Dafinul – Digestiv, antiseptic, expectorant, febrifug, antireumatic. Prezentare plantă. Preparate din dafin – uz intern și uz extern. Tradiție și știință. Note, însemnări, recomandări.
Note, însemnări, recomandări…
Îmi povestea cineva că pescuitul te face dependent. Te relaxează atât de mult că apoi vrei tot timpul. Adevărul e că este o activitate extraordinară și plăcută pe care poate oricine să o practice. Mai ales că acum există spații de unde poți închiria unelte de pescuit, nu trebuie să te apuci să investești în undițe și accesorii decât dacă ești mare pasionat. Pe lângă apropierea de natură și experiența pozitivă, se pare că există și alți factori care generează plăcere și diminuează stresul, de exemplu re-facerea legăturii dintre suflet, minte și corp. Pescuitul oferă organismului nostru o stare de confort deplin.
Pescuitul – sport, socializare, sănătate
Poți privi pescuitul și ca pe un sport pentru că el tonifică musculatura și îmbunătățește performanțele intelectuale. Din punct de vedere medical, s-a constatat că această activitate scade tensiunea arterială și calmează anxietatea și stările nervoase. Te determină să te cunoști mai bine prin introspecție. Plus că, fie că participi la competiții, fie că ești un amator, pescuitul te ajută să socializezi, te invită să interacționezi și să relaționezi cu oamenii. Poți antrena toți membri familiei în pasiunea ta, fie că merg doar să-ți țină companie și se bucură de soare, fie că se implică propriu-zis.
Demult, când purtam natura în noi și nu ne lăsam dominați de tehnologie, pe malurile unor râuri erau astfel de familii, tatăl pescar și restul familiei la plajă, ce frumos și armonios era… Se punea „prada” pe grătar, oamenii mâncau, glumeau, se simțeau bine. Rar mai vezi așa ceva.
Oricum ai privi, însă, atât pescuitul în sine, cât și „roadele” lui îți oferă oportunitatea de a petrece timpul frumos, te deconectează și îți reîncarcă bateriile, oferindu-ți un aliment sănătos pe care îl poți condimenta cu planta pe care o voi prezenta astăzi. Dafinul astăzi, așadar…
„De la lume adunate și iarăși la lume date”
Dafinul (Laurus nobilis) este un arbore dioic, cu frunze alungite, verzi, de 6-12 cm, cu margini dantelate și flori de un verde albicios. Fructele sunt sub forme de bace, negre, ce conțin o singură sămânță. Este o plantă medicinală și alimentară bogată în ulei volatil, localizat mai mult în frunze. Pe lângă ulei eteric (euocaliptol, linalol, acetat de alfa-terpinil), planta mai conține diverși compuși chimici benefici pentru organism, polifenoli, alcaloizi, megastigmane, lactone.
Dafinul – proprietăți și acțiuni
În scopuri terapeutice se folosesc frunzele și fructele. În bucătărie, dafinul este considerat un condiment aromat, care îmbogățește gustul multor mâncăruri din carne, supe, pește, sosuri, varză, murături. Frunzele de dafin sunt apreciate pentru efectul lor stimulator în procesul de digestie și calmant al durerilor de stomac. Ele ameliorează o gamă largă de tulburări digestive, balonare, digestie lentă, flatulență. De asemenea, ajută în cazuri de hepatită, afecțiuni cardiace, tulburări intestinale, hemoroizi, iritații cutanate.
Grație proprietăților sale antiseptice, antispasmodice, expectorante, dafinul poate fi eficient în bronșite cronice, stări gripale, guturai. Uleiul esențial de dafin ajută la stimularea funcției ficatului, fiind utilizat ca tonic digestiv. Este stimulent fizic și mental. Frunzele de dafin contribuie la funcționarea bună a rinichilor și a vezicii biliare. Utilizată extern, pasta din foi de dafin măcinate fin este recomandată în caz de cataractă sau pentru întărirea dinților și a gingiilor. Tot extern, infuzia din frunze proaspete sau uscate se aplică în caz de artrită, nevralgie, miozită. Se pot prepara și ceaiuri extrem de eficace pentru afecțiunile amintite, care se beau de-a lungul unei zile sau în cure de mai multe zile.
Preparate terapeutice din dafin
- Infuzie de dafin: Se toarnă 150 ml de apă clocotită peste 1 linguriță frunze proaspete sau uscate. Se infuzează 5-10 minute, după care se strecoară. Se beau 1-3 cești pe zi.
- Decoct de dafin: Se fierb 5 grame de frunze de dafin în 300 ml apă, timp de 5 minute. Se înfășoară vasul și se acoperă pentru a se păstra cald timp de 3 ore. Acest decoct se bea 3 zile la rând, se face pauză, după care procedura se repetă pentru alte 3 zile, peste o săptămână. Ceaiul se bea cu înghițituri mici de-a lungul a 12 ore. Urmați această cură pentru eliminarea sărurilor din articulații și șira spinării.
Uleiul esențial de dafin poate fi îngurgitat de către adulți pe cale orală, câte două picături de trei ori pe zi. Pe piele se aplică 2-5 picături de trei ori pe zi, ca atare sau diluate în ulei vegetal. Din ulei gras aromat obținut din frunze de dafin se pot prepara unguente antiseptice, care se aplică în caz de erupții cutanate, furuncule, dureri de mușchi. Uleiul solidificat, obținut prin distilarea frunzelor sau prin presarea fructelor, numit unt de dafin, este folosit la frecții contra durerilor reumatismale.
Atenție! Nu confundați Laurus nobilis cu Nerium oleandrum (Leandrul roz) care este extrem de toxic!
Între tradiții și știință
Cultivat încă din antichitate, laurul, cum se mai numește dafinul, era extrem de folosit de către romani și greci atât ca plantă medicinală, cât și ca plantă condimentară. Planta simboliza gloria în Roma antică, fiind numită și ”Laurul lui Apollo”, deoarece ea era închinată acestui zeu. De asemenea, generalilor triumfători în lupte li se oferea o cunună de laur. Savanții și poeții din vechea Roma până în Evul Mediu erau, de asemenea, încoronați cu lauri. Această tradiție a dat naștere cuvântului „laureat” (Laureatus = coroană de laur). La rândul lor, tinerii medici primeau o coroană împodobită cu fructe de laur, ”bace laurea”, care a dat naștere cuvântului ”bacalaureat”.
În medicina populară, dafinul era apreciat pentru proprietățile sale expectorante, diuretice, emenagoge și sudorifice.
Hipocrate recomanda uleiul esențial de dafin pentru cazurile de tetanos, folosind frunzele în ajutorul femeilor care nășteau, iar Galen a constatat că planta ajută în tratamentul litiazei renale. Dioscoride folosea coaja pentru a dizolva pietrele de la rinichi. În perioada Renașterii era considerat un panaceu universal.
Te invit să citești și despre Talpa-gâștei.
Mihaela Mușetescu
