Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (VI)

0
81

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime

„Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremilor nu puteţi!” (Mt.16,3)
Omul care îşi face vara sanie şi iama car se numeşte „gospodar”. Omul care îşi ia umbrelă când pleacă la serviciu, chiar dacă e frumos afară, se numeşte „prevăzător”. Prevederea nu înseamnă destin împotriva căruia omul nu poate face nimic, deoarece Dumnezeu prevede, dar nu determină dorinţele proprii. Şeful unui trib de indieni sătul să-i vadă pe indieni lenevind îi cheamă la el:

– Măi, am citit în stele că va fi o iarnă foarte grea. Tăiaţi şi voi 30 metri cubi de lemne.

Ei au tăiat şi iarăşi au început să lenevească.

Şeful tribului îi chemă iarăşi: „Măi, am citit în stele că va fi o iarnă şi mai grea, mai tăiaţi 50 de metri cubi de lemne”. Şi tot aşa.
La un moment dat, şeful tribului sună la starea vremii: „Fiţi amabili, cum va fi iama aceasta?“
„Păi va fi o iarnă deosebit de grea.”
„Dar între noi fie vorba, cum vă daţi seama?”, întrebă şeful tribului.
„Păi, am observat că indienii fac mari rezerve de lemne“.
“Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit, şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină”. (Luca 8:17).

„Să nu zici: De Domnul mă voi ascunde; oare dintru înălţime îşi va aduce cineva aminte de mine?” (Isus Sirah 16,17)

Toţi am făcut ceva rău şi fiindcă am făcut rău, de frică, ne ascundem. Domnul Hristos ne caută şi ne găseşte. În dragostea Lui, El are o singură raţiune – să ne facă bine aşa cum suntem şi unde suntem şi să ne ducă în casa din cerul Său.
O scoică a văzut o perlă căzută pe fundul oceanului. După mari eforturi, ea a reuşit să apuce perla şi a aşezat-o lângă ea, pe o frunză. Ştia că oamenii caută perle, aşa că s-a gândit:
– Această perlă îi va tenta. O vor lua, iar pe mine mă vor lăsa în pace.

Când a apărut primul căutător de perle, ochii acestuia erau condiţionaţi să caute scoici, nu perle stând pe frunze.

De aceea, el a apucat scoica, care, întâmplător, nu avea înăuntru nici o perlă, şi a lăsat perla să cadă din nou pe fundul oceanului.
„Căci nu mă ştiu vinovat cu nimic, dar nu întru aceasta m-am îndreptat. Cel care mă judecă pe mine este Domnul.” (Cor. 4,4)
Un părinte a fost atât de impresionat de râvna ucenicului său încât l-a lăsat singur, într-o colibă de pe malul unui râu. În fiecare seară, după rugăciune, ucenicul se scălda în râu şi îşi atârna hainele să se usuce.

Acestea erau singura sa proprietate!

Într-o zi, el s-a întristat foarte tare găsindu-şi hainele sfâşiate de şobolani. De aceea, a fost nevoit să ceară altele de la săteni. Şobolanii i-au sfâşiat din nou hainele, aşa că a fost nevoit să îşi procure o pisică. Nu a mai avut probleme cu şobolanii, dar acum trebuia să cerşească şi lapte pentru pisică, nu doar hrana sa.
„Pierd prea mult timp cu cerşitul şi, în plus, am devenit o povară pentru săteni, aşa că mai bine cresc o vacă”. După ce şi-a luat vaca, a trebuit să ceară şi fân. „Mai bine cultiv eu însumi pământul de lângă casă”, s-a gândit el. Din păcate, nu i-a mai rămas prea mult timp pentru rugăciune. De aceea, a preferat să angajeze lucrători care să se ocupe de pământ.

Supravegherea lucrătorilor nu era însă o sarcină uşoară aşa că a sfârşit prin a se căsători, pentru a împărţi grijile gospodăriei cu încă o persoană.

Nu a trecut mult timp şi ucenicul nostru a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din regiune. Peste ani, părintele lui duhovnicesc a trecut prin zonă şi a rămas surprins să constate că fosta colibă se transformase acum într-un adevărat palat. El l-a întrebat pe unul dintre slujitori:
– Nu trăia cândva aici un ucenic al meu? Până ca acesta să-i dea răspunsul, în faţa lui a apărut chiar ucenicul său.
– Ce s-a întâmplat, fiule?
– N-o să-ţi vină să crezi părinte, i-a răspuns acesta, dar nu am găsit nici o altă cale de a-mi păstra hainele.

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime de Şincan Gheorghe Nicolae

Alte istorioare găsiți aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here