O călugăriţă cuprinsă de deznădejde repeta mereu în gândul ei:
– Mă tem că n-am să mă mântuiesc niciodată. Păcatele înnegresc sufletul meu depărtându-mă de harul lui Dumnezeu.
Mergând la avva Ioan, îi spune aceste gânduri. Atunci avva Ioan i-a răspuns cu blândeţe:
– Cine ar putea fi salvat, dacă nici monahii nu se pot mântui? Pentru cine a creat Dumnezeu raiul?
Vom fi iertaţi de Dumnezeu, vom fi mântuiţi. Trebuie să ne bucurăm. Trebuie să recunoaştem că suntem păcătoşi, dar, de asemenea, să preamărim pe Dumnezeu.
Încrederea în Dumnezeu este ca o rugăciune continuă. Nu gândi nimic rău. Gândurile de hulă sunt ca avioanele: zboară deasupra, ne tulbură liniştea şi apoi se duc. Eu trebuie să spun că sunt păcătos, nu atunci când diavolul vrea să gândesc aşa. Aşadar, să nădăjduim în mila lui Dumnezeu şi, respectând legile divine, ne vom mântui.
“Pilde creștin-ortodoxe”, Preot prof. Ioan Horia Ranga, Editura Universităţii Transilvania din Braşov 2009
