Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (VIII)

0
77

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (VIII)

„Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua.” (Ps. 24,5)
Un tânăr se prezintă la un interviu pentru o slujbă importantă de contabil la o firmă mare. La sfârşitul interviului, preşedintele îl întreabă o ultimă întrebare. Cât fac 3×7 ?
Tânărul se fâstâceşte şi răspunde: 22.
La ieşire, concluzionează că, greşit fiind răspunsul, pierduse slujba.

Numai că peste două săptămâni primeşte o scrisoare în care e înştiinţat că a primit slujba.

Curios, îl întreabă pe preşedinte:
Cum se face că am primit slujba deşi am răspuns greşit la întrebare?
Ai avut răspunsul cel mai aproape de cel adevărat, i se răspunse.

Oamenii tind să creadă că Dumnezeu este ca şi acel preşedinte. Cred că nu e important ceea ce crezi atâta timp cât eşti aproape de adevăr…

„Harul lui Dumnezeu şi mila Lui sunt cu aleşii Săi şi poartă grijă de sfinţii Săi”. (Intel. lui Solomon 4,15)

Doi prieteni se aflau împreună într-o călătorie. Pe unul dintre ei îl preocupa dobândirea bunurilor, în timp ce celălalt prefera renunţarea. Toată ziua, cei doi au discutat despre punctul lor de vedere. Seara, au ajuns pe malul unui râu.
Cel care credea în renunţare nu avea nici un ban la el. El a spus:
– Nu avem bani să-i plătim omului cu barca să ne treacă dincolo, dar nu e cazul să ne facem probleme. Vom petrece noaptea aici, iar mâine dimineaţă se va găsi cu siguranţă un suflet caritabil care să ne plătească taxa de trecere.

Celălalt i-a răspuns:

– Pe această parte a râului nu există nici un sat, nici o colibă, nici un adăpost. La noapte vom fi devoraţi de animalele sălbatice, muşcaţi de şerpi sau vom îngheţa de frig. Pe cealaltă parte a râului vom găsi cu siguranţă un adăpost confortabil, în care ne vom putea petrece noaptea, îi voi plăti eu omului cu barca.
Odată ajunşi pe celălalt mal al râului, el i-a reproşat tovarăşului său de drum:
– Înţelegi acum importanţa banilor? Practic, ţi-am salvat viaţa.

Ce s-ar fi întâmplat cu tine, dacă şi eu aş fi fost un adept al renunţării?

Celălalt i-a replicat:
– De fapt, renunţarea ta ne-a adus pe această parte a râului, căci, de fapt, tu te-ai despărţit de banii tăi ca să-i plăteşti barcagiului. Mai mult, cum eu nu aveam niciun ban, buzunarul tău a devenit inclusiv buzunarul meu. După cum vezi, eu nu sufăr niciodată. Dumnezeu are grijă de mine.

„Pentru că nu cel ce se laudă singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă”. (II Cor. 10,18)

Un ucenic a venit călare pe calul său la chilia părintelui duhovnicesc. Aici, a descălecat şi a intrat direct în cort, şi-a înclinat capul a sărutat mâna bătrânului şi a spus:
– Credinţa mea în Dumnezeu este atât de mare încât mi-am lăsat calul afară, fără să-l leg, convins că Dumnezeu îi protejează pe cei care îl iubesc sincer.
– Du-te şi leagă-ţi calul, prostule!, l-a repezit părintele. Nimeni nu are dreptul să-l plictisească pe Dumnezeu aşteptând ca El să facă ceea ce ar putea face el însuşi, fără nici un fel de efort; fii convins că Dumnezeu îi protejează pe cei care îl iubesc sincer.

Pilde, povestiri duhovnicești, istorioare nostime de Șincan Gheorghe Nicolae

Alte istorioare găsiți aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here