Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime (I)

0
96

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime

„Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.” (Lc.10,21)

„Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui”. (Pilde 16,9)

Un bătrân pelerin se chinuia să ajungă în munţii Himalaya. Era o noapte friguroasă şi, dintr-o dată, a început să plouă.
Hangiul la care a tras l-a întrebat cu milă:
– Cum ai să reuşeşti să ajungi acolo pe vremea aceasta, sărmane?
Omul a răspuns însă cu veselie:
– Inima mea a ajuns de mult, aşa că este uşor ca restul corpului s-o urmeze.

„Cei ce-L caută pe Dânsul, vii vor fi inimile lor în veacul veacului”. (Ps.21,30)

Un băieţel a plecat odată de acasă ca să-L găsească pe Dumnezeu. Pentru că se gândea că are mult de mers până ajunge la El, a luat de acasă un pachet de biscuiţi şi câteva sticluţe cu suc. După ce a mers un timp, s-a oprit pe marginea drumului să mănânce şi să se odihnească un pic. Chiar acolo era o bătrânică şi când să mănânce, s-a gândit să-i dea şi ei un biscuite. Bătrânica l-a primit şi a zâmbit. Băiatului i-a plăcut atât de mult zâmbetul ei că i-a mai dat un biscuite.

Ea l-a primit şi pe acesta şi din nou i-a zâmbit.

Apoi i-a dat o sticluţă de suc. Era tare fericit şi nu mai dorea să plece de lângă ea. A rămas acolo, fără să spună nici un cuvânt, doar privea la bătrânica zâmbitoare. După câteva ore petrecute împreună, începea să se însereze şi băieţelul a pornit să plece acasă. După ce făcu câţiva paşi, se întoarse şi dădu bătrânei o îmbrăţişare. Ea îi dărui atunci cel mai mare şi frumos zâmbet. Când băieţelul deschise uşa casei, mama fu surprinsă de bucuria de pe faţa copilului şi l-a întrebat: „Ce ai făcut azi de eşti aşa de fericit?”

„Am prânzit cu Dumnezeu!” zise el, şi înainte ca mama să se dezmeticească din uimirea ei, a adăugat: „Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet care l-am văzut vreodată!”

Între timp, bătrâna, radiind de bucurie, ajunse şi ea acasă. Fiul ei uimit de pacea de pe faţa ei, o întrebă: „Mamă, ce ai făcut azi de eşti aşa de fericită?” Am mâncat biscuiţi pe marginea drumului cu Dumnezeu!”, zise ea şi, înainte ca fiul ei să apuce să mai spună ceva, a adăugat: „Ştii, este mult mai scump decât mi-am închipuit!”

 

Pilde, povestiri duhovniceşti, istorioare nostime de Şincan, Gheorghe Nicolae

Alte istorioare găsiți aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here