ai funcționat bine până atunci, consultă medicul. Dacă nu mai consumi carne o perioadă fiindcă așa simți nevoia, nu-ți mai cere organismul, solicită totuși un sfat avizat înainte de a o elimina complet. Ți se va recomanda un nutrient care să o înlocuiască.

Planta de astăzi rezolvă situațiile când ne confruntăm cu probleme digestive, care sunt neplăcute și incomode deseori, deoarece ne împiedică să funcționăm corect și să ne simțim în apele noastre. Este numită răchitan sau floarea zânelor. Și fiindcă tot a fost de curând sărbătoarea de Sânziene, despre răchitan se spune că îi ferește pe bărbați de ispita ielelor.

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Răchitanul (Lythrum Salicaria) este o plantă perenă, erbacee, cu tulpină aeriană de 50-200 cm și rizom scurt, lemnos. Tulpina poate fi simplă sau ramificată și este acoperită cu peri ascuțiți, scurți. Frunzele au formă de lance, sunt înguste, alungite, iar florile mari sunt situate în vârful tulpinii, sunt frumos colorate în roșu-purpuriu, cu inflorescențe dense. Este întâlnită în flora spontană, lângă râuri, lacuri, bălți, mlaștini, tufișuri de stuf și papură (în Delta Dunării).

Înflorește între iunie și septembrie, iar în scop terapeutic se folosește partea aeriană în faza de înflorire. Se recoltează tăind vârfurile și ramurile tinere și se usucă în buchete. Răchitanul conține ulei volatil, flavonozide, carotenoizi, fenoli, rezine, galotaninuri, silicarină, pectine, substanțe antibiotice, săruri minerale. Toți acești compuși exercită acțiuni astringente, antihemoragice, antidizenterice, antiseptice, tonice, hemostatice, antianemice, antidolorifice asupra organismului.

Din răchitan se pot prepara infuzii, decocturi, tincturi, siropuri, sucuri, macerate. Poate fi consumat și ca pulbere din plantă uscată și măcinată. Acestea pot fi băute sau se pot aplica extern, fiind eficiente în afecțiuni digestive, dermatologice, renale, genitale. Este o plantă folosită în caz de anemie sau insomnie la copii. Infuzia și decoctul se folosesc în dizenterie, hepatită cronică, dispepsii, colici intestinale, gastrită, gastroenterită, infecții cu bacteria Staphilococcus aureus. Preparatele sunt bune și pentru afecțiuni cutanate ca eczeme, dermatoze, varice.

Utilizări și preparate tradiționale

Tradițional, răchitanul este folosită pentru tratarea simptomelor insuficienței venoase (picioare grele, varice) și a hemoroizilor. Tinctura se recomandă în tratarea infecțiilor. Tinctura se prepară din 20 de linguri de pulbere de plantă uscată peste care se toarnă alcool de 45 de grade până la umplerea sticlei. Se lasă 20 de zile la macerat, apoi se filtrează.

  • Infuzie de răchitan: Se toarnă 200 ml de apă fierbinte peste 1 linguriță de plantă uscată, se acoperă și se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau 3 ceaiuri pe zi.
  • Decoct de răchitan: Se fierb 20 g de plantă uscată în 0,5 l de apă timp de 5 minute. Se mai lasă 10 minute la infuzat, apoi se consumă toată cantitatea de-a lungul zilei.
  • Sirop de răchitan: Se pune 1 litru de apă peste 250 de grame de plantă uscată și măcinată. Se lasă amestecul 24 de ore la macerat, apoi se pune sirop simplu, din zahăr, peste el.

Răchitanul se poate amesteca și cu mușețel, mentă și sunătoare, cu efecte în afecțiuni digestive. Extern, infuzia se folosește pe comprese sau în băi locale pentru disfuncții genitale. Acționează ca un balsam în probleme dermatologice, cum sunt rănile, eczemele, ulcerele varicoase. Infuzia concentrată se poate folosi și pentru curățarea tenului gras (50 g pulbere la 1 l de apă fierbinte). Pentru anemie sau insomnie la copii se toarnă decoct de plantă în cădița de baie. Decoctul se prepară din 30 g pulbere de plantă la 1 l de apă.

Răchitan – origine și tradiții…

Răchitanul este o plantă originară din Eurasia. Ea a fost răspândită pe celelalte continente prin intermediul balastului pe care-l transportau vasele europene în cală, când navigau către America de Nord și de Sud și Australia. Denumirea plantei în limba latină – salicaria – este inspirată din forma frunzelor sale lanceolate, care amintesc de frunzele de salcie – salix.

Grecii și romanii utilizau frecvent planta. Dioscoride o aprecia datorită proprietăților sale astringente și o numea „luthron”. Uneori, anticii o confundau cu urzica neagră. Locuitorii Americii de Nord o considerau mai demult o specie periculoasă, deoarece, spuneau că invadează vegetația autohtonă.
În popor, se considera că alungă deochiul, este bun pentru fertilitate și îi apără pe feciori de ispita ielelor.

Te invit să citești și Remedii naturale pentru pierderi de memorie.

Mihaela Mușetescu