Comuna Pietroasa, pitorească aşezare situată pe Crişul Pietros, este un centru de mare interes etnografic şi folcloric. Ferăstraie de scânduri acţionate de forţa apei, remarcabil port popular, ţesături de interior. Pe teritoriul localităţii (lângă satul component Chişcău), în anul 1975, ca urmare a deschiderii artificiale a golului subteran în timpul lucrărilor de exploatare a calcarului în cariera locală, s-a descoperit Peştera Urşilor. Ea este una dintre cele mai interesante din ţară.
Prima explorare completă in Peştera Urşilor s-a realizat la 20 septembrie 1975.
Aceasta s-a format de către Cercul de speologi amatori „Speodava” din oraşul Stei. La 16 iulie 1980 Peştera Urşilor a intrat în circuitul turistic ca cea dintâi cavitate subterană din România amenajată la nivelul tehnicii mondiale.
La accesul în Peştera Urşilor (482 m alt.) s-a construit un frumos pavilion cu trei etaje cuprinzînd casa de bilete, sala de aşteptare, un muzeu speologic şi ghişeul cu obiecte artizanale, cărţi etc. Galeriile peşterii, dispuse pe două etaje, însumează lungimea de 1 500 m. Nivelul superior, lung de 488 m, este amenajat pentru circulaţia turistică.
Chiar de la intrare poate fi admirată extraordinara gamă de formaţiuni stalactitice şi stalagmitice, variate ca mărime şi forme. Impresionează stalagmitele fosile, extrem de dantelate. Au grosimi de peste 1 m. Se mai gasesc stalactitele excentrice, foarte rare, generate de deplasarea coloanelor de picături de alimentare; stalactitele de tip „macaroane” şi depunerile numite „vermiculaţii”, printre cele mai frumoase întâlnite în peşterile din România.
Galeria Urşilor sau Galeria Oaselor
Vizita începe în Galeria Urşilor sau Galeria Oaselor care adăposteşte 1 500 de piese, 140 de cranii şi numeroase „culcuşuri” ale ursului de peşteră. Pe pereţii galeriei se observă zgâieturi adânci lăsate de labele urşilor. Dispariţia misterioasă poate fi urmarea unei epidemii sau, eventual, a unui cataclism natural care ar fi blocat ieşirile peşterii.
La capătul galeriei următoare, numită „Emil Racoviţă”, se vede un schelet întreg de urs, expus în poziţia în care l-a surprins moartea. Fosilele altor animale dispărute în urmă cu multe zeci de mii de ani (o specie de capră neagră, ibcxul, leul şi hiena de peşteră) descoperite aici suscită şi ele interesul specialiştilor. Galeria, împodobită cu stalagmite, domuri, bazine cu apă, mii de stalactite, are pereţii distanţaţi la 10—15 m, iar bolta ei atinge peste 10 m înălţime.
Parcurgerea traseului subteran durează 45 de minute.
În Galeria Luminărilor vizitatorul este întâmpinat de o adevărată pădure de stalagmite, de un alb imaculat. Parcurgerea traseului subteran durează 45 de minute.
Comuna Pietroasa este şi punctul de acces către zona carstică Cetățile Ponorului considerat cel mai grandios fenomen carstic al României, în fapt un ansamblu, de trei mari circuri calcaroase, dintre care cel central reprezintă închiderea în fund de sac a Văii Cetăţilor.
Albia acesteia ia sfârşit la picioarele unui perete de peste 100 m înălţime. Acolo se decupează poate cea mai extraordinară formă din geometria atît de variată a carstului românesc: portalul Cetăţilor Ponorului. Imediat după portal, în dreapta, o pantă abruptă urcă până în fundul celui de-al doilea circ; pereţi perfecţi circulari străjuie o incintă complet închisă, cu diametru la gură de aproximativ 70 m.
Valea Cetăţilor
Cel de-al treilea circ, de altfel şi cel mai mare, este despărţit de depresiunea centrală ce închide Valea Cetăţilor. Acesta este inchis printr-o înşeuare utilizată şi de marcajul ce-i ghidează pe turişti în această lume ciclopică. De formă vag triunghiulară, cu latura măsurînd pînă la 300 m, ultima verigă a triadei de genuni îşi avântă pe verticalele de peste 200 m zidurile sale împietrite.
Remarcabilul monument al naturii care sînt Cetăţile Ponorului poate fi vizitat fără restricţii de acces.
”Romania, o enciclopedie a naturii”, Ion Manta
