Peşteri din România cu valoare de unicat

0
137

Pe teritoriul ţării noastre se află câteva peşteri ce adapostesc urme inestimabile ale frecventarii lor de către oameni primitivi, cu zeci de mii de ani în urmă. Mai mult decât atât, în câteva cazuri s-au conservat extraordinare elemente artistice, respectiv picturi rupestre, ce vor fi avut şi un rol ritualic cu posibil substrat religios; la fel ca, de altfel, şi alte obiecte şi indicii certe ale unor practici oculte străvechi. De aceea, deloc exagerat, specialiştii le pun pe acelaşi plan cu celebrele vestigii din peşterile Altamira (Spania) sau Lascaux (Franţa).

galeria-inalta-pestera-coliboaiaPe 28 iulie 1978, echipa care explora peştera din cariera Cuciulat descoperea mai multe desene roşii, unele foarte clare, altele greu de catalogat. Acestea erau primele picturi paleolitice descoperite în România, cu o vechime de aproximativ 12.000 de ani. Cea mai evidentă dintre picturi, o adevarată capodoperă în acest domeniu, este calutul (24,5 x 12,5 centimetri); de asemenea, se remarcă o felină de dimensiuni aproape de trei ori mai mari decât ale siluetei cabaline.

Peştera Coliboaia este situată pe teritoriul Parcului Natural Apuseni, din Bihor. Este străbătută de un râu subteran, dar picturile găsite aici sunt conservate într-o galerie înaltă. Alte picturi au fost probabil distruse de apă. Picturile negre reprezintă animale, între care se recunosc un bizon, un cal, posibil o felină, unul sau două capete de urs şi doi rinoceri. S-au mai găsit, de asemenea, şi câteva gravuri, iar pe sol sunt răspândite oase de urs. În timpul şederii în pesteră, urşii au zgâriat şi au lustruit pereţii acesteia. O echipă franceză complexă de specialişti în arta de peşteră a studiat picturile în 2010 şi a atestat autenticitatea lor. Ele pot fi încadrate ca aparţinând unei perioade vechi a artei parietale, între 23.000 si 35.000 de ani. Este pentru prima data când în Europa Centrală se atestă arta parietală atât de veche şi unele voci vorbesc chiar despre unicate pe plan mondial.

Peştera cu Oase din Anina (judeţul Caraş-Severin), de pe Valea Minisului, este foarte cunoscută datorită descoperirii de oase umane cu o vechime de zeci de mii de ani. Fabuloasa descoperire s-a facut în anul 2002, elementele de esenţă constituind cele mai vechi rămăşiţe de pe continent din specia Homo sapiens, cu caracteristici care apar doar la populaţiile arhaice. Fosilele au fost analizate în detaliu de numeroşi specialişti, aceştia concluzionând că provin de la trei indivizi, numiţi convenţional „Oase 1”, „Oase 2” şi „Oase 3”, şi au fost datate între 35.000 si 40.500 de ani. Relicvele cele mai importante sunt o mandibulă (cea mai veche fosilă umană din Europa, datând de peste 40.000 de ani), un craniu (vechi de 26.000 de ani) şi un os temporal, al unei femei. De asemenea, s-au descoperit şi rămăşiţe de hiene, rozătoare şi alte carnivore mai mici.

Situată pe versantul stâng al Văii Izvorul Tăuşoarelor, la o altitudine de circa 1.000 m, peştera de la Izvorul Tăuşoarelor a fost descoperită în anul 1955 de învăţătorul Leon Barte. În afara osemintelor de urşi din două specii a căror convieţuire era considerată imposibilă – ursul brun şi ursul de cavernă – aşezate într-un mod ce evoca practici religioase străvechi, un element mai degrabă bizar îl constituie „bilele de Tăuşoare”, încastrate în peretele calcaros şi în podeaua părţii din peştera careia i-au împrumutat numele – Sala bilelor. Modalitatea de formare a lor rămâne încă un mister, dar ciudăţeniile nu se opresc aici: se spune că uneori se aud murmure ce par a veni din interiorul bilelor!

Însă, dincolo de toate acestea, asemenea vestigii dovedesc limpede un lucru extraordinar: ca lumea de azi nu au făcut-o nici românii, nici englezii, ruşii, germanii ori alte naţii, ci comunităţi de oameni uniţi între ei de aceleaşi scopuri naturale.

Sursa: revistamagazin.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here