Pentru ce unii sunt pedepsiţi aici, iar alţii dincolo?

0
149

pedeapsaSă nu spunem dar că sărăcia, boala şi mulţimea de nenorociri ne silesc să blestemăm. Nu sărăcia, ci nebunia; nu boala, ci nesocotinţa; nu mulţimea de nenorociri, ci lipsa evlaviei duce la blestem şi la păcat pe cei ce nu iau aminte. Aş mai putea fi întrebat:

– Pentru ce unii sunt pedepsiţi aici, iar alţii dincolo, şi nu aici toţi? Pentru ce?

– Pentru că, dacă s-ar face aşa, toţi am pieri; că toţi suntem supuşi pedepselor. Iarăşi, dacă nimeni n-ar fi pedepsit aici, cei mai mulţi nu s-ar mai îngriji de virtute şi destul de mulţi ar spune că nu este Pronie. Dacă acum, când văd că mulţi dintre păcătoşi sunt pedepsiţi, cu toate acestea spun multe vorbe de hulă, ce n-ar spune dacă n-ar fi pedepsiţi? Unde n-ar fi ajuns răutatea? De aceea Dumnezeu îi pedepseşte pe unii aici, iar pe alţii nu-i pedepseşte. Pe unii îi pedepseşte aici, ca să pună capăt răutăţii lor, ca să le facă mai uşoară pedeapsa de dincolo, sau chiar ca să-i scape cu totul de ea, şi ca să-i facă, prin pedepsirea lor, mai înţelepţi pe cei ce trăiesc în păcat. Pe alţii, iarăşi, nu-i pedepseşte aici, pentru ca, luând aminte de ei înşişi, pocăindu-se şi ruşinându-se de îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, să scape şi de osânda de aici, şi de pedeapsa de dincolo; iar dacă stăruie în păcat, nefolosind nimic de pe urma îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, să sufere o pedeapsă şi mai mare din pricina marelui lor dispreţ. Dacă cineva din cei care se pretind ştiutori ar spune că sunt nedreptăţiţi cei ce sunt pedepsiţi dincolo pentru că, dacă ar mai fi trăit, ar fi putut să se pocăiască, unuia ca acesta i-aş răspunde aşa: Dumnezeu a ştiut mai dinainte că n-au să se pocăiască, de aceea i-a pedepsit. Dacă pe cei pe care-i ştie că n-au să se îndrepte Dumnezeu totuşi îi lasă să trăiască, atunci cu mult mai mult pe cei pe care-i ştia că au să câştige de pe urma îndelungii Lui răbdări i-ar fi lăsat în viaţa aceasta, ca să folosească spre pocăinţă răgazul dat lor. Dar aşa, răpindu-i mai dinainte pe aceia din viaţa aceasta, le face şi lor dincolo mai uşoară pedeapsa, şi-i face şi pe ceilalţi mai înţelepţi prin pedepsirea lor.

– Dar pentru ce nu face la fel cu toţi cei răi?

– Pentru ca, de pe urma fricii şi a pedepselor primite de ceilalţi, cei ce rămân în viaţă să ajungă mai înţelepţi şi să se depărteze de răutate, lăudând îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu şi ruşinându-se de bunătatea Lui.

– Dar nu fac asta!, mi-ar spune cineva.

– Nu-i de vină Dumnezeu! E de vină trândăvia acelora care nu voiesc să se folosească de atâtea leacuri pentru mântuirea lor. Şi ca să afli că pentru aceea face astfel, ia aminte! A amestecat odinioară Pillat sângele galileenilor cu jertfele; şi au venit unii la Hristos şi I-au vestit aceasta. Hristos le-a spus: Credeţi oare că aceşti galileeni au fost ei mai păcătoşi? Dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel! Iarăşi, alţi optsprezece au fost îngropaţi de un turn; şi despre ei a spus la fel. Prin cuvintele: Gândiţi oare că aceia erau mai păcătoşi? Nu! zic vouă , a arătat că şi cei care rămăseseră în viaţă erau tot atât de vinovaţi. Iar prin cuvintele: De nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel!, a arătat că pentru aceea le-a îngăduit acelora să sufere, pentru ca cei care au rămas în viaţă, înfricoşaţi de cele întâmplate celorlalţi, să se pocăiască şi să ajungă moştenitorii împărăţiei. Poate că cineva ar vrea să mă întrebe:

– Cum dar? Ca să ajung eu mai bun, este pedepsit un altul?

– Nu-i pedepsit pentru aceasta, ci pentru păcatele lui; dar ajunge cu prisosinţă pricină de mântuire pentru cei ce iau aminte, făcându-i mai râvnitori spre fapte bune, de teama celor întâmplate aceluia. Aşa fac şi stăpânii: adeseori biciuind o slugă, le este învăţătură de minte şi celorlalte slugi. Când vezi dar că unii pier în naufragii, sau că mor sub dărâmăturile casei, sau că sunt arşi de foc, sau că sunt luaţi de ape, sau că îşi sfârşesc viaţa în moarte silnică sau în alt chip, iar alţii nu păţesc nimic, deşi au făcut aceleaşi păcate, ba poate chiar mai mari, să nu te tulburi şi să zici: “Pentru ce, dacă au făcut aceleaşi păcate, n-au avut aceeaşi moarte?”, ci gândeşte-te la aceea că Dumnezeu a îngăduit ca unul să fie ucis sau să se înece, ca să-i facă lui mai blândă pedeapsa cea de dincolo sau să-1 scape desăvârşit de pedeapsă, iar pe altul nu l-a lăsat să pătimească la fel, pentru ca, înţelepţindu-se din pedeapsa celuilalt, să ajungă mai bun; dar dacă duce mai departe aceeaşi viaţă păcătoasă, îşi adună prin trândăvia lui pedeapsă fără mângâiere. Şi Dumnezeu nu-i pricină acelei pedepse grozave! Iarăşi, dacă vezi pe un om drept strâmtorat sau că suferă nenorociri, despre care am vorbit mai înainte, să nu te descurajezi; că şi aceluia suferinţele îi fac şi mai strălucitoare cununile. Îndeobşte vorbind, orice suferinţă, dacă o îndură un păcătos, îi micşorează povara păcatului; dacă o îndură un drept, îi face mai strălucitor sufletul, aşa că şi unuia, şi altuia suferinţa le aduce foarte mare câştig, numai dacă îndură suferinţa dând slavă lui Dumnezeu; căci aceasta este ceea ce se cere de la noi.

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here