Peștera Ghețarul de la Scărișoara este prima peşteră din România declaratămonument al naturii (1938).
Drumul ce porneşte din localitate către Peștera Ghețarul trece prin Cheile Ordâncuşei (lungi de 4 km).
şi este atât de îngust încât uneori şoseaua cuprinde întreaga lăţime a văii. În pereţii sălbatici şi verticali ai cheilor, înalţi de peste 100 m, se deschid guri de peşteră, tuneluri şi arcade uriaşe. Primele informaţii ştiinţifice despre peşteră datează din secolul trecut (1863). Abia în anul 1927, după cercetări îndelungate Emil Racoviţă va publica un studiu monografic. Prin acesta atrăgea atenţia asupra valorii ştiinţifice reprezentată de peşteră. Intrarea în Peștera Ghețarul se face parcurgînd un drum tăiat în stâncă. Apoi se coboara într-un aven cu diametrul de 60 m pe o scară metalică până la 48 m adâncime.
Peștera Ghețarul, situată la înălţimea de 1.200 m, reprezintă o cavitate unică cu dezvoltarea de 700 m. In mijlocul ei se află un imens bloc de gheaţă; cantareste cca 5 000 tone (75 000 m3 volum şi vechime de aproximativ 4 000 de ani). Prima sală (Sala Mare), în care pe 3 000 m2 se găseşte faţa superioară a blocului, are lungimea de 45 m şi un tavan boltit de 20 m. În latura opusă intrării, gheţarul se frânge într-un topogan abrupt (coborârea se face pe scări metalice). Acesta are acces într-o a doua sală denumită „Biserica”. Este o sală circulară (20 m diametru), cu tavanul înalt, boltit, şi populat cu stalagmite de gheaţă, ce ating până la 5 m înălţime.
Rezervatia mica si rezervatia mare
Apariţia blocului de gheaţă şi menţinerea lui se datoresc faptului că Peștera Ghețarul, fără nici o intrare la partea sa inferioară, închisă ca într-un fund de sac, împiedică formarea vreunui curent de aer. Iarna aerul rece pătrunde în peşteră, fiind prins ca într-o capcană. Vara aerul cald şi mai uşor nu ajunge până în Sala Mare, unde temperatura nu depăşeşte niciodată 1°C. Astfel, aerul rece s-a acumulat de un an sub pământ ducând la constituirea unui microclimat glaciar.
Rezervaţia ştiinţifică din Peștera Ghețarul cuprinde două sectoare distincte: rezervaţia mică şi rezervaţia mare; în ultima se găseşte Galeria Maxim Pop, iniţiatorul expediţiei care a străbătut pentru întâia dată zonele profunde ale peşterii şi a executat prima ei cartare completă.
”O enciclopedie a naturii”, Ion Manta
