Efectele plânsului: curățirea

0
136
Plânsul pentru păcatele tale”Ești păcătos? Nu deznădăjdui, ci intră (în biserică) și te pocăiește. Ai păcătuit? Spune-i lui Dumnezeu: am păcătuit.

”Mai e și altă cale de pocăință. Care anume? Plânsul pentru păcatele tale. Ai păcătuit? Plângi (pentheson) și o să ți se șteargă păcatul. Ce osteneală îți cere aceasta? Nu-ți cer decât să-ți plângi păcatul.

Nu-ți spun să străbați mările în lung și-n lat nici să te oprești în porturi, nici să pornești la drum, nici să faci o călători fără sfârșit, nici să-ți cheltuiești averile, nici să înfrunți valurile sălbatice. Ce-ți cer? Să-ți plângi păcatele. Ai dovada în Scriptură prin exemplele lui Manase și ninivitenilor. Vezi acum că plânsul (penthos) șterge păcatele?”

În următoarea omilenie, precum și înaltele, Ioan Gură de Aur revine asupra acelorași idei, pentru a le întări:

”E cu putință să ne curățim și să dobândim iertarea prin puține lacrimi, numai să părăsim cu totul păcatul; în acest fel s-au căit și au luat iertarea Petru și femeia păcătoasă. Căci lacrima dumnezeiască este un botez, întrucât Duhul Sfânt o naște în cei care o au.”

Acest rezumat ne duce cu gândul și la Grigorie din Nazianz și la Ioan Gură de Aur; compilatorul adaugă de la sine doar un argument teologic. Dar acest anonim contribuie doar prin aceea că a temperat exigențele Teologului: câteva lacrimi în locul mulțimii lor care să umple cristelnița! Dar să nu ne grăbim să acuzăm de laxism pe un necunoscut; el n-a făcut decât să pună la plural o expresie folosită de Sfântul Ioan Gură de Aur la singular:

”Focul păcatului e puternic, și el se stinge prin puține lacrimi.”

Lacrima stinge mulțime de greșeli și spală întinăciunea păcatului. Dă mărturie de aceasta David, care arată  puterea lacrimilor atunci când spune ”Spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda”. Dacă ar fi vrut să insiste numai pe belșugul lacrimilor ar fi fost de ajuns să spună: cu lacrimile mele așternutul meu voi uda. De ce a mai adăugat acest cuvânt: spăla-voi? Pentru a arăta că lacrimile sunt o baie și o spălare a greșelilor”.

În aceeași predică mai există un raționament:

”Dumnezeu Se arată pretutindeni aspru cu cei drepți și blând cu cei păcătoși… O mare rigoare e arătată drepților! O mare bunătate e arătată păcătoșilor! El se poartă în chip diferit nu pentru că S-ar schimba El Însuși, ci pentru a împărți cu folos rânduielile bunătății Sale. Dacă l-ar îngrozi pe păcătosul care stăruie în păcatele sale, l-ar împinge spre deznădejde și disperare; dacă l-ar ferici pe cel drept, l-ar slăbi din virtute și l-ar face nepăsător, pentru că  acesta și-ar socoti fericirea asigurată. Iată de ce arată milă păcătosului și-l face să tremure pe cel drept: ”Înfricoșător este peste toți cei dimprejurul Lui” și ”Bun este Domnul cu toți”.

Înfricoșător cu cei care-L înconjoară; iar cei care-l Înconjoară nu sunt oare sfinții? Într-adevăr, David spune: ”Preamărit este Dumnezeu în adunarea sfinților, mare și înfricoșător este peste cei dimprejurul Lui”. Dacă vede pe cineva căzut, îi întinde mâna iubirii Sale de oameni; dacă îl vede stând în picioare, îl face să se teamă de El; în aceasta se arată dreptatea Sa și dreapta Lui judecată. Căci pe cel drept îl întărește prin teama de El, iar pe cel păcătos îl ridică prin iubirea Sa de oameni. Vrei să cunoști potrivita Sa bunătate și folositoarea lui asprime? Fii cu luare aminte ca să înțelegi măreția acestei purtări…”

Urmează istoria păcătoasei căreia Iisus i-a spus:

”Mult i s-a iertat pentru că mult a iubit”. ”Însă Maria, sora lui Moise, e pedepsită cu lepra doar pentru un mic murmur”. Precum și alte exemple în spijinul aceleiași teze.

Din toate cele de mai sus trebuie să tragem concluzia că nimeni nu are dreptul să deznădăjduiască niciodată și nimeni nu trebuie să deznădăjduiască niciodată și nimeni nu trebuie să se socotească scutit de aducerea aminte a păcatelor proprii. Ambele sentimente contribuie în egală măsură la străpungere. Plânsul șterg păcatul, dar iertarea nu trebuie să sece izvorul lacrimilor.

”Plânsul și străpungerea inimii la Părinții răsăriteni”, Irenee Hausherr

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here