Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (XVII)

0
185

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (XVII)

„Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera”. (Ps.125,5)

Este nevoie de multă iubire ca să putem să ne slujim unii altora. Un orb locuia într-o căsuţă înconjurată de o grădină mare.

Orice minut din timpul său liber îl petrecea în grădina sa şi o îngrijea cu multă dăruire, cu toate că nu vedea. Indiferent că era primăvară, vară sau toamnă, grădina sa era o insulă de flori. „Spuneţi-mi, vă rog, îl întrebă un trecător care admiră minunăţia florilor, de ce faceţi această muncă? Pentru că şi-aşa nu puteţi vedea nimic din aceste frumuseţi!” „O, nu!, răspunse orbul. Nici pe departe”. „Atunci de ce vă îngrijiţi de grădină?” Orbul zâmbi: „Pot să vă numesc cel puţin patru motive pentru care fac ceea ce fac: în primul rând, îmi place munca în grădină; în al doilea rând, pot pipăi aceste flori; în al treilea rând, pot mirosi parfumul lor. Al patrulea motiv sunteţi dumneavoastră”. „Eu? Dar nici nu mă cunoaşteţi!”. „Nu, dar am ştiut că odată şi odată veţi trece pe lângă grădina mea. Ştiam că vă veţi bucura de florile mele minunate şi că voi avea ocazia să discut cu dumneavoastră despre toate acestea”.

 

Pilde, povestiri duhovnicești, istorioare nostime de pr. Șincan Gheorghe Nicolae

Alte istorioare găsiți aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here