Plante medicinale – IENUPĂR

0
205

ienupăr

Ienupăr – Proprietăți antiseptice, diuretice, antireumatice, digestive. Prezentare generală a plantei – Componente bioactive – Specii de ienupăr. Preparate din ienupăr. Ienupărul – Plantă aromatică. Note, însemnări, recomandări – atenția alimentară stopează dezvoltarea maladiilor.

Note de primăvară…

Fructele și legumele sunt nelipsite de pe piață. Odată cu venirea primăverii, însă, oferta este mult mai generoasă și mai sănătoasă. Diferența de preț dintre produsele bio (de import sau autohtone) și celelalte este mică comparativ cu imensele beneficii pe care le aduc alimentele ecologice. Pentru sănătatea aparatului cardio-vascular și reglarea hipertensiunii arteriale este bine ca, pe lângă tratamentul personalizat, să umblăm puțin și la alimentație. Pofta e mare, uneori, și este greu să ne abținem de la consumul alimentelor bogate în grăsimi saturate și grăsimi trans. Dar, pentru sănătate, trebuie să stopăm aceste obiceiuri.

Atenția alimentară

De asemenea, consumul de sare trebuie ajustat, mai ales cea prezentă în murături. Dăunătoare sunt și dulciurile, produsele de patiserie, alcoolul și cafeaua. Bun, pe acestea le eliminăm… Oare ce avem voie, a mai rămas ceva? 🙂 Desigur! Există alimentele cu mai puțin sodiu sau celuloză, cum sunt morcovii, salata verde, roșiile, ardeii, dovleceii, fasolea verde pregătite în ciorbe, mâncăruri, supe creme. Sunt bune și lactatele slabe în grăsimi, precum și două ouă, maximum trei pe săptămână. Salatele cu uleiuri vegetale presate la rece sunt recomandate, fructele crude, în compot sau coapte. Bune sunt și nucile, alunele, migdalele, fisticul, semințele de dovleac și de floarea soarelui (moderat).

Este foarte important să avem trei mese principale pe zi, nu foarte consistente, și două gustări. Trebuie să ne controlăm greutatea, să facem sport după ce consultăm un specialist, să evităm sedentarismul, să ieșim mult în natură. O plantă care conține substanțe ce ajută corpul nostru în eliminarea toxinelor este ienupărul. Este cunoscut și ca jneapăn, brădișor, cetină. Despre ienupăr, astăzi, așadar…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Ienupărul (Juniperus communis) este un arbust conifer cu tufă deasă, rămuroasă, scoarță brună, tare. Poate atinge înălțimi de până la 12 metri. Are frunze persistente, așezate perpendicular pe ramuri. Arborele este dioic adică are organe de reproducere bărbătești colorate în galben și femeiești verzui, care se dezvoltă separat. Face fructe sferice ce prezintă o adâncitură în partea superioară, în formă de stea cu 3 brațe. Ienupărul se dezvoltă foarte lent, iar maturarea fructelor durează 2 ani. În prima iarnă fructul este verde, iar în anii II și III fructul este negru-albăstrui, cu 3 semințe în interior, cu gust de rășină. În scop terapeutic se utilizează vlăstarele tinere și galbulele (pseudo-bace, con fructifer femelă).

Componente bioactive și proprietăți

Planta este cultivată cu scopuri ornamentale, în parcuri, ca gard viu, pe bulevarde, la intersecții. Are o largă răspândire în multe zone pre-montane și montane din lanțul carpatic. Componentele sale chimice sunt: ulei volatil (format din hidrocarburi și alcooli terpenici), glucide, albumine, pectine, acizi organici, săruri minerale, substanțe amare, flavonozide, tanin.

Proprietățile terapeutice ale fructelor, frunzelor și lemnului de ienupăr conferă acestei plante eficiență în boli respiratorii, afecțiuni ale aparatului digestiv, disfuncții renale și genitale. De asemenea, ienupărul are proprietăți sudorifice, anti-gutoase, calmante, stimulatoare, analgezice care ajută organismul în lupta pentru eliminarea toxinelor, îmbunătățește circulația periferică, ameliorează durerile prezente în artroză, reumatism sau alte nevralgii. Utilizat extern, ienupărul este eficient în caz de afecțiuni cutanate, seboree, acnee, psoriazis, eczeme.

Grație proprietăților sale antiseptice, diuretice, dezinfectante, dizolvante ale  calculilor, antitusive, expectorante, bronhodilatatoare, fructele de ienupăr sunt un remediu foarte bun pentru reumatism, litiază renală, infecție urinară, retenție de lichide, bronșite, afecțiuni respiratorii. Se urmează o cură de maximum 5-6 săptămâni.

Preparate terapeutice din ienupăr
  • Infuzie de ienupăr: Se toarnă 200 ml apă clocotită peste 2 lingurițe de fructe uscate. Se acoperă și se infuzează 15 minute. Se beau 2-3 cești pe zi.
  • Tinctură de ienupăr: Se macerează timp de 5 zile 100 grame fructe măcinate într-o jumătate de litru de alcool de 50 de grade. Se iau câte 15 picături pe zi, în apă sau ceai.

Uleiul esențial de ienupăr este utilizat contra durerilor cauzate problemele articulare și reumatismale. Ameliorează diverse probleme cutanate. Uleiul esențial se utilizează de către adulți, pe cale orală, câte două picături de 3 ori pe zi. Pe piele, se diluează în ulei vegetal, 2-5 picături, de 3 ori pe zi. Uleiul esențial poate fi adăugat și în dispersorul de aromaterapie pentru a fi inhalat în scop de fluidificare a secrețiilor bronșice. De asemenea, cei care suferă de nevralgii, reumatism, lumbago pot face frecții seara, înainte de culcare.

Ienupărul – plantă aromatică

Ienupărul se folosește  și în gastronomie la prepararea supelor, sosurilor, a cărnii și a peștelui, precum și la aromatizarea murăturilor. Fructele au proprietăți antibacteriene și pot fi mestecate. Cu ienupăr se poate da aromă și diverselor băuturi alcoolice, vin, lichior, gin.

Ienupărul de cade (Juniperus oxycedrus) furnizează cunoscutul lemn de cade despre care spune că nu putrezește niciodată (se degradează foarte rar) și uleiul esențial de cade, care este cicatrizant și antiseptic. Ienupărul spaniol (Juniperus thurifera) era folosit în vechime la producerea tămâii.

Atenție! Galbulele de ienupăr pot fi iritante, de aceea se recomandă să nu depășiți 10 grame de zi. Nu le folosiți în cure prelungite și în timpul sarcinii!

Istorie, tradiții, semnificații…

În remediile populare românești, ienupărul este preparat ca decoct simplu îndulcit cu miere pentru tulburări renale sau în amestec cu mătase de porumb, coada calului și codițe de cireșe. În leacurile tradiționale se regăsește și o alifie pe bază de ienupăr care se aplica pe zonele umflate cauzate de ascită. Frunzele lăsate pe jar se utilizau în afumături contra răcelilor. Băile cu ienupăr se foloseau în durerile reumatismale. Bacele de ienupăr, amestecate în părți egale cu rădăcină de pătrunjel și de urzică, fierte în decoct și amestecate cu lapte aveau scop diuretic.

Arbustul de ienupăr simbolizează viața lungă, el poate rezista până la 2000 de ani. „Încă de acum 3500 de ani egiptenii menționau că fructele de ienupăr sunt un remediu excelent pentru <reglarea urinării>, în papirusul Ebers regăsindu-se 39 de rețete în compoziția cărora intră. Bacele se foloseau pentru acțiunea diuretică și digestivă, dar totodată, în unele zone din Europa, se foloseau și în tratamentul enurezisului.” (Monica Hâncianu)
Ienupărul este originar din emisfera nordică, Asia, America de Nord, nordul Africii, Europa.

Te invit să citești și Plante medicinale – Armurariu.

Mihaela Mușetescu