Pedeapsa de aici ne scapă de pedeapsa de dincolo?

0
287

pedeapsaUnii oameni sunt pedepsiţi aici, pe pământ; alţii nu suferă deloc aici, dar îşi iau toată pedeapsa dincolo; în sfârşit, mai mult, alţii sunt pedepsiţi şi aici, şi dincolo. Pe care dintre aceste trei categorii de oameni o fericiţi? Ştiu bine că pe cei dintâi, pentru că, fiind pedepsiţi aici, şi-au ispăşit păcatele lor. După aceştia, pe cei ce vin la rând? Voi poate că îi fericiţi pe aceştia, pentru că nu îndură aici nicio suferinţă, ci suferă dincolo toată pedeapsa. Eu însă nu-i fericesc pe aceştia, ci-i fericesc în al doilea rând pe cei care sunt pedepsiţi şi aici, şi dincolo. Că cel care a fost pedepsit şi aici, va simţi mai uşoară pedeapsa cea de dincolo; pe când cel care este silit să sufere acolo toată pedeapsa, va primi o pedeapsă de care nu mai poate scăpa. Aşa s-a întâmplat şi cu bogatul acesta. Pentru că nu şi-a ispăşit aici niciunul din păcatele sale, de aceea a fost pedepsit aşa de cumplit, încât n-a putut să capete nicio picătură de apă. Dintre oamenii care păcătuiesc, dar nu suferă aici deloc, eu îi nefericesc cu mult mai mult pe aceia care nu numai că nu sunt pedepsiţi aici, o mai duc şi în chefuri, petreceri şi trai bun. Că după cum, atunci când nu eşti pedepsit aici pentru păcatele tale, îţi faci dincolo mai grea pedeapsa, tot aşa, când cei păcătoşi se bucură de trai bun, de plăceri şi fericire, acestea toate le sunt merinde şi pricină de mai mare osândă şi pedeapsă dincolo. Pentru că, dacă suntem cinstiţi de Dumnezeu cu atâtea daruri, şi noi totuşi păcătuim, atunci tocmai cinstea aceasta ne va arunca într-un foc şi mai mare. Dacă vom primi o pedeapsă mai grea când ne bucurăm numai de îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, dar nu ne folosim de ea cum trebuie, vom mai scăpa oare de pedeapsa aceea cumplită când, pe lângă îndelungă răbdare, Dumnezeu ne mai cinsteşte şi cu bogatele Sale daruri, dar noi stăruim în păcat?

Că cei care se bucură aici, pe pământ, de îndelunga-răbdare a lui Dumnezeu, dar nu se pocăiesc, îşi adună loruşi dincolo tot răul, o spune Pavel. Ascultă: Socoteşti aceasta, o, omule, tu, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea şi le faci şi tu, că tu vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări, neştiind că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăinţă? Dar după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni ţie mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu! Aşadar, când vedem pe unii că se îmbogăţesc, că petrec şi benchetuiesc, că miros a parfum, că o ţin toată ziua în beţii, că sunt slujbaşi mari şi puternici, înconjuraţi de multă slavă, fast şi strălucire, dar că păcătuiesc fără să îndure vreun necaz, tocmai pentru aceea pe aceştia mai cu seamă să-i plângem şi să-i jelim, că, deşi tot păcătuiesc, nu primesc pedeapsă. După cum, dacă vezi pe unul bolnav de dropică, sau de splină, sau cu un mădular putred, sau plin peste tot de bube, că, în pofida tuturor acestora, se îmbată, chefuieşte şi-şi înrăutăţeşte boala, nu numai că nu-l lauzi, nici nu-i fericeşti pentru chefurile ce le face, ba, dimpotrivă, tocmai pentru aceea mai cu seamă îl plângi, tot aşa gândeşte şi despre suflet. Când vezi că un om trăieşte în păcat şi se bucură de multă fericire, fără să aibă vreo suferinţă, să-l plângem pe acesta tocmai pentru aceea că, fiind cuprins de boală şi de cumplită putreziciune, îşi măreşte boala, ajungând mai rău de pe urma desfătării şi a bunului său trai. Că nu suferinţa e un rău, ci păcatul e un rău. Păcatul ne depărtează de Dumnezeu, pe când suferinţa ne apropie de Dumnezeu şi pune capăt mâniei Lui.

– De unde ştim asta?

– Ascultă pe profetul care spune: Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Domnul. Preoţi, grăiţi la inima Ierusalimului, că a luat din mâna Domnului îndoite păcatele sale! Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul nostru, pace dă-ne nouă; că toate ne-ai dat nouă! Şi ca să aflaţi că unii sunt pedepsiţi aici, iar alţii dincolo, iar alţii şi aici, şi dincolo, ascultaţi ce spune Pavel când învinuieşte pe cei ce se împărtăşesc cu nevrednicie de dumnezeieştile taine. După ce a spus: Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, vinovat va fi faţă de Trupul şi Sângele lui Hristos!, a adăugat: De aceea între voi mulţi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Că de ne-am fi judecat pe noi înşine, nu am mai fi judecaţi; dar, fiind judecaţi de Domnul, suntem pedepsiţi, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea .

Vedeţi dar că pedeapsa de aici ne scapă de pedeapsa de dincolo? Iar despre cel ce a făcut desfrânare, spune: Să daţi pe unul ca acesta Satanei, spre pieirea trupului, ca duhul să se mântuiască în ziua Domnului . Mai ştim aceasta şi de la Lazăr. Chiar dacă a făcut vreun păcat, el şi l-a spălat aici şi aşa, curat, a plecat acolo. Asta o ştim încă şi de la slăbănog. A fost bolnav treizeci şi opt de ani şi şi-a ispăşit păcatele prin timpul îndelungat al bolii lui. Că slăbănogul fusese bolnav din pricina păcatelor, o spune Hristos. Ascultă: Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău! Se vede dar, din cele spuse, că unii sunt pedepsiţi aici şi li se iartă păcatele.

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here