Inul – Planta medicinală care elimină kilogramele în plus

0
554

inul semințe plantaInul – Acțiuni binefăcătoare ale semințelor de in – Moduri de administrare internă și externă – Ceaiuri, cataplasme și acțiunile lor – Contraindicații – Istorie și tradiție

Inul este o plantă ierboasă, cu înălțimi cuprinse între 30 și 80 cm. Inul de fuior este ramificat numai în partea superioară, iar inul de ulei încă de la bază. Are frunze lungi, alterne, cu trei nervuri paralele, dispuse pe o tulpină cilindrică. Florile, frumos colorate în albastru-auriu deschis, conțin fructele, niște capsule mici, umplute cu semințe brune. În scop terapeutic, se folosesc semințele.

Acțiuni binefăcătoare ale semințelor de in

Semințele de in conțin mucilagii, lipide, proteine, glucoză, ulei bogat în acizi grași esențiali, fibre bogate în siliciu, săruri minerale de calciu, fier, potasiu, aluminiu. Acidul cianhidric este prezent în fructele de in într-o proporție atât de mică încât nu prezintă toxicitate. Semințele au proprietăți laxative, hidratante, emoliente, anticolesterol. Sunt indicate în: afecțiuni coronariene ale inimii, diabet, procese inflamatorii, tulburări menstruale, scleroză multiplă, alcoolism, eczeme atopice, hiperactivitate.

Studiile au semnalat că semințele zdrobite scad nivelul de colesterol din sânge. Astfel, ele au un efect pozitiv în prevenirea și ameliorarea maladiilor cardiovasculare, mai ales în hipertensiunea arterială. Datorită conținutului bogat în acizi grași omega-3, uleiul din semințe de in este eficient împotriva cancerului de sân și a celui endometrial.

Grație unui procent crescut de mucilagii ce intră în componența lor, fructele de in sunt indicate pentru tratarea constipației cronice, având rol laxativ. Ele ajută procesul de digestie, calmează iritarea aparatului digestiv, cresc peristaltismul intestinal. Ceaiul (infuzia) din semințe de in ameliorează inflamațiile tractului urinar. Făina din semințe este utilizată pentru prepararea cataplasmelor cu proprietăți emoliente. Uleiul de in de uz alimentar are valențe binefăcătoare, el conținând substanțe care participă, în primul rând, la esterificarea colesterolului. Semințele de in sunt recomandate în caz de obezitate și ar trebui să facă parte din meniul celor ce vor să piardă surplusul de kilograme.

Inul – mod de administrare

Uz intern

Semințele de in întregi se iau în caz de constipație și obezitate.

  • 1-2 lingurițe de semințe întregi se spală într-un jet ușor de apă, se înmoaie într-o cană cu apă la temperatura camerei pentru 2-3 ore. Se ia întreaga cantitate înainte de culcare. Se pot lua și între mese.
Infuzie contra inflamațiilor tractului urinar:

Se toarnă 1 litru de apă peste 20 g de semințe și se infuzează câteva minute. Se strecoară și se bea.

Macerat contra inflamațiilor tractului urinar:

Se lasă peste noapte la macerat 20 g de semințe într-un litru de apă fierbinte. Se beau 3-4 cești pe zi.

Uz extern
Decoct pentru afecțiuni cutanate:

50 g de semințe se fierb într-un litru de apă. Acest ceai se folosește pentru clismă sau calmant pentru iritațiile pielii.

Cataplasmă din făină de in:

Făina de in se amestecă în apă caldă până se obține o pastă. Se pregătește din făină proaspătă și apă fără calcar. Pasta se pune pe un pansament steril și se aplică pe zona cu furuncul sau abces. Se folosește și pentru combaterea inflamațiilor în cazul entorselor. Pentru sporirea eficienței, se recomandă un amestec de făină de in și flori de mușețel mărunțite, în părți egale.

Atenție! Semințele de in sunt contraindicate în cazuri de obstrucție intestinală sau de îngustare a esofagului și a tractului digestiv. Când le consumați trebuie să beți mult lichid – 2 litri de apă pe zi. Lăsați pauză între consumarea lor și îngurgitarea altor medicamente!

Istorie și tradiție

Inul este una dintre plantele des menționate în Sfânta Scriptură. El are o încărcătură simbolică aparte și este foarte apreciat. Din pânză de in topit se făceau veșminte ritualice.
Inul este lăudat în toate civilizațiile lumii antice. Era folosit încă din Epoca de piatră. În „Istoria plantelor”, Teofrast preciza că semințele de in constituiau remediu pentru tuse. Dioscoride sublinia calitățile lor inflamatorii generalizate. După secolul al XVI-lea o formulă renumită împotriva gutei avea în componență făină de in, apă de var și decoct de smilax, iar prețul plătit pentru achiziționarea ei valora o avere. Fitoterapia de mai târziu le folosea în terapia inflamațiilor tractului urinar și în tratarea ulcerului gastric.

Te invit să citești și Mirtul – arbustul mereu verde – Leacul afecțiunilor respiratorii.
Te-ar putea interesa, de asemenea, Ce trebuie să știi despre usturoi sau Condimente cu rol terapeutic de excepție – Farmacia naturală din bucătărie.

Mihaela Mușetescu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here