Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (XV)

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (XV)

„Cercetează cât poţi pe aproapele tău şi ia sfat de la înţelepţi. Stai de vorbă cu oamenii înţelepţi şi tot cuvântul lău să fie despre legea Celui Preaînalt”. (Isus Sirah 9,14) „Fiii mei, să nu iubim cu vorba, numai din gură, ci cu fapta şi cu adevărul”. (I Ioan 3,18)

Dacă viitorul umple clipele noastre prezente prin aşteptarea unei fericiri în comunitatea cu Dumnezeu, trecutul cu greşeli este prezent, ca acela ce ne apasă şi ne poate lipsi de această fericire viitoare.

Ne apasă mai ales faptul de a nu fi fost recunoscători faţă de cei ce ne-au ajutat şi de a nu ne fi împlinit datoria recunoştinţei faţă de ei.
Preotul unei parohii şi-a pus epitropi să-i salute pe credincioşi după slujba de duminică. Soţia sa i-a recomandat să facă el însuşi acest lucru.
– Nu ar fi ceva groaznic dacă după câţiva ani o să ajungi să nu-i mai cunoşti pe membrii propriei tale parohii?

De aceea, duminica următoare, preotul s-a prezentat după slujbă în faţa bisericii.

Prima care a ieşit din biserică a fost o femeie îmbrăcată simplu, în mod evident o nou-venită în parohie.
– Ce mai faceţi? Sunt fericit că sunteți alături de noi, i-a spus preotul, întinzându-i mâna.
– Mulţumesc, i-a răspuns femeia, oarecum uimită.
– Sper să vă vedem cât mai des la slujbele noastre. Suntem întotdeauna fericiţi să vedem feţe noi.
– Da, domnule.

– Locuiţi în această parohie?

Femeia părea că nu ştie ce să răspundă.
– Dacă îmi daţi adresa, soţia mea şi cu mine vă vom căuta într-o seară.
– Vai, domnule, nu trebuie să mergeţi prea departe. Eu sunt bucătăreasa dumneavoastră.

„Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia“. (Filipeni 2)

„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui Hristos”. (Gal. 6:2).

Un filozof evreu, mic de statură, cu o cocoaşă urâtă în spate, a vizitat odată un negustor care avea o fată foarte frumoasă şi s-a îndrăgostit pe loc de ea. Fetei nu-i plăcea de el. El încerca s-o curteze, ea încerca să-l evite. În cele din urmă, el a cutezat să o întrebe: „Ştiţi unde se hotărăsc căsătoriile oamenilor?” „Unde?”, a răspuns ea. „În cer.” „Adică?” Filozoful a continuat: „De fiecare dată când se naşte un băiat, Dumnezeu îi spune cum va fi fata cu care se va căsători. Când m-am născut eu, Domnul mi-a spus: «Mireasa ta va fi cocoşată!» Atunci am zis: «Doamne, o femeie cocoşată ar fi o tragedie! Doamne, dă-mi mie cocoaşa şi las-o pe ea să fie frumoasă!»” Fata a ridicat atunci pentru prima dată ochii din podea şi după o vreme a devenit soţia lui.

„Oare Cel ce cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti omului după faptele lui?” ( Pilde 24,1)

Într-un oraş, trebuia să aibă loc o nuntă. Mirii erau foarte săraci. De aceea, pe invitaţia trimisă fiecărui invitat scriseră ca fiecare să binevoiască să aducă cu sine câte o sticlă de vin. Acesta urma să fie turnat într-un butoi mare la intrarea în sala nunții. În cele din urmă sosi momentul festiv. Se adunară cu toţii şi servitorul scoase vin din butoiul cel mare. Dar, spre uimirea loc, când voiau să ciocnească un pahar cu tinerii căsătoriţi, să-i felicite şi să bea, atunci observară că fiecare avea în paharul său apă. Tuturor le păru rău de acest incident, căci cu toţii gândiseră: „A, o sticlă de apă, pe care o voi turna în butoi, nu se va cunoaşte şi nimeni nu va observa acest lucru!” Din nefericire, cu toţii gândiseră la fel. Toţi voiau să sărbătorească pe costurile celorlalţi. Şi aşa, marea şi frumoasa sărbătoare aşteptată nu a mai putut să aibă loc.

Pilde, povestiri duhovnicești, istorioare nostime de Șincan Gheorghe Nicolae

Alte istorioare găsiți aici.