Plante medicinale – PĂPĂDIA

papadie

Note de primăvară…

Se spune că „apa este singura băutură pentru un om înțelept”. În dieta pentru slăbit sau în alimentația zilnică cel mai important aliment, cu un aport de nutrienți esențiali vieții, este apa. Nimic nu îți potolește setea în afară de apă. După un pahar de suc ai mai bea unul, și încă unul, și tot așa ajungi să golești un bidon. Pe când dacă bei apă, un pahar îți este suficient pentru aproximativ o oră și îți astâmpără și setea. Nu este greu să renunți la băuturile nesănătoase, eu, de exemplu, obișnuiam să beau un pet de 2 litri pe zi de diverse băuturi carbogazoase cândva. Pe timpul sarcinii mi s-a recomandat să renunț și am făcut-o fără niciun fel de efort, a fost extrem de ușor. După ce am născut aș fi putut să reîncep să beau sucuri, dar n-am mai făcut-o. Nu pot să zic că nu mă mai ating de ele, dar beau ultra-moderat și doar când am poftă, adică o dată la două-trei luni. Mă rog, sunt persoane care susțin că nu pot renunța, dar asta doar în capul lor, părerea mea. Femeile care țin cure de slăbire trebuie să știe că apa nu îngrașă, din contră, consumul unei cantități suficiente de apă distribuite uniform pe parcursul unei zile este rețeta cea mai potrivită. Dacă nu ești hidratat, corpul tău tinde să rețină apa, iar acest lucru împiedică eliminarea toxinelor și a reziduurilor generând constipația și aspectul pufos (în special la picioare). Plus că apa contribuie la un aspect plăcut al pielii, împiedicând formarea vergeturilor și conferind tenului un aspect proaspăt. Pentru a te hidrata corespunzător nu trebuie aștepți să ți se facă sete, ci să bei cel puțin 100 ml de apă la o oră. În medie, pentru echilibrul tău, trebuie să consumi 2 litri de lichide pe zi, fie apă, fie sucuri naturale proaspete, fie ciorbe sau supe. Tot pentru eliminarea toxinelor este bună și infuzia din frunze de păpădie, plantă care apare la începutul primăverii. Păpădia astăzi, așadar…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Păpădia (Taraxacum officinale) este o plantă perenă, care are o tulpină subterană groasă, scurtă care se prelungește cu o rădăcină pivotantă. Tulpina poate ajunge la 50 cm înălțime, este cilindrică și goală pe interior. Păpădia are frunze lanceolate, dințate, dispuse în rozetă bazală. Are flori galbene, mari, cu multe petale care se deschid dimineața și se închid seara. Recoltarea frunzelor, a florilor și a bobocilor, precum și a tulpinilor, se face înaintea sau la începutul înfloririi (se usucă la umbră). Rădăcinile și rizomii se recoltează din iulie până toamna târziu (se usucă la soare).

Planta se folosește atât în scop medicinal, cât și alimentar și cosmetic, calitățile sale terapeutice recomandând-o în orice detoxificare de primăvară. Păpădia este un leac bun pentru multe afecțiuni datorită conținutului său chimic bogat în alcooli triterpenici, principiu amar, acizi organici, acizi grași, glucide (fructoză, inulină, levuloză), proteine, pectine, aminoacizi, compuși carotenoizi, taninuri, rezine, mucilagii, saponozide, vitamine (A, B1, B2, C, D, PP) și săruri minerale (fosfor, sodiu, calciu, magneziu, potasiu etc.). Substanța numită inulină, pe care o găsim în păpădie, reglează funcția pancreasului, ea este un carbohidrat (glucidă) sănătos, care nu stimulează producția de insulină. Celor ce suferă de diabet li se recomandă consumul a câte zece de tulpini de păpădie pe zi cât aceasta este înflorită. Rădăcina stimulează producția de fiere, este un tonic al ficatului, purifică sângele, ajută digestia. Frunzele sunt folosite ca diuretic în cazul retenției de apă și în disfuncții ale vezicii urinare și ale rinichilor. Florile sunt și aliment și medicament.

Păpădia are multiple acțiuni specifice, ea fiind de mare ajutor în afecțiuni stomahice, cardiovasculare, renale, în dezechilibru hormonal, în combaterea obezității, în combaterea diabetului. De asemenea, este indicată în  combaterea anemiei, în astenie, împotriva stărilor de oboseală, în infecții oculare, în afecțiuni dermatice. Ea previne îmbătrânirea prematură. Are proprietăți antireumatice, tonifiante pentru piele, antibiotice, astringente, antiinflamatoare, nutritive, mineralizante. Infuzia din plantă uscată purifică sângele, are efecte în colecistite, dischinezie biliară, reumatism, gută, eliminarea toxinelor, ameliorarea varicelor, afecțiuni ale aparatului urinar.

  • Infuzie de păpădie: Peste 2 lingurițe de plantă uscată adaugă 250 ml de apă clocotită, acoperă și infuzează 10-15 minute. Strecoară și bea 2-3 ceaiuri pe zi după mesele principale.

Decoctul din rădăcini și frunze proaspete macerate are efecte benefice în afecțiuni ale rinichilor, în insuficiență hepatică, în dispepsii (balonări și alte tulburări ale procesului de digestie).

  • Decoct de păpădie: Se pun 30-50 de grame de rădăcini și frunze proaspete într-un litru de apă rece. Se lasă la macerat peste noapte. A doua zi se fierbe amestecul 10 minute și se lasă să infuzeze 4 ore. Se strecoară și se beau 2 căni pe zi, eventual îndulcite cu miere, una cu o jumătate de oră înainte de micul dejun, cealaltă la o oră după.

Din păpădie se pot face salate gustoase cu pătrunjel și praz, cu roșii, cu ouă, sosuri, piureuri, sucuri din rădăcini și frunze proaspete, sucuri din flori, vinuri terapeutice, tincturi, miere, dulceață, siropuri. Grecii utilizează păpădia pentru a prepara horta, un fel de mâncare din amestec de verdețuri sălbatice. Horta poate fi folosită și pentru sănătatea ficatului și a rinichilor, în scop medicinal fiind suficiente 1/4-1/2 cană de două-trei ori pe zi.

  • Horta din păpădie (mâncare grecească): Se fierb înăbușit, timp de 5-8 minute, frunze proaspete de păpădie, iarbă-grasă, urzici și alte verdețuri sălbatice comestibile pe care dorești să le adaugi. Se scurg plantele, se pun într-un castron și se adaugă ulei de măsline și lămâie stoarsă. Horta astfel obținută poate fi combinată cu brânză feta. Zeama în care au fiert verdețurile poate constitui baza pentru supă sau tocană.

Extern, păpădia se folosește cu succes în cazul cicatricilor. Poți prepara rețeta chiar tu sau ceri să ți se facă la farmacie. Iată ingredientele:

Gel pentru tratarea cicatricilor

  • 20,0 g tinctură de păpădie (vezi rețeta pentru tinctură medicinală în articolul PLANTE MEDICINALE – TRIFOI ROȘU)
  • 6,0 g glicerol
  • 5,0 ghidroxipropilceluloză
  • apă – până la 100,0 g

După preparare, gelul se păstrează într-un tub.

Pe urmele științei…

A fost menționată pentru prima oară în Cartea tămăduirii, tratat medical scris de Avicenna. Din sucul lăptos și vâscos pe care-l conțin tulpinile de păpădie, oamenii de știință vor să obțină cauciuc. În unele lucrări științifice se spune că păpădia are 25 de subspecii, în altele chiar și 1000, cert este că în realitate există o singură specie. Deruta provine din faptul că planta nu se înmulțește într-un singur fel. Pe lângă virtuțile terapeutice, planta are o valoare deosebită pentru agricultură și fertilizare. Întemeietorul agriculturii biodinamice, Rudolf Steiner, consideră că păpădia echilibrează armonios forța potasiului cu cea a siliciului, fiind o binefacere extraordinară pentru ținutul în care crește. Interesant este numele german al păpădiei, Lowenzahn, care înseamnă „dinte de leu”. În franceză, ea se numește pissenlit, în engleză dandelion (lion=leu), în spaniolă diente de leon (=dinte de leu).

Mihaela Mușetescu