Planetariul Braşov, aselenizarea şi proiecte pentru cucerirea spaţiului cosmic. Argumente pro şi contra aselenizare (Partea a doua)

0
42

Planetariul Braşov, aselenizarea şi proiecte pentru cucerirea spaţiului cosmic. Argumente pro şi contra aselenizare (Partea a doua)

              Stimaţi cititori, vă propuneam zilele trecute, în partea întâi a acestui material, o prezentare a unui eveniment desfăşurat zilele trecute la Planetariul din Braşov, eveniment generat de aselenizarea Apollo 11  precum şi o foarte scurtă trecere în revistă a programelor care au condus la această realizare marcantă, laolaltă cu alte proiecte prezente şi viitoare de cucerire a spaţiului cosmic.
       S-au împlinit, pe 20 iulie 2019, exact 50 de ani de când echipajul Apollo 11 pornea spre cea mai îndrăzneaţă călătorie a omenirii: călătoria spre Lună. În 16 iulie 1969, modulul lunar care i-a avut la bord pe Neil Armstrong, comandantul misiunii Apollo 11, Michael Collins, pilotul modulului de comandă şi Edwin Aldrin Jr., comandantul modulului lunar. Pe data de 20 iulie, Armstrong şi Aldrin au devenit primii oameni care au păşit vreodată pe Lună, în timp ce Collins orbita deasupra lor.
        Nu a trecut mult timp de la prima aselenizare până să apară primele sugestii cum că aceasta nu ar fi avut de fapt loc…Gică Contra are fraţi pe tot Pământul!…De-a lungul vremii acestea au fost dezvoltate, adăugându-se tot mai multe întrebări aşa-zise fără răspuns.Aselenizarea este unul dintre subiectele care au generat cele mai multe teorii ale conspirației din ultimul secol. În ciuda filmărilor și a zecilor de mii de fotografii, sunt și voci care susțin că momentul este cea mai mare farsă din istoria omenirii. Acuzațiile merg spre Agenția Spațială americană, care ar fi fabricat poze, înregistrări, eșantioane de rocă și ar fi modificat dovezi. Motivele ar fi fost justificarea sumelor imense de bani care au fost cheltuite pentru progamul Apollo 11, dar și faptul că Statele Unite se temeau că pierd cursa spațială, în fața fostei URSS.
       De ce există însă atât de mulți oameni care cred că aselenizările sunt niște minciuni? Totul a pornit de la cartea americanului Bill Kaysing, apărută în 1976, cu titlul „We never went to the Moon” (Noi nu am fost niciodată pe lună).Cartea a prins imediat, foarte mulți oameni au crezut în tezele ei absurde.Apetenţa omului după poveşti, basme, fantezii e binecunoscută, altfel de ce ar mai avea succes „fabricile de vise” de factură hoolywoodiană gen Harry Potter, Stâpănul Inelelor, Urzeala tronurilor şi multe alte…năzbâtii fantastice…Specific că mie-mi plac mai mult basmele lui Ispirescu decât teoriile conspiraţionste cu reptilieni, minciuni globale şi globalizante, catacombele din Bucegi care comunică cu piramida lui Keops şi prin care a călătorit însuşi Deceneu ori Zamolxe etc şi-mi place mai mult un desen animat clasic decât unele cudăţenii care apar pe posturile TV zise „de profil”… De fapt nenea Kaysing nu era om de știință, tehnician sau inginer.Era un scriitor care a scris anterior despre agricultură, despre gătit și despre impozite.El ar fi venit cu așa-zise dovezi, potrivit cărora aselenizările nu ar fi fost reale…Kaysing a avut vânzări bune deci i-a reuşit strategia de marketing personal şi a adunat destule pachete de bancnote verzi la saltea dar dăduse drumul la glonţ pe ţeavă şi imaginaţia colectivă s-a aprins, pe principiul bulgărelui de zăpadă ce o ia la vale
        Astăzi vă propun să vedem împreună doar câteva dintre argumentele pro sau contra aselenizării din cadrul programului Apollo. În cele ce urmează voi „atinge” doar câteva dintre ele, însoţite de câteva răspunsuri posibile, concluzia rămânând s-o tragă fiecare în parte.Am încercat să caut argumente cât mai pertinente în sursele expuse la finalul acestui material şi cred că, pentru fiecare argument abordat oricine are la îndemână opţiunea de a se documenta suplimentar, căutând pe vastele nemărginiri ale internetului informaţii de calitate (de preferat ar fi din surse sigure gen:site-uri educaţionale, reviste de ştiinţă, pagini ale universităţilor cunoscute etc) şi nu site-uri obscure, cu tentă vădit conspiraţionistă.
       Poate că ar fi bine să apreciem la justa lor valoare realizările ştiinţei în loc să încercăm să îngropăm cu rea intenţie ceea ce oameni excepţionali au înfăptuit. Poate este şi vina noastră a tuturor că nu facem nimic pentru explorarea spaţiului şi că, deşi am ajuns acolo sus, de aproape cinci decenii omul n-a mai călcat pe alt corp ceresc. Poate doar când şi dacă vom reuşi să transformăm mediul de acasă într-unul total neprielnic vom fi nevoiţi să privim mai departe…Şi să ne mutăm, poate, în altă parte…
     Una dintre afirmaţiile „contra” se referă la faptul că atunci când astronauţii se mişcă la suprafaţa Lunii arată ca şi cum totul ar fi fost filmat pe Terra şi rulat cu încetinitorul.Explicaţia este foarte simplă.Este clar că motivul pentru care se deplasează în acest fel este gravitaţia şi nimic altceva. Fireşte este posibil a fi trucată această mişcare.Ce nu este posibil în epoca tehnologiei? Însă ce nu poate fi trucat este legat de mişcarea modulului.Când acesta se deplasează, praful lunar se ridică în sus, urmează o parabolă perfectă şi cade la loc pe sol.Pe Pământ, în condiţiile existenţei atmosferei, praful s-ar fi împrăştiat…Pe Lună nu există atmosferă…Alții contestă imaginile cu urmele adânci lăsate de pașii astronauților pe suprafața Lunii.E ca și cum ar fi pășit în nisip ud, spun scepticii, deși suprafața lunară este lipsită de umiditate.Un celebru astronom susține însă că praful lunar seamănă cu cenușa vulcanică, iar când calci pe el, urmele se formează ușor.
      O altă „dumă” vehiculată ca argument „contra” se referă la faptul că, la aselenizare, se vede clar că praful lunar este ridicat. Astfel, atunci când astronauţii coboară, ei n-ar trebui sa lase urme în acesta, şi totuși aceasta s-a întâmplat. Ca să fim corecţi trebuie să luăm în calcul faptul că pe Lună există un mediu complet strain nouă, obişnuiţi cu legile fizicii aplicabile pe Pământ. Dacă presari nuşte zahăr pudră ori făină pe masa din bucătărie şi sufli, ţi se va umple toată încăperea. Dar în acest caz acţionează nu numai aerul expirat, ci şi aerul din cameră pus în mişcare de aerul expirat, un fel de effect în cascadă. Pe Lună, acest efect nu se propagă, ci va fi ridicat doar acel praf atins direct de gazele expulzate de orificiul de evacuare al modulului. Adică doar o mică suprafaţă, iar în imediata apropiere praful depus de miliarde de ani va rămâne la fel….Adică neatins…
       O altă chestiune intens pusă-n discuţie ar fi cum că de ce nu se observă în fotografii şi în filmări făcute pe Lună stelele? În condițiile în care nu există atmosferă, cerul este negru şi acestea ar trebui să fie vizibile, cum sunt noaptea pe Pământ…În fapt, stelele sunt acolo, încă de la Big Bang, dar, simplu, strălucesc prea slab pentru a fi văzute….Chiar dacă aparatura NASA era foarte evoluată la acea vreme,comparativ cu cea accesibilă publicului planetar, acum cincizeci de ani era cu mult în urma tehnologiei de astăzi.
      O altă nedumerire public exprimată se referă la faptul că în fotografiile cu modulul lunar nu se vede niciun crater, acesta trebuind să existe ca urmare a aselenizării, în accepţiunea argumentelor contra.Trebuie spus că, în fapt, aselenizarea se făcea cu o viteză foarte mică.Nici când parcăm o banală maşină aici, pe Pământ, în spatele blocului, nu ne repezim să parcăm cu viteza de pe autostradă, nu-I aşa? Orificiul de evacuare a gazelor ce propulsau modulul avea 138 cm în diametru, ceea ce înseamnă 14.840 cmp. La o greutate de 1.360 kg, presiunea exercitată va fi de 90 g/cmp, ceea ce nu înseamnă foarte mult. Pe lângă asta, în vid, gazele evacuate se împrăştie mult mai rapid decât atunci când există atmosferă, deci presiune mai mare, ce dă acestora forma unei coloane.Cele anterioare nu sunt spuse de mine ci de oameni pricepuţi în ale fizicii…
        Mulţi spun că, în fotografiile făcute la aselenizări, umbrele nu sunt complet întunecate. Având în vedere că Soarele este unica sursă de lumină şi că nu există atmosferă, acestea ar trebui să fie, în accepţiunea unora, complet negre. Premisa greşită a argumentelor „contra” din acest punct de vedere este că Soarele este singura sursă de lumină. Sursa de lumina în plus este chiar Luna. Praful lunar are o proprietate interesantă: reflectă lumina în direcţia de unde o primeşte. Suprafaţa lunară este atât de luminoasă încât cu uşurinţă luminează umbrele suprafeţelor verticale.Efectul se numeşte efect de halou şi se poate observa şi acasă, pe Pământ, în anumite condiţii.
      Ar mai fi încă o altă „nedumerire” fotografică…Există două fotografii în care în spate se vede un munte, iar în prim-plan modulul lunar în cazul primei fotografii, în cea de-a doua fără a mai apărea modulul, care nu s-a mişcat din loc de la aselenizare până la plecare.De aici concluzia că decorul ar fi artificial adăugat. Totuşi, Luna nu este Pământul. Pe Pământ avem foarte multe indicii, pe care creierul nostru le prelucrează pentru a măsura distanţele; este atmosfera, este flora, sunt diversele detalii de planimetrie şi relief. Ceea ce nu se întâmplă pe Lună Un obiect foarte îndepărtat poate părea mai aproape, peisajul este în mare parte identic şi puncte de reper nu există. Modulul lunar este aproape de astronaut, la 20-30 de metri. Muntele este la kilometri distantă. Dacă astronautul se va muta câteva zeci de metri lateral, peisajul va fi identic, însă modulul nu mai intră în cadru. Iar dacă vă uitaţi bine la fotografii, veţi observa că micile detalii ale peisajului lunar apropiat se schimbă, ceea ce arată că astronautul şi-a schimbat poziţia.
      Există şi două filme în care un astronaut apare pe aceeaşi colină.NASA le-a catalogat iniţial ca fiind înregistrate în zile diferite, la zeci de km distanţă.În fapt, este vorba de una şi aceeaşi colină. Însă, la clasare, a avut loc o eroare. Şi NASA mai poate face greşeli. Ulterior s-a demonstrat că acele filme au fost luate la trei minute distanţă unul de altul, şi nu în zile diferite.
      Un alt argument contra aselenizării îl constituie faptul că, la decolarea vehiculului selenar, nu se vede nici o flacără. În mod normal, fiecare rachetă ar lăsa în urmă o flacără de la ajutajul propulsorului şi care ar trebui să fie vizibilă. Pe această logică, momentul decolării ar fi trucat.de fapt, motivul pentru care nu s-a văzut vreo flacără este foarte simplu: combustibilul folosit de propulsorul modulului selenar nu producea nicio flacără. Modulul a folosit un amestec de hidrazină şi dinitrogen tetraoxid (oxidant). Aceste două substanţe în momentul contactului duc la un produs de reacţie transparent, de aceea nu vedem nici o flacără. Ne-am aştepta la flacără pentru că suntem obişnuiţi cu rachetele ce decolează de pe Terra, dar acestea folosesc alt tip de combustibil.
       Pe de altă parte unii susţin că că mişcările astronauţilor din modulul lunar ar duce la dezechilibrarea acestuia şi nu ar putea fi realizată o aselenizare corectă, astfel încât modulul s-ar zdrobi de sol.De fapt este greşită această logică pentru că exista un sistem de control feedback care păstra stabilitatea modulului pentru compensarea schimbărilor centrului de greutate.Chestie de tehnologie…
         Poate cel mai cunoscut argument contra aselenizării este Acela că drapelul SUA, la asamblare, flutura… Deci, în opiniile „contra” nu este vid, ci bate vântul şi filmarea e făcută sigur pe Terra şi nu pe Lună!…Afirmaţia e falsă!…Un drapel poate flutura şi în vid. Drapelul american era montat în capătul unei bare, iar astronauţii, ca să îl poată fixa, roteau de această bară. Care bineînţeles rotea drapelul. Mai ales că acesta avea şi o bară orizontală deasupra, de care era prins pentru a sta vizibil; avea astfel două laturi prinse şi două libere.În urma rotaţiei, partea liberă rămasă are o mişcare oscilatorie.Mai mult, pe de o parte din cauza gravitaţiei scăzute, dar în principal din cauza lipsei atmosferei, această oscilaţie durează în timp mult mai mult decât pe Terra, neexistând frecare cu aerul.La baza acestei oscilaţii stă însă şi o defecţiune.Bara de sus trebuia să se extindă până când steagul ar fi fost perfect întins.Însă astronauţii nu au putut-o extinde complet. Acest lucru este vizibil şi pe filmările de la faţa locului, bara de sus nefiind perfect orizontală.Pentru că această eroare a dus la un efect optic interesant, în fotografii arătând chiar ca un steag în vânt, astronauţii ce au ajuns pe Lună ulterior l-au lăsat cum a fost pus iniţial, deşi s-ar fi putut remedia problema.
        S-a mai spus în epocă cum că fotografiile sunt prea frumoase… Nu se puteau face numai fotografii atât de bune.Explicaţia e mai mult decât simplă.Au fost făcute sute şi mii de fotografii şi normal că s-au ales pentru a fi făcute publice doar cele mai bune calitativ.Nu şi-ar fi asumat nimeni riscul realizării unui număr limitat de cadre foto în timpul unei misiuni atât de importante.Oricine dintre noi care avem la dispoziţie un apparat foto ori vreun telefon dotat cu cameră face sute de fotografii, dar le prezintă cunoscuţilor doar pe cele mai bune şi nu pe cele nereuşite pe deplin.
       Un argument cvasi-irefutabil în logica „contra” spune că radiaţiile în centurile Van Allen ar îmbolnăvi grav sau ucide pe oricine le traversează.Centurile Van Allen sunt regiuni în spaţiu unde câmpul magnetic terestru ţine captive particule provenite din vântul solar. Un om neprotejat cu mijloace tehnologice şi care stă în această regiune pentru un timp îndeajuns de lung va muri cu siguranţă. În fapt,Centurile Van Allen au fost traversate destul de repede, în circa o oră, iar vehiculul spaţial avea, din construcţie,protecţia sa, cea mai mare parte a acestor radiaţii oprindu-se în scutul exterior.Au existat, ulterior şi foarte rar, în unele misiuni spaţiale şi particule care au trecut de scut dar fără a periclita viaţa astronauţilor.
        O altă problemă ar fi reprezentată de faptul că suportul video (casetele) conţinând filmarea originală din timpul misiunii Apollo 11 s-au pierdut. Concluzia ar merge spre faptul că NASA le-a ascuns intenţionat pentru a nu exista dovezi palpabile asupra trucajelor, Ce-i drept,aceste casete nu sunt de găsit, în schimb acelaşi tip de casete din timpul misiunilor Apollo 12, 14, 15, 16 şi 17, celelalte cinci misiuni cu aselenizare şi echipaj uman, există şi sunt accesibile publicului. NASA a dat relativ recent publicităţii copii prelucrate digital găsite în arhiva CBS şi Johnson Space Center a înregistrărilor realizate în iulie 1969, susţinând că înregistrările originale s-au pierdut. Acestea au alimentat, fireşte, speculaţiile potrivit cărora omul nu a ajuns pe Lună.
       Mulţi spun că sovieticii nu au reuşit aselenizarea, cu toate că s-au dovedit superiori tehnologic la acea dată în cursa pentru cucerirea spaţiului. Adepţii „contra” fac referire la faptul că URSS a lansat primul satelit artificial, prima fiinţă vie pe orbită, prima întoarcere în siguranţă pe Pământ a unor fiinţe, a avut primul om ajuns în spaţiu şi primul om ce a orbitat Pământul, prima femeie în spaţiu, primul echipaj de trei cosmonauţi, prima ieşire extravehiculară a unui om doar în costumul de protecţie.Toate aceste afirmaţii sunt cât se poate de corecte dar trebuie spus că aceste succese sovietice au fost dublate în foarte scurt timp de americani.Un lucru cert este constituit de faptul că, înainte de programul Apollo, URSS acumulase 534 ore de prezenţă umană în spaţiu, iar SUA 1.992 ore. Este, totuşi, o diferenţă.URSS a avut sonde selenare automate dar nu a testat vreodată un modul lunar. Argumentul suprem că aselenizarea nu a fost un „fake” e constituit, în opinia mea, de faptul că sovieticii nu au contestat niciodată public aselenizările americane…Chit că logica şicanărilor reciproce ale sistemelor politico-sociale rivale ar fi trebuit să ducă spre aşa ceva, dar nu s-a întâmplat asta.
        Se mai vehiculează ideea că probele de sol aduse de pe Lună sunt identice cu cele colectate din Antarctica.În fapt, analizele chimice efectuate asupra rocilor lunare arată ca acestea prezintă o compoziţie izotopică diferită şi foarte puţine elemente volatile, asemănându-se cu o foarte mică parte din rocile descoperite în Antarctica şi despre care se crede că provin de asemenea de pe satelitul nostru natural, ejectate fiind, de-a lungul timpului, de impacturi meteoritice. Toate aceste roci descoperite pe Pământ cântăresc mult mai puţin decât totalul celor aduse de misiunile Apollo, care ajunge la 382 kg.Mai mult, acestea au fost comparate şi cu roci colectate de misiunile automate sovietice.
        Alţii spun că Nixon şi-a făcut campanie proprie cu programul Apollo şi aselenizarea trebuia prezentată publicului larg, fie ea şi trucată, spre câştiguri politice. E adevărat că toate cele şase misiuni Apollo finalizate cu aselenizare au avut loc în timpul mandatului preşedintelui Richard Nixon şi nimeni de atunci nu s-a mai arătat interesat de ajungerea pe Lună. Iar explicaţia mi se pare simplă. Nimeni nu a mai fost interesat să fie al doilea. Costurile ridicate ale misiunilor umane către Lună şi ale explorării acesteia au fost, mai mult ca sigur, un motiv destul de întemeiat ca nimeni din establishment-ul politic american să nu mai dorească să se aventureze spre Lună…La acea vreme americanii erau, încă, în plină „aventură” vietnameză, cu costuri masive din punct de vedere financiar, uman şi politic şi este posibil ca şi aceasta să fi grevat asupra programelor selenare. Firesc, o bază lunară sau altă misiune mai complexă ar fi fost greu de susţinut, în continuare, pentru o singură naţiune, iar în ziua de astăzi se vede acest lucru, cele mai multe misiuni de amploare fiind sub patronatul eforturilor reunite ale mai multor state. Dacă Nixon ar fi falsificat misiunile Apollo, sovieticii ar fi fost, fără tăgadă, primii care să aducă dovezile împotrivă.
      Toate aceste teorii au fost alimentate și de faptul că, după aselenizare, membrii echipajului Apollo 11 au fost, mulţi ani, foarte reţinuţi cu declarațiile publice, obligați, fireşte, de natura secretă a misiunii lor. Într-un interviu-testament, pe care l-a dat cu câteva luni înainte să moară în 2012, Neil Armstrong, primul om care a pășit pe Lună, spunea:.„Oamenii adoră teoriile conspiraţiei, sunt foarte atraşi de ele.Însă pentru mine nu sunt o îngrijorare, pentru că ştiu că cineva se va întoarce pe Lună şi va recupera camera video pe care am lăsat-o acolo.Este un lucru cert”.
      Relativ recent, misiunea selenară japoneză SELENE (SELenological and ENgineering Explorer), cunoscută şi sub numele „Kaguya”, a observat şi fotografiat locul în care a aselenizat modulul lunar al misiunii Apollo 15. A fost prima oară când ceva de acest fel este detectat de o misiune ce nu a făcut parte din programul Apollo. Apollo 15 a aselenizat la 31 iulie 1971 în regiunea Marea Imbrium, având la bord pe astronauţii David Scott şi James Irwin, ce au avut activitate în afara modulului 18 ore şi jumătate.Misiunile următoare vor găsi cu siguranţă şi celelalte locuri de aselenizare şi vor prezenta dovezi sigure că programul Apollo nu a fost un fals…
         A treia țară, după Statele Unite și Uniunea Sovietică, care a reușit aselenizarea. Fie cu echipaj uman fie cu staţii automate a fost China, pe 13 decembrie 2013, când s-a reușit aselenizarea sondei Chang’e-3 și debarcarea pe Lună a rover-ului Iepurele de jad, un vehicul cu șase roți care are o masă de 120 de kilograme. Iepurele de jad a fost conceput pentru a efectua analize științifice ale solului lunar și observații prin telescop și a trimite pe Terra imagini în 3D cu satelitul său natural, timp de trei luni, perioadă în care se putea deplasa cu o viteză maximă de 200 de metri pe oră.
        Desigur, toate aceste declaraţii şi dovezi ar trebui să ne convingă că aselenizarea umană nu s-a întâmplat niciodată. Dar există o conspiraţia şi mai mare decât această: dacă această controversă privind aselenizarea nu ascunde altceva? Ca, de exemplu, aselenizările continuate în secret după 1972 (când a avut loc ultima misiune spaţială, Apollo 17)? Precum se ştie, în mod oficial, misiunile lunare Apollo 18, Apollo 19 şi Apollo 20 au fost anulate oficial de către preşedintele Richard Nixon, dar aderenţii acestei teorii susţin faptul că un departament spaţial ultrasecret ar fi continuat aceste aselenizări în cel mai mare secret posibil. Astronomii astfel ar fi ajuns pe faţa nevăzută a Lunii pentru a explora ruinele unor civilizaţii extraterestre străvechi, găsite acolo de primele misiuni Apollo.În continuare, acest departament spaţial ultrasecret ar fi construit pe faţa nevăzută a lumii o bază secretă. De-a lungul timpului, această bază s-ar fi extins în subteran, pentru a face mai bine razelor cosmice letale care ajung pe Lună.În momentul de faţă, ea ar fi devenit o bază colonială suficientă pentru a face faţă supravieţuirii.
         Nu se știe cât de mulți oameni cred în astfel de povești absurde și nici dacă acestea sunt mai numeroase în prezent decât înainte.În orice caz, ele au devenit mai vizibile cu ajutorul Internetului și al rețelelor de socializare, spun psihologii.Susținătorii unor astfel de povești se simt confirmați, nu se mai simt ca și cum ar aparține unei minorități.
       Experimentele științifice mai arată că persoanele care cred și răspândesc astfel de teorii ce frizează, de cele mai multe ori, absurdul o fac și pentru a putea aparține unui cerc așa-zis elitist, exclusivist, să se identifice cu o idee cu un ţel. Cred, sincer, că ţelul dumnealor ar trebui să fie cititul cât mai mult că, vorba unui amic, cartea nu urzică! Pe de altă parte cine e „setat” să nu creadă nu o va face, oricâte argumente îi aduci… Extrem de mulți cred și acum că pământul e plat chiar dacă zboară cu avionul și văd evident că nu e așa…Dixi…
      Nu uitaţi când treceţi prin Braşov să vizitaţi Grădina Zoologică unde, la intrare, se află un Planetariu fain şi unde puteţi viziona spectacole faine şi lămuritoare în multe aspect asupra istoriei universului în care trăim şi despre istoria încercărilor umane de cucerire a spaţiului extraterestru…

La bună revedere!

Al dumneavoastră,

 Nicolae Uszkai, din „pridvorul” de sub Tâmpa…

Câteva surse:

https://nssdc.gsfc.nasa.gov/planetary/planets/moonpage.html

https://www.nasa.gov/audience/forstudents/5-8/features/nasa-knows/what-was-apollo-program-58.html

https://www.nasa.gov/mission_pages/apollo/missions/index.html

https://spacecentre.co.uk/blog-post/know-moon-landing-really-happened/

https://www.britannica.com/science/Apollo-space-program

https://www.sciencefocus.com/space/everything-you-ever-wanted-to-know-about-the-apollo-programme/

https://www.sciencedirect.com/topics/engineering/apollo-program

https://airandspace.si.edu/explore-and-learn/topics/apollo/apollo-program/

https://www.history.com/news/10-things-you-may-not-know-about-the-apollo-program

https://www.descopera.org/aselenizarea-si-teoriile-conspiratiei/

https://www.scientia.ro/univers/astronomie/1674-a-ajuns-omul-pe-luna.html

https://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/au-ajuns-americanii-pe-luna-noi-fotografii-reduc-la-tacere-teoriile-care-sustineau-ca-aselenizarea-a-fost-o-farsa-video-galerie-foto-8713109/foto

https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/foto-noi-imagini-de-pe-luna-care-confirma-ca-prima-aselenizare-a-fost-reala

https://newsweek.ro/deutsche-welle/a-existat-cu-adevarat-aselenizarea

https://www.fastcompany.com/90375425/apollo-11-landed-moon-how-you-can-be-sure-sorry-conspiracy

Alte articole găsiţi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here