Plantele – risc şi beneficiu

0
210

plante efecte adversePlantele – Care sunt riscurile acestor terapii? – Efecte adverse

Medicamentele pe bază de plante şi ceaiurile sunt în general considerate terapii miraculoase de publicul larg. Nu numai că pot “rezolva” o diversitate de cazuri complicate, dar în primul rând sunt lipsite de reacţii adverse. În limbajul cotidian se întâlneşte frecvent expresia “e din plante, n-are efecte secundare” atunci când se recomandă un astfel de preparat unei persoane care evită preparatele clasice. Fără a contesta efectele benefice ale fitoterapiei, această percepţie trebuie considerată eronată. Utilizarea unor astfel de preparate implică unele riscuri.

Plantele – care sunt riscurile acestor terapii?

Tratamentele de lungă durată pot produce însă efecte importante, cu reacţii nocive asupra pielii, ficatului, rinichiului, dar şi asupra celulei nervoase.

După cum se ştie, încă din cele mai vechi timpuri, plantele au reprezentat principalul mijloc de tratament. Unele din cele mai utilizate medicamente au fost extrase din plante. Însă tot din plante au fost preparate şi otrăvuri puternice, dar şi droguri halucinogene.

Cercetările de fitochimie efectuate asupra produselor naturale folosite în medicina tradiţională au identificat principii active care au fost ulterior utilizate pentru prepararea de noi medicamente. Totodată, au fost puse în evidenţă anumite reacţii adverse şi proprietăţi toxice ale plantelor. De exemplu, apiolul din uleiul volatil din pătrunjel poate determina o acţiune abortivă şi este, de asemenea, hepatotoxică. Prin urmare, consumul excesiv al acestei plante, în cantităţi mult mai mari decât în dieta obişnuită, poate conduce la afectarea ficatului. Alte componente ale preparatelor din plante medicinale pot da reacţii specifice, de exemplu furanocumarinice-le, care pot provoca un rash fotosensibil.

Pe de altă parte, intoxicaţia cronică este mai rar observată. Un tratament corect cu preparate pe bază de plante implică alternarea acestora în cazul unei afecţiuni cronice, tocmai pentru a limita riscul apariţiei efectelor adverse.

Cauze favorizante ale apariției efectelor adverse

În literatura de specialitate, printre principalele cauze favorizante ale apariţiei efectelor adverse în cazul acestor tratamente, sunt enumerate:

  • utilizarea empirică a preparatelor din plante, fără consultul unui specialist;
  • folosirea unor preparate obţinute din surse neautorizate (din piaţă sau chiar prin recoltare proprie);
  • folosirea unui preparat în mod eronat, implicit o altă formă farmaceutică. De exemplu, decoct în loc de infuzie sau tinctură în loc de macerat glicerinic sau prin supradozare;
  • nerespectarea recomandărilor medicului, în special în ceea ce priveşte durata tratamentului;
  • poluarea chimică şi biologică a florei spontane, care poate conduce la modificări majore în compoziţia plantelor. Nu trebuie uitată nici posibila interacţiune a fitoterapeuticelor cu medicamentele clasice.
Preparatele pe baza de plante medicinale sunt tot medicamente

Preparatele pe baza de plante medicinale sunt tot medicamente şi trebuie considerate ca atare. Acest lucru este de altfel cuprins și în reglementările legislative. în România, cultivarea, recoltarea şi folosirea ca produse terapeutice a plantelor se afla sub incidenţa Legii 491/2003, legea plantelor medicinale şi aromatice. În acest act normativ se precizează: “Produsele obţinute prin procesarea plantelor medicinale şi aromatice şi având indicaţii terapeutice se încadrează în categoria medicamentelor şi se autorizează pentru introducerea pe piaţă de Agenţia Naţională a Medicamentului”.

Atenție la contraindicații

Pentru terapeut, este astfel important de cunoscut spectrul biochimic al preparatului pe care intenţionează să-l folosească, indicaţiile sale, dar şi contraindicaţiile. De exemplu, anasonul (Pimpinella anisum), folosit ca expectorant, carminativ, diuretic şi galactogog, poate determina, la depăşirea dozei admise, chiar efecte narcotice şi accidente cerebrale. Menta (Mentha piperita), una din cele mai utilizate plante, pentru efectele sale tonice, uşor analgezică şi carminativă, este contraindicată în constipaţia cronică dacă nu se respecta dozele potrivite.

Foarte cunoscută, sunătoarea (Hypericum perforatum), recomandată în stări depresive, dar şi extern, ca dezinfectant şi cicatrizant, are numeroase interacţiuni medicamentoase cu preparatele clasice: anticonvulsivante, digitalice, inhibitori de MAO etc..

Este important, de asemenea, să amintim că, “utilizate cu pricepere şi raţiune, plantele medicinale sunt capabile de adevărate miracole terapeutice. Utilizate fără discernământ, pot deveni nu numai ineficiente, ci chiar periculoase, şi aceasta deoarece de la uz până la abuz, în fitoterapie, nu e decât un singur pas” (Ovidiu Bojor, Octavian Popescu – “Fitoterapie tradiţională şi modernă”).

Piața remediilor tradiționale în atenția forurilor internaționale

Creşterea constantă a pieţei remediilor naturale, ca urmare a creşterii popularităţii terapiilor alternative, dar şi efectele negative cauzate de aplicarea incorectă şi improprie a unor remedii au plasat terapiile alternative, în special fitoterapia, în atenţia organismelor internaţionale (OMS, Comisia Europeană). Acestea consideră necesară reglementarea utilizării metodelor tradiţionale, precum şi a pieţei acestor remedii, atât pentru protecţia consumatorului, cât şi a mediului. Trebuie amintit că recoltările abuzive pot pune în pericol biodiversitatea florei.

În general, majoritatea reacţiilor adverse cauzate de preparatele din plante sunt minore: ameţeli, dureri de cap, tulburări gastrointestinale, tulburări de tranzit, reacţii alergice.

Reguli specifice terapiei naturiste:
  • utilizarea tratamentului pe bază de plante doar la recomandarea unui specialist competent;
  • respectarea indicaţiilor acestuia;
  • folosirea de preparate din surse autorizate;
  • în cazul apariţiei fenomenelor toxice, se recomandă adresarea de urgenţă către serviciile medicale competente, tratarea acestor efecte nedorite fiind diferită de la o specie de plante la alta.

În 2002, OMS a lansat prima sa strategie privind medicina tradiţională, ale cărei obiective sunt: dezvoltarea politicilor naţionale de evaluare şi reglementare a practicilor medicale tradiţionale; crearea unei baze de date puternice cuprinzând dovezi concludente privind calitatea, eficacitatea şi siguranţa acestor remedii; asigurarea disponibilităţii şi accesibilităţii produselor; promovarea utilizării terapeutice corecte a medicinei tradiţionale de practicieni, dar şi de consumatori; documentarea medicamentelor şi a remediilor tradiţionale. Măsurile sunt destinate stimulării cercetării ştiinţifice în medicina tradiţională.

Bibliografie

1.  Ovidiu Bojor, Octavian Popescu: “Fitoterapie tradiţionala şi moderna” – Editura Fiat Lux, ed. a lll-a.
2.   Ovidiu Bojor: “Ghidul plantelor medicinale şi aromatice de la A la Z” – Editura Fiat Lux.
3.   Emil Păun: “Sănătatea Carpaţilor – farmacia din cămara” – F&D Stil Commerce.
4.   Andrew Dunford, Sue Eldin, Adrian White: “Terapia cu plante medicinale” – revista RomaniaUpdate voi. III, nr. 4.

Mai multe articole despre plante medicinale găsiți la rubrica Sănătate.

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here