Pedeapsa corporală ca metodă de disciplinare a copilului

0
969
PedeapsaReferitor la pedepsele corporale, Kvarancens, susținea că: ”pedepsele corporale pot să nu aibă nici un efect asupra delincvenților sau pot avea drept rezultat faptul că-i fac să fie și mai încăpăținați, mai duri.

Când bați un copil, îl înspăimânți și uneori îl determini să fie liniștit un timp. Se întâmplă însă rar de tot să reușești o schimbare care să-l facă să aibă o viziune mult mai sănătoasă despre el însuși și despre lume”.

Pedeapsa corporală poate fi definită ca reprezentând o acțiune a părinților, care prin folosirea forței fizice cu intenție dorește să disciplineze, să corecteze și să aibă controlul asupra copilului, astfel realizându-se schimbarea comportamentului acestuia, această acțiune fiind folosită ca și modalitate de educare a copilului.

Pedeapsa corporală poate cuprinde: lovirea copilului cu mâna sau cu un obiect, ciupirea, trasul de păr, de urechi, scuturarea etc.

Acestea în cazul în care sunt folosite în cazuri izolate și în momentele în care părinții consideră necesar aplicarea unei palme de exemplu, însă să nu afecteze copilul din punct de vedere fizic sau psihic. Pentru ca acest lucru să nu se întâmple, orice tip de pedeapsă corporală trebuie să corespundă și să fie în concordanță cu fapta comisă de copil, dar trebuie și adaptată la particularitățile psihologice specifice vârstei și particularitățile psihologice individuale. Astfel, ”părinții trebuie să manifeste multă grijă, multă răbdare și mult tact în aplicarea sancțiunii/pedepsei, în așa fel încât aceasta să nu aibă efecte psiho-traumatizante asupra personalității copilului”.

Copii manifestă reacții diferite asupra pedepselor corporale. De exemplu fetele cu un grad mai mare de sensibilitate, se pot simți mai umilite și pot avea stări depresive. Băieții manifestă un comportament mult mai furios în cazul în care integritatea lor corporală devine obiectul unui act brutal și chiar dezvoltă sentimente de revanșă.

Unii autori au clasificat cauzele aplicării pedepsei corporale la copil:

Imaturitatea afectivă a părinților pentru care bătaia presupune o modalitate comodă de a disciplina;

Nevoia excesivă de control  apare la părinții care nu s-au realizat pe plan educațional, material, profesional. Acestia simt nevoia de a exercita în mod abuziv autoritatea asupra singurului aspect pe care îl poate controla, comportamentul copilului;

Frustrarea apare la părinții care deprimați de eșecurile lor, au nevoie de cineva asupra căreia să-ți reverse frustrarea;

Expectanțe nerealiste cu privire la copil, părinții fac comparație dintre copilul lor și alți copii. Ei au așteptări dacă nu la fel, poate chiar mai mari față de ceilalți copii, așteptări care depășesc abilitățile copilului.

Aplicarea pedepselor fizice atrage după sine și o serie de consecințe negative:

Răspuns emoțional negativ, reacție negativă față de persoana care a administrat pedeapsa;

Evitare fie a persoanei care a acordat pedeapsa, fie a situațiilor punitive cu ajutorul minciunii;

Pedeapsa îi poate învăța pe copii să fie agresivi în grupul de egali, cu frații sau cu adulții;

Aplicarea pedepsei fizice în mod frecvent pentru un anumit comportament al copilului poate servi, mai degrabă, ca un posibil întăritor pentru acel comportament, decât ca pedeapsă;

În cazul copiilor timizi, dar nu numai, pedeapsa fizică poate produce o determinare a stimei de sine, cauzând izolare și teamă;

Învață copiii ceea ce nu ar trebui să facă, dar dă puține indicații despre ceea ce ar trebui să facă și cum ar trebui să facă;

Părintele își poate pierde controlul sau nu este conștient de propria putere fizică; fără intenția inițială, o răpire gravă a copilului se poate produce.

De menționat este faptul că de foarte multe ori aceste pedepse corporale se pot transforma în abuz. Limita dintre acestea este destul de fragilă și ambiguă. Pedepsele fizice pot fi considerate abuzive atunci când sunt folosite în mod repetat. Exista cazuri când pedepsele nu corespund greșelilor comise de copil.

Extras din „Protecţia Socială a copilului abuzat”, Irimescu, Gabriela., (2006) Edit. Universităţii „Al. I.Cuza” Iaşi

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here