Plante medicinale – LUMÂNĂRICA

lumanarica

În pas cu timpul…

În lume există mii de plante medicinale, peste 2000, fiecare este bună, pe toate am dori să le încercăm când nu ne simțim bine. Totuși, nu le putem folosi pe toate nici împreună, nici separat. Din ele trebuie să alegem pe baza unor sfaturi primite de la un fitoterapeut care ne cunoaște istoricul medical, nicidecum după ureche. Când le recoltăm trebuie să mergem însoțiți de persoane care știu să separe planta de leac de otravă. Sunt specialiști care recomandă 25 de plante de bază pentru dulăpiorul de acasă. Acestea trebuie alese în funcție de proprietățile lor terapeutice și afecțiunile pentru care sunt indicate. Sub formă de plantă uscată sau tinctură este folositor să ai în casă: anason, cimbru, coada-șoricelului, gura-lupului, lipicioasă, mușețel, mentă, brusture, crețușcă, echinacea, nalbă-mare, păpădie, podbal, peli, soc, urzică, valeriană și altele. Recomandat este să ai întotdeauna la îndemână unguente de arnică, tătăneasă, gălbenele, răcovină. Și, în plus, alături de aceste leacuri, trebuie să ai în tine o mare doză de optimism, speranță și convingerea că lucrurile vor lua turnura așteptată și dorită de tine. Privește orice durere sau orice afecțiune ca pe o încercare din care vei ieși biruitor, cu credință, cu putere, cu binecuvântare. Înalță o rugă spre cer, Dumnezeu îi iubește pe toți, a înzestrat natura cu remedii care ajută omul să se vindece și să își regenereze organismul. Tu doar trebuie să auzi, să privești, să afli, să alegi. „Dacă viața îți dă lămâi, fă-ți o limonadă!” Dar, îndulcește-o cu miere! Despre virtuțile terapeutice ale unei plante ce se înalță îndrăzneț către Soare, numită în folclorul popular lumânarea Domnului, astăzi…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Lumânărica (Verbascum phlomoides, Verbascum thapsus, Verbascum thapsiforme) este o plantă erbacee, bienală, numită și coada boului, coada lupului, coada mielului, corovățică, ceaiul iernii, cucuruz galben, lumânarea Domnului. Planta apare în etape, în primul an se ivește o rozetă de frunze păroase, iar în cel de-al doilea apare tulpina cu flori, care poate atinge o înălțime de până la 200 cm. Planta are frunze mari la baza tulpinii, lung pețiolate, catifelat-pufoase. Are florile mari, dispuse într-un racem dens (racem = inflorescență în formă de ciorchine), situat terminal, de culoare galben-auriu. Lumânărica înflorește între iunie și august și crește pe câmpii și în zonele deluroase, pe pășuni aride, la marginea pădurilor, la marginea culturilor, pe lângă căile ferate, prin iazuri, prin bălți, pe lângă râuri. Părțile care se utilizează în scop medicinal sunt florile și, mai rar, frunzele. Datorită conținutului bogat în substanțe chimice ca saponine, verbascozid (care se desface prin hidroliză în alcool, glucoză, ramnoză și acid cafeic), mucilagii, taninuri, verbasterol, carotenoizi, flavonoide (substanțe galbene), glucide, lipide, săruri minerale, ulei eteric, lumânărica este eficientă într-o serie de afecțiuni respiratorii (tuse, guturai, gripă, laringită, traheită, pneumonie, congestie pulmonară, bronșită, catar bronșic, pleurezie, tuberculoză), digestive (crampe digestive, colici, gastroenterite, disfuncții ale ficatului, diaree, dizenterie), renale (catar urinar), genitale (nefrite) sau în palpitații pe fond de stres. Grație proprietăților sale terapeutice antiinflamatoare, antihemoroidale, antivirale, antimicrobiene, bacteriostatice și cicatrizante, planta se întrebuințează extern în cazul unelor boli de piele (arsuri, dermatite, abcese, înțepături de insecte), în cazul apariției hemoroizilor externi, la apariția unor infecții ale urechilor (oreion). Tot extern se folosește în cazul articulațiilor dureroase, în durerile de dinți sau la stimularea creșterii părului.

Lumânărica nu trebuie să lipsească din raftul cu ceaiuri a celor cu afecțiuni pulmonare și, în general, numindu-se și „ceaiul iernii” se zice că e bun pe frig, în special dacă vreun virus de sezon nu îți dă pace. Poți prepara o infuzie din plantă simplă sau în amestec cu alte plante medicinale.

  • Infuzie de lumânărică: Peste 1 linguriță de flori uscate se toarnă 200 ml de apă clocotită. Se acoperă vasul și se lasă să infuzeze 10-15 minute. Se beau 1-2 ceaiuri călduțe pe zi, prin înghițituri mici sau se ia câte 1 lingură la o oră.
  • Infuzie din lumânărică și alte plante medicinale: La 250 ml de apă clocotită punem 1 lingură de părți egale de amestec de flori de lumânărică, tei, pătlagină, nalbă și frunze de podbal. Le lasă să infuzeze 10 minute, se strecoară și se beau 2 ceaiuri călduțe pe zi, eventual îndulcite cu miere. Acest amestec este bun pentru tratarea răgușelii, calmează tusea și favorizează expectorația.

Este bine să strecurați ceaiul prin strecurătoare fină, eventual dublată de un tifon, pentru a reține perișorii de pe petalele florilor. Poți asocia lumânărica și cu alte plante expectorante ca cimbrul sau ciuboțica-cucului (primula). Contra crampelor intestinale cu mucozități puteți prepara un decoct. Iată cum!

  • Decoct de lumânărică: La 1 litru de apă se adaugă 30 de grame de frunze, se fierb la foc mic câteva minute, după care se acoperă și se lasă la infuzat 25-45 de minute. Pentru un decoct mai tare fierbe plantele 20 de minute și lasă să se pătrundă peste noapte. Se beau 3 pahare pe zi pe nemâncate pe o durată de 3-4 zile.

Frunzele sunt preferate și în prepararea unor tonice pentru ameliorarea dezechilibrelor glandulare, fiind adesea amestecate cu echinacea și lipicioasă (Galium aparine -bună în detoxificare și în combaterea infecțiilor stafilococice). Dintr-un ulei medicinal pe bază de lumânărică și ceară de albine se poate prepara o alifie indicată pentru tratarea congestiei și a inflamării glandelor. Se folosesc cantități egale de frunze de lumânărică, flori de gălbenele, frunze și flori de trifoi roșu și o jumătate de cantitate de flori de lumânărică împreună cu ulei de măsline (să acoperi plantele 3-4 cm) și ceară de albine răzuită. Plantele se fierb la bain-marie cu uleiul de măsline până se formează câteva bule mici la suprafață. Se lasă amestecul în continuare să fiarbă domol până când proprietățile plantelor și culoarea lor se transferă asupra uleiului. Pentru fiecare cană de de ulei de plantă se adaugă 1/4 cană de ceară de albine. Încălzește și acest amestec la foc mic până se topește ceara, verifică-i consistența și toarnă în recipiente metalice (care trebuie păstrate la rece și la întuneric). Se aplică pe glandele inflamate și se masează până pătrunde în piele.

Pe lângă decocturi pentru gargară, cataplasme pentru furuncule și hemoroizi, lumânărica se aplică sub formă de tinctură pe suprafața corpului în frecții contra bolilor pulmonare și împotriva durerilor reumatismale. Pentru uz extern mai poți prepara un decoct numai bun împotriva căderii părului și stimularea creșterii acestuia. Iată cum!

  • Decoct pentru uz extern: Se fierb, timp de 20 de minute, 2 lingurițe de rădăcină uscată și mărunțită în 250 ml de apă și se acoperă vasul până la răcire. Se strecoară și se clătește părul.

Pe urmele înțelepților…

„Merită reținut că suntem ceea ce mâncăm, dar și ceea ce respirăm, ceea ce gândim, ceea ce spunem, ceea ce vedem. Așa că, în vreme ce tot ce s-a spus privește viața noastră interioară, și interacțiunea cu mediul în care alegem să trăim este la fel de importantă. Cuvântul esențial este aici ‘a alege’. Putem alege să ne schimbăm. Suntem puternici și liberi în viețile noastre. Dacă nu putem schimba situația din exterior, ne putem schimba atitudinea față de ea.” (David Hoffmann)

Mihaela Mușetescu