Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (V)

0
123
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime

„Dacă Dumnezeu a făcut pământul atât de frumos, deşi aici este păcat şi moarte, atunci cât de frumos trebuie să fie Cerul? (James Montgomery)

Nu putem intra în Cer dacă mai înainte nu a intrat Cerul în noi. Era odată un mic sfânt care ani de-a rândul dusese o viaţă fericită. Când într-o zi se afla în bucătăria mănăstirii unde spăla vesela, un înger veni la el şi-i spuse: „Domnul m-a trimis să-ţi spun că a sosit timpul să calci pragul veşniciei”. „Îi mulţumesc bunului Dumnezeu pentru că şi-a amintit do mine, spuse micul sfânt, dar tu vezi ce multe farfurii mai am de spălat. Nu vreau să fiu nerecunoscător, dar nu poate fi amânată trecerea în veşnicie până voi termina de spălat vesela?” „Vreau să văd cum se vor desfăşura lucrurile”, îi spuse îngerul, după felul său, şi dispăru. Micul sfânt spălă mai departe vesela, apoi se apucă şi de alte treburi. Într-o zi porni la câmp cu sapa-n spate pentru a-şi prăşi ţarina.

Aici îngerul îi apăru din nou: „Ia uite la buruiana asta!”, îi spuse micul sfânt îngerului.

„Veşnicia nu mai poate aştepta un pic?” îngerul zâmbi şi dispăru. După ce termină de prăşit, micul sfânt se apucă să vopsească şura. Timpul trecea repede. Într- o altă bună zi se afla în spital, unde-i îngrijea pe cei bolnavi. În timp ce-i dădea unui bolnav de febră o înghiţitură de apă rece, ridicându-şi ochii, observă că îngerul se afla lângă el. De data aceasta îl conduse pe înger pe la fiecare pat. Apoi îngerul dispăru fără să spună un cuvânt.

Când în acea seară micul sfânt se retrase în chilia sa din mănăstire, căzu pe patul său tare şi reflectă la înger şi la timpul lung pus la dispoziţia sa.

Şi deodată se simţi din cale-afară de bătrân şi spuse: „O, Doamne, ai putea să-l trimiţi acum pe îngerul tău? Acum i-aş zice: Bine ai venit!” Îngerul îl privi cu înţelepciune şi bucurie şi-i spuse: „Unde crezi că ai fost până acum?”

„Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune”. (Isus Sirah 6,18-19)

Un copil a avut odată un vis deosebit. Se părea că era într-un magazin în care, în spatele tejghelei, stătea un vânzător. Acesta era un înger, dar copilul nu ştia. Copilul, puţin cam trist, îl întrebă pe înger: „Ce vindeţi aici, domnule?” îngerul îi răspunse: „Vând tot ceea ce doriţi”. La auzul acestor cuvinte, copilul parcă prinse mai mult curaj şi deveni mai deschis.

Deodată îi spuse: „Aş dori atunci ca toţi copiii să aibă posibilitatea de a învăţa într-o şcoală, ca toţi şomerii să aibă locuri pentru a munci, ca săracii de la periferiile oraşelor şi satelor să aibă condiţii mai bune de trai, aş dori să nu mai existe ură şi războaie între popoare; da, aş dori pace pentru toată lumea”.

Aici îngerul îl întrerupse şi-i spuse: „Prietene, tu însă m-ai înţeles greşit. Noi nu vindem fructe, ci numai seminţe”.

„El a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, iar celorlalţi în pilde, ca, văzând, să nu vadă şi, auzind, să nu înţeleagă. ( Lc. 8,10)

O broască a trăit toată viaţa într-o fântână.

Într-o zi, s-a trezit cu surprindere cu o altă broască.

– De unde ai venit?, a întrebat-o ea.

– Din mare. Acolo trăiesc eu.

– Cum este marea? Este la fel de mare ca şi fântâna mea?

Broasca cea nouă a început să râdă:

– Nici nu încape comparaţie. Broasca-gazdă s-a prefăcut interesată de poveştile noii venite, dar în sinea sa se gândea: „Dintre toate mincinoasele pe care le-am întâlnit în viata mea, aceasta este cu siguranţă cea mai mare – şi cea mai neruşinată”.

Cum îi poţi vorbi despre ocean unei broaşte care trăieşte într-o fântână.

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime de Şincan Gheorghe Nicolae

Alte istorioare găsiți aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here