MAGHIRAN – Plantă medicinală și condimentară

0
215

maghiran

Maghiran – Prezentarea plantei – Remedii din maghiran – Proprietăți, substanțe bioactive și acțiuni specifice. De unde vine numele maghiranului? Recomandări, note și însemnări – Micul dejun și importanța sa

Note, însemnări, recomandări…

Nimic nu te împiedică să porți primăvara în suflet în ciuda capriciilor vremii de afară. Tot astfel cum nu există nicio scuză când e vorba de grija pe care trebuie să o porți organismului tău și al copiilor tăi. Tot mai multe persoane adulte consideră că pachețelul de acasă poate să înlocuiască micul dejun al celor mici, ceea ce este complet eronat. Sandvișul și fructul trebuie să constituie doar gustarea de la 10 a copilului, care îi vor reface energia până la servirea prânzului, nicidecum nu pot înlocui hrana de dimineață.

Micul dejun – masă extrem de importantă

Micul dejun este o masă de bază, principală, pe care mulți adulți o omit. Dacă în ceea ce îi privește pe cei mari această decizie este o opțiune discutabilă (nesănătoasă, dar, în fond fiecare face ce vrea și cum crede de cuviință), în cazul copiilor este o hotărâre care poate produce disfuncții pe termen lung. Motivația cea mai frecventă pentru care se sare peste această masă este lipsa de timp, graba în care fiecare se trezește, se spală și se îmbracă dimineața, urmată de deșteptarea celui mic, cu ritualul lui de îngrijire.

Bun, nu mai este timp și nici nu se recomandă să iei o masă zorită, cu înghițituri mari, pe nemestecate. Dar pentru aceasta au fost inventate cerealele cu lapte, ceaiurile vitaminizante, sucurile din fructe și legume proaspăt stoarse. Este esențial un mic dejun pentru copii. Nu numai adulții au dureri de cap, copii nehrăniți la timp pot fi apatici, lipsiți de energie, fără chef de școală și fără vlagă. Ai grijă să nu aibă aceste stări, oferă-le o masă la momentul oportun! Unele plante sunt bune și în ceai, dar și în alimente, răspândindu-și proprietățile cu generozitate și îmbunătățind viața noastră. Una dintre ele este maghiranul, numită popular și măghiran, mageran, măderan-turcesc, plantă care împrăștie vioiciune în organism. Maghiranul astăzi, așadar…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Maghiranul (Majoranna hortensis, Origanum majorana) este o plantă erbacee, ce poate atinge 50 cm înălțime, cu tulpina subțire și dreaptă. Are frunze mici ovale, colorate în verde-gri. Florile sunt mici, roșii sau albe, grupate în inflorescențe în partea superioară a tulpinii. Maghiranul este originar din Africa de Nord și de Sud, Asia, America de Nord și de Sud. Este cultivat pe suprafețe mari în Europa și utilizat ca plantă condimentară. Se utilizează de la plantă părțile aeriene, cu frunze și flori, recoltate înainte de înflorire.

În scop medicinal este folosit pentru tratarea tulburărilor digestive, precum balonările, flatulența, digestia lentă, eructațiile. Compușii săi activi sunt uleiul volatil, polifenoli – flavonoide, acizi fenolici, heterozide fenolice – și saponozide, fitosteroli, triterpeni, principii amare, vitamine. Aceste componente chimice prezente în plantă au efect expectorant, tratând tusea productivă și afecțiunile bronșice. De asemenea, maghiranul este un antiinfecțios eficient în tratarea gripei și răcelii, decongestionând nasul înfundat și dezifectând cavitatea bucală.

În caz de tulburări digestive se poate consuma o infuzie fără zahăr, iar pentru tuse, gripă și răceală se bea infuzia fierbinte, îndulcită cu miere.

Infuzie de maghiran:

Se toarnă 150 ml de apă clocotită peste o lingură de plantă și se lasă la infuzat 5-10 minute. Se consumă 1-2 cești pe zi.

Maghiranul are efecte tonice și sedative, fiind un calmant foarte bun în stările de anxietate, nervozitate, stres și oboseală. El ameliorează durerile de cap și migrenele și este foarte eficient în caz de insomnie, proprietățile sale calmante inducând starea de somn. Pentru un somn bun se recomandă o ceașcă de infuzie înainte de culcare. Planta este bună și în anorexie, în bolile renale. Utilizată extern, este un bun calmant în durerile reumatismale.

Uleiul esențial de maghiran

Uleiul esențial de maghiran se folosește în afecțiunile precizate (câte 2 picături de 3 ori pe zi) și este destinat exclusiv adulților. Pentru afecțiunile cutanate se fac frecții cu ulei esențial diluat în ulei vegetal (2-3 picături de 3 ori pe zi). Pentru aromaterapie se folosesc câteva picături de ulei esențial adăugate în dispersor. Pentru aromatizarea mâncărurilor, maghiranul este un condiment extrem de căutat. Este recomandabilă folosirea în cantități mici și adăugarea lui în mâncăruri calde de-a abia în momentul în care sunt luate de pe foc.
Uleiul esențial de maghiran este foarte util contra bacteriilor care provoacă infecții, precum și contra mai multor specii de fungi.

Fructele de maghiran sunt dulci acrișoare, plăcute la gust și bogate în vitaminele A și C și în acizi organici. Ele sunt recomandate pentru întărirea organismului. Frunzele au efect astringent, tonic, diuretic și digestiv, și pot combate obezitatea. Amestecate în părți egale cu frunze de păpădie, pelin, coada-șoricelului, mur, afin, pătlagină, țintaură se obține un ceai foarte eficient în pierderea kilogramelor în plus.

Cu maghiran se pot face inhalații (câteva picături de ulei esențial într-un bol cu apă caldă) și gargară cu infuzie. Se pun și cataplasme pentru locurile dureroase la nivelul pielii. Maceratul din plantă uscată și mărunțită, peste care se toarnă apă la temperatura camerei și se lasă 8 ore într-un vas acoperit, se poate bea pentru recăpătarea bunei dispoziții și alungarea depresiei (dozare – 6 lingurițe la 250 ml de apă, o dată pe zi). Maghiranul intră în componența produselor cosmetice, loțiuni, creme, parfumuri, împrumutându-le mirosul lui suav și temperat.

Unguent de maghiran pentru întreținerea pielii:

Se toarnă alcool peste 2-3 lingurițe de plantă uscată și măcinată și se lasă la macerat câteva ore. Se adaugă 2-4 lingurițe de unt peste amestec și se omogenizează amestecul la bain-marie. Se filtrează și se toarnă în recipiente mici, care se păstrează la rece.

Atenție! Nu se recomandă depășirea dozelor recomandate deoarece planta conține un compus ce devine toxic, dacă este ingerat în cantități mari, timp îndelungat.

O petală de istorie…

Numele maghiranului vine din arăbescul marjamie care înseamnă „incomparabilul”. El este cunoscut și utilizat încă din Evul Mediu ca remediu eficient în afecțiunile interne. Botanistul John Gerard consemna despre maghiran că este „bun pentru cei prea înclinați spre oftat”. Nemții o apreciază foarte mult în preparatele cu carne, iar numele plantei în germană este Wurstkraut, care semnifică „aromă pentru cârnați”.

Pentru păstrarea aromei frunzelor, acestea pot fi păstrate în ulei de măsline.
Există două specii de maghiran, cultivat în scopuri medicinale și culinare, Origanum majorana și Origanum vulgare (oregano). Denumirea Origanum se traduce prin „bucuria munților” și derivă din cuvintele grecești oros (munte) și ganos (bucurie). Planta era foarte frecvent întâlnită în zonele stâncoase ale munților din Pelopones.
În România, maghiranul apare reprezentat pe țesături, este invocat în cântecele populare și este folosit pentru asezonarea sosurilor, supelor, peștelui, combinându-se bine cu usturoiul și lămâia pentru un gust delicios și aromat.

Te invit să citești și Plante medicinale – Iarba mare.
Te-ar putea interesa și Tătăneasa – Plante medicinale.

Mihaela Mușetescu