La o mănăstire cu viață de obște era mai mare un oarecare egumen, având sub mâna sa frați nu mai puțin de două sute; și acest egumen a fost la început iubitor de săraci, iar, mai pe urmă, iubitor de slavă s-a făcut: că avea mare dragoste spre bogați și spre dregători și aceia îl slăveau. La acesta a intrat în mănăstire Domnul, ca un bătrân sărac, și a zis portarului: “Mergi la egumen și-i spune: Un frate al tău a venit la tine, cu multă osteneală”. Și mergând, portarul a aflat pe egumen vorbind cu un bogat și, stând puțin, i-a vestit lui de acel sărac, neștiind el că este Hristos. Iar egumenul se supăra pe el zicându-i: “Nu mă vezi pe mine vorbind cu oamenii? De ce i-ai dat drumul? Nu mă supăra acum!” Și s-a dus portarul. Iar Domnul, Cel îndelung răbdător, îl așteptă pe el până ce avea să iasă. Și, așteptând el ca la cinci ceasuri, a venit un oarecare bogat, pe care, îndată, egumenul însuși l-a întâmpinat în poartă. Și acolo, văzând pe egumen cu bogații, Hristos cel bogat întru milă și prietenul celor smeriți, l-a rugat pe egumen zicând: “Un cuvânt am pentru tine, părinte”. Iar el nici măcar nu s-a uitat, ci a mers cu bogații la prânz. Și iarăși, după masă, petrecând până la poartă pe acel bogat, s-a întors și n-a luat în seamă rugămintea bătrânului celui sărac și fără de răutate. Deci, făcându-se seară, nu s-a învrednicit a primi acel ceresc străin, Care S-a dus, zicând portarului: “Așa să spui egumenului: De vreme ce slava omenească o poftești, iată, de acum, din toată țara aceasta pe cei puternici voi trimite la tine, că dregătorii poftești, iar bunătățile împărăției Mele nu-ți trebuiesc. Că Eu venisem pentru ostenelile tale cele drepte și viața ta cea mai de demult, voind să-ți dau ție binecuvântare și n-ai voit-o”. Și așa s-a cunoscut că Cel ce venise în chip de sărac a fost Atotțiitorul Hristos.
Aceasta auzind-o noi, fraților, să nu ne întoarcem ochii de la cei săraci, că Însuși Hristos Atotțiitorul umblă în chip de sărac. Că cel ce dă săracului Îi dă lui Hristos, în mâini. Insă eu nu grăiesc acestea defăimând bogația, ci învăț pe cei ce nu se pricep a petrece în bogăție, pe cei ce-și adună comori și-și pierd împărăția, urând pe săraci și dându-se în stăpânire diavolului. Drept aceea, vă rog pe voi frații mei, auzind acestea, să fim milostivi, primitori de străini și iubitori de săraci, ca să ne învrednicim a primi bunătățile cele veșnice.
Sursa „Fapte de milostenie – Antologie realizată de prof. Elisabeta Filioreanu”
[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
