Plante medicinale – GHINȚURA

ghintura

Note despre sănătate…

„Nu poți să gândești bine, să iubești bine, să dormi bine dacă nu ai cinat bine” era de părere Virginia Woolf. Aș modifica puțin spusele ei, înlocuind cina cu prânzul deoarece o cină îndestulătoare chiar îți afectează somnul. Ce îți mai afectează starea de bine și felul în care îți priește mâncarea este și felul în care știi să te bucuri de aceasta. A mânca trebuie să fie o experiență senzorială, un răsfăț al simțurilor, nu o luptă contra cronometru de parcă cineva te aleargă. Trebuie să savurezi fiecare gură din aliment, să îi simți gustul, nu să mesteci de două ori și să înghiți fără să-ți pese de ceea ce mănânci. Ritualul de a pregăti mâncarea, de a așeza masa, de a pune mâncarea în farfurie, calitatea și cantitatea hranei trebuie să constituie un motiv de bucurie, nicidecum o rutină, o corvoadă, o obligație. În plus, în vremurile acestea pe care le trăim, foarte multe persoane își iau mesele în fața televizorului, vizionând emisiuni ale unui canal de știri, să facă două lucruri deodată, să se sature și, în același timp, să se pună la curent. Chiar nu înțeleg cum le priește să vadă tot soiul de calamități și tragedii și să înghită în pace, cred că sensibilitatea lor s-a atrofiat demult, cumva sunt anesteziați. Tuturor ni s-a întâmplat cred, o scurtă perioadă, dar nu este bine să persiști în această activitate, este recomandabil să separi aceste lucruri. O muzică plăcută în surdină, o față de masă frumoasă, niște tacâmuri speciale, pahare și cești pe care le păstrezi pentru ocazii (eu nu mai păstrez nimic pentru momente speciale, pentru mine fiecare zi este aparte și-n fond seturile de ceșcuțe din dulap trebuie folosite doar nu-s tablouri de valoare să stea la păstrare!), chiar și strângerea mesei ar trebui să fie motive de bucurie. De asemenea, conversația cu familia, cu prietenii sau partenerii alături de care iei masa trebuie să amplifice plăcerea momentului, o discuție despre cât de bune sunt bucatele, despre ceea ce am făcut în ziua respectivă, planurile noastre toate contribuie la crearea unei atmosfere care va transforma masa într-un prilej de satisfacție. Rezonează emoțional cu momentul pe care-l trăiești, impune-ți să fii prezentă în ceea ce faci, nu încerca să fii continuu un ”multitasking”, e mai bine să iei totul mai domol, de ce atâta grabă, la urma urmelor… O plantă excelentă pentru stomac, ce va face să-ți priască orice masă, este ghințura, plantă considerată monument al naturii. Despre ghințură sau gențiană astăzi…

„De la lume adunate și iarăși la lume date”

Ghințura (Gentiana asclepiadea, Gentiana punctata, Gentiana lutea) este o plantă erbacee, perenă, cu o tulpină dreaptă și ramificată de 30-100 de cm. Planta are în sol un rizom gros și lung de 50-100 cm colorat în roșu-brun la exterior și în galben-roșiatic la interior. Are rădăcini amare, lungi, rugoase, cărnoase, iar frunzele au formă eliptică. Florile sunt mari, au corola tubulară și sunt dispuse în vârful tulpinii. Culorile florilor variază de la o specie la alta. Astfel, gentiana lutea face flori galbene, gentiana asclepiadea face flori albastre, iar gentiana punctata face flori galbene cu puncte brune. Înflorește din iulie până în septembrie începând cu cel de-al treilea an de vegetație. Este răspândită în zonele deluroase și montane, pe pășuni, pajiști, la marginea pădurilor. Ca remediu naturist se folosesc rădăcinile și frunzele. Substanțele chimice pe care planta le conține o fac căutată pentru multe afecțiuni cu care se poate confrunta organismul. Ghințura este bogată în ulei volatil, vitamina C, vitamina PP, săruri minerale, glicozide amare, alcaloizi, taninuri, glucide, mucilagii, steroli, pectine și are o paletă mare de proprietăți terapeutice – gastrice, stomahice, laxative, antitermice, sudorifice, stimulente, tonice, antiseptice.

Pentru efecte digestive se poate prepara un decoct din rădăcină uscată de ghințură.

  • Decoct de ghințură: Se fierb 500 ml de apă cu 1 linguriță de rădăcină uscată și mărunțită timp de 15 minute, după care se strecoară și se bea în 3 reprize pe zi, înainte de mese.

Ghințura are și efect antihelmintic, fiind eficientă în combaterea viermilor intestinali, în special a oxiurilor, și purificarea organismului. Pentru această problemă se poate prepara un decoct concentrat, care se consumă înainte de masă, pe stomacul gol, în două reprize la interval de o oră.

  • Decoct concentrat de ghințură cu efect antihelmintic: Se fierb 500 ml de apă cu 1 linguriță de rădăcină uscată și măcinată (în râșniță) timp de 10-15 minute, după care se strecoară și se bea de două ori pe zi la interval de o oră.

În cazul icterului sau a insuficienței hepatice se folosesc frunzele sub formă de infuzie.

  • Infuzie din ghințură: Peste 40 de grame de frunză uscată și mărunțită se adaugă un litru de apă clocotită, se lasă să infuzeze 10 minute, după care se pot consuma 2-3 căni pe zi.

Ghințura stimulează funcțiile vezicii biliare și ale stomacului, este eficientă în stări de greață, favorizează digestia, stimulează pofta de mâncare (se recomandă tinctura de ghințură din 2 linguri de rădăcini uscate și măcinate la 100 ml de alcool de 70 de grade, macerate 8 zile din care se iau 15-20 de picături în apă călduță cu o jumătate de oră înainte de mesele principale), combate frisoanele, oboseala, insomnia, depresia, gripa, răceala, are rol benefic în insuficiența renală și infecțiile urinare, combate bolile de inimă.

Ghințura se folosește și în formula unor tincturi, sub forma de vin terapeutic, ca sirop sau pulbere de rădăcină uscată și măcinată. În industria alimentară, unele lichioruri și rachiuri se aromatizează cu ghințură macerată. De asemenea, planta este bună și în medicina veterinară în amestec cu alte ierburi de leac.

Atenție! Ghințura este contraindicată în sarcină, în ulcer gastroduodenal sau în gastrită hiper-acidă.

Când iubești natura…

Gentiana lutea sau ghințura galbenă este o plantă rară în România și este ocrotită de lege, fiind declarată monument al naturii. Este des întâlnită în munți, dar recoltarea ei din flora spontană este interzisă. În scop terapeutic, ea este cultivată în spații special amenajate. Legenda spune că Pintea Viteazul, haiducul din Țara Lăpușului, avea în traistă o ploscă umplută cu macerat din rădăcină de ghințură și angelică, deoarece se spunea că acest amestec scoate răul din trup. O altă legendă povestește despre proprietățile exorcizante ale rădăcinii de ghințură și de ușurința cu care scoate demonii din suflet și lecuiește inima. Este bine să recunoaștem plantele rare și să le lăsăm să înfrumusețeze locurile unde cresc oricât de atrăgătoare sau binefăcătoare ar fi. Gentiana lutea nu a fost mereu o plantă greu de găsit, ea a devenit astfel din cauza unor exploatări neraționale. Dacă iubești natura, respect-o și ține cont de regulile ei pentru că „natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o”, vorba poetului romantic William Wordsworth.

Mihaela Mușetescu