Pilda: ,,Teoria fără practică e ca pomul fără roade’’

0
138
Translate in

Un prieten îşi întreba odată alt prieten, căruia îi făcuse o vizită, într-o după amiază:

– Ca să te mântuieşti ce trebuie să faci, prietene drag?

– Trebuie să faci fapte de milostenie, să îmbraci pe cel gol, să încalţi pe cel desculţ, să hrăneşti pe cel flămând, să îi potoleşti setea celui însetat, să cercetezi la închisoare pe fratele tău care a greşit, să fii ajutătorul bătrănilor, orfanilor, văduvelor, în momentele grele ale vieţii lor încercate, să fii alături de aproapele doborât de greutatea Crucii spirituale.

Şi cum vorbeau ei despre mântuire, despre faptele de iubire, milostivire, compasiune, solidaritate şi empatie pe care trebuie să le facă orice creştin autentic, următor al lui Hristos -Samariteanul milostiv, se auzi un bocănit în uşă.

– Vecine, ce faci, vecine? Eşti acasă?

– Sunt acasă, vecine! Poftim la noi! Ce vânt te-a adus încoace?

– Nu un vânt domol mă aduce, ci un vânt năpraznic, în sufletul meu bate un crivăţ, acum. Mare necaz, am vecine! Mi s-a îmbolnăvit nevasta. I s-a descoperit o tumoare la cap şi trebuie să meargă ugent la operaţie. Şi eu nu am niciun leu în casă, ştii că am avut de curând nunta feciorului celui mic şi toate economiile noastre le-am epuizat pentru buna desfăşurare a acestui frumos eveniment din viaţa dragului nostru copil. Nu ştiam încotro să apuc vecine, când am aflat de boala soţiei. Sunt dărâmat, de mult nu m-am mai simţit aşa de neputincios în faţa valurilor vieţii. Am îndrăznit să vin la tine să îţi cer cu împrumut o sumă de bani care ne-ar ajuta sa suportăm cheltuielile cu operaţia soţiei. Ţi-aş restitui împrumutul în scurt timp. Vând vaca şi porcul, cum găsesc cumpărători care să îmi ofere un preţ bun pe ele. Nu mă lăsa, vecine!!! Mă ajuţi???

– Îmi pare rău, dar de curând mi-am dus toate economiile la bancă. M-am gândit că va mai creşte un pic de dobândă la ei, aşadar nu pot să te ajut. Să o binecuvinteze Dumnezeu cu sănătate pe vecina, o să treceţi voi şi peste această încercare!

Vecinul trist, dar şi ruşinat, cu umerii gârboviţi de greutatea necazului său, cu ochii împăienjeniţi de lacrimi, plecă la casa lui.

După ce acesta a plecat, prietenul vecinului său, îi spune acestuia:

– De ce nu ţi-ai ajutat vecinul? Ştiu că nu ai dus toate economiile tale la bancă! Cum te-a lăsat sufletul şi inima să nu-l ajuţi în acest moment dificil pe care îl traversează familia sa? Dacă erai tu în locul lui? Despre ce vorbeam noi, înainte de a veni la tine să te roage să îl ajuţi? Ce îmi spuneai tu că trebuie să facă un creştin adevărat ca să se învrednicească de cununa mântuirii?

Cei mai mulţi dintre noi suntem campioni la teorie,
Cu practica nu rezonăm, ci doar cu goala vorbărie.
Suntem pricepuţi la a da sfaturi, la a filosofa despre credinţă,
Orbiţi spritual, nu conştientizăm, că nu poate fi cu putinţă
Să ne învrednicim de-a mântuirii, preţioasă, sfântă cunună,
Fără de fapte de iubire necondiţionată şi fără de milă creştină,
Fără de solidaritate, fără de altruism, fără de sinceră prietenie,
Fără de adevăr şi sinceritate, fără de comuniune şi omenie.
Orbiţi spiritual rămânem repetenţi la examenul autenticei credinţe,
Bogată în fapte plăcute lui Doamne, în fapte ce cresc ca nişte mlădiţe
În copacul cu rădăcini adânc înfipte în pământul iubirii şi milostivirii.
Orbiţi spiritual, luăm notă mică la lecţia dăruirii şi compasiunii
Şi în loc să fim măslini roditori, suntem smochini uscaţi şi fără de roade.
Suntem cu inimi împietrite şi goale, cu suflete îngheţate, egoiste şi fade.

Cristina Toma