Pervertirea cuvintelor

0
107
Translate in

fericireaNoi, creștinii, știm bine un lucru: cuvintele nu-s obiecte de joacă. Te poți juca cu multe, dar nu cu vorbele, căci ele sunt stropi din Cuvântul Vieții sau, mai bine spus, așa ar trebui să fie.

Cuvintele noastre trebuie să se regăsească în Cuvântul Vieți. Cuvintele noastre au sens, au valoare doar dacă mărturisesc Viața. Se cuvine, de asemenea, conform Scripturii, să spunem ceea ce e da, da și ceea ce e nu, nu, căci ce-i mai mult decât atât este de la cel rău (cf. Matei 5, 37).

Asistăm în ziua de azi la o pervertire a cuvintelor, mai ales a celor ce au conotație spirituală, moral-religioasă. În mediile culturale, se vehiculează des vorbe cu sens deturnat. E chiar la modă să filosofezi pe astfel de teme…

Azi e la mare căutare să „gândești liber”, însă puțini trăiesc realmente liberi

De exemplu, ce înțelege lumea desacralizată de azi prin a fi „conservator” sau „tradiționalist”? Pentru ea, înseamnă a fi închistat, învechit, anacronic. Biserica noastră, însă, și-a asumat acești termeni prețioși chiar și în unele definiții, bineînțeles fără a le conferi un sens peiorativ. A conserva ceea ce este valoros, a păstra tradiția nu poate fi decât un lucru pozitiv.

„A fi bisericos” înseamnă a merge des la biserică și a respecta învățătura, poruncile și prescripțiile Bisericii, însă pentru mulți expresia se traduce prin „a fi bigot”, „a fi habotnic”. De asemenea, ce spune lumea actuală că înseamnă „dogmatic”? Oare nu limitat, închistat, redus, circumscris, preconceput!? Noi, creștinii ortodocși, spunem, însă, că dogmatica ne clarifică adevărul revelat, ne expune sistematic dogmele, definindu-ne deci adevărul de credință. De vom mărturisi o altă învățătură, devenim eretici și nu mai avem părtășie cu Hristos – Adevărul.

Azi e la mare căutare să „gândești liber”, însă puțini și trăiesc realmente liberi, din ce în ce mai puțini, căci ceilalți încă nu știu că și pentru ei este valabilă afirmația: adevărul vă va face liberi. Pentru creștini, „săracii cu duhul” sunt cei smeriți, pentru lumea de astăzi, ei sunt proștii, naivii. Chipurile, pe aceștia i-ar ferici Bunul Dumnezeu.

Noi numim „mironosițe” pe curajoasele și mărturisitoarele femei „purtătoare de mir” care vin la mormântul Domnului. Astăzi, însă, sunt numite mironosițe femeile fandosite, sclifosite, ușor fățarnice și viclene și cele care vor să pară mai evlavioase decât sunt. De aici și concluzia falsă că aproape orice fată evlavioasă de fapt „face pe mironosița”.

Vom fi judecați și pentru tăcerea noastră

E dureros și nedrept că astfel de cuvinte s-au „travestit”, că li s-a deturnat sensul profund moral-religios. Însă și „evlavia”, „smerenia”, „jertfa” sunt deja cuvinte prea grele pentru lumea postmodernă conectată la internet. Ele parcă sunt aduse de la muzeu, prea miros „a bunica”, a naftalină, a tradiție.

Biserica mileniului III e datoare să lămurească și uneori chiar să ia atitudine față de astfel de deturnări de sens, căci nu e bine să lăsăm prea mult cuvântul pe seama „făuritorilor de basme” și a „ritorilor nebuni”, căci scris este că vom da răspuns pentru fiecare cuvânt pe care-l vom rosti. Teologul are Cuvântul și încă nădăjduiesc să aibă și ultimul cuvânt.

Să vorbim lumii cu cuvinte noi și vii, să-i descoperim sensurile pervertite de aculturații zilelor noastre, să cuvântăm pe-nțeles în agora acestui veac, să ne deschidem spre lume. Și să-i vorbim cu dragoste. Învierea Domnului ne învață că doar dragostea e mai puternică decât moartea.

Cred că vom fi judecați și pentru tăcerea noastră, pentru jena noastră de a nu părea ridicoli în fața lumii. E vremea să strigăm în pustia acestui veac, să strigăm convingător, fără patimă, ci cu dragoste, ca odinioară Înaintemergătorul Ioan. Acum e vremea! De n-o vom face acum, s-ar putea să vină ziua când nu ne vom mai înțelege unii cu alții.

„Tinerii pe cale întrebărilor”, Laurențiu Dumitru

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here