Pe drumuri de piatră. Piatra Craiului

0
82

Pe drumuri de piatră. Piatra Craiului

          De fiecare data când viaţa m-a făcut să mă întâlnesc cu muntele îmi revenea în amintire cartea lui Calistrat Hogaș, cea „buchisită” în anii de şcoală, „Pe drumuri de munte”, cea în care autorul descria cu mult talent drumețiile sale prin munții patriei. Fiind de loc de prin câmpiile Sătmarului, viaţa m-a adus în inima ţării, la întretăierea unor masive muntopase superbe şi, de atunci, am adunat multe amintiri din locuri frumoase, care sunt din belșug în țara noastră.

           Măreția munților m-a colpeşit dintotdeauna. Aproape de nori sau printre ei, simți că ai toată lumea la picioare și nu te mai poţi sătura să admiri priveliștea nesfârșită.

  Astăzi, mi-am propus să ne-ntâlnim, în câteva cuvinte, cu un munte superb, Piatra Craiului. Situat în Carpaţii Meridionali, pe latura de vest şi nord-vest a culoarului Rucăr-Bran, încadrat între munţii Bucegi, Leaota, Iezer şi Făgăraş,se află, de milioane de ani, masivul Piatra Craiului.

          Masivul Piatra Craiului este singurul munte de la noi care iese în evidenţă prin altitudinea, spectaculozitatea şi frumuseţea crestei, este un masiv montan compact şi proeminent. Se spune despre Piatra Craiului că este ca o „lamă” tăioasă şi abruptă de roci sedimentare, fiind lungă de circa 25 de km şi cu o lăţime de 6-8 km.

           Când te afli în Piatra Craiului eşti, cu adevărat, „pe-un picior de plai, pe o gură de rai“.

         Dacă ne gândim puţin la particularităţile şi comorile sale unice, vom pune oricând pe picior de egalitate peisajele montane din Alpii francezi, bavarezi ori elveţieni cu acelea pe care le găsim aici, acasă.

           Legenda Pietrei Craiului spune că un crai a fost blestemat să se transforme în munte. El era iubit de supuşi, de aceea îi spuneau Măritul. Ajuns bătrân şi fără copii, craiul a hotărât să aleagă chiar el un moştenitor al tronului. Flăcăi veniţi din alte zări au fost chemaţi să se întreacă în puteri şi în înţelepciune. La o stână din munţi trăia un păstor pe nume Brăduţ, care a venit şi el să-şi încerce norocul. S-a dovedit a fi cel mai bun.

            La ultima probă, când trebuia să asculte oamenii şi să împartă dreptatea, a fost pus în faţa unei ghicitori.

           Trei fraţi se războiau pentru că au primit drept moştenire câte trei lăzi, una cu aur, alta cu oase şi cealaltă cu pământ. Toţi trei voiau lada cu aur. Brăduţ i-a împăcat spunându-le că tatăl lor i-a lăsat unuia banii strânşi, altuia animalele şi celuilalt pământul. Fiind atât de isteţ, Brăduţ a devenit noul crai. De atunci, muntele Piatra cea Mare s-a numit Piatra Craiului, în cinstea păstorului Brăduţ care, prin propriile puteri, a devenit crai.

         Vârful Baciului din acest masiv are şi el o legendă. Un cioban care-şi mâna oile pe pajiştile din Piatra Craiului a pus rămăşag cu alţi păstori că poate supravieţui singur în munţi. Toamna, după ce a adus oile în sat, s-a întors pe munte. Şi-a făcut un adăpost unde a stat până la venirea primăverii. Fiindcă a dovedit că e curajos şi a înfruntat frigul şi pustietatea, vârful de munte pe care a stat a fost botezat Vârful Baciului şi este cel mai înalt din Piatra Craiului. I se mai spune şi Vârful La Om, poate pentru că acolo omul a arătat că poate învinge natura.

         Având un aspect de cetate naturală de piatră, îmbrăcată către poale cu brâul verde forestier, Piatra Craiului este şi rămâne un unicat între munţii noştri.

           Peisajul specific Pietrei Craiului, „împachetat” în mii de imagini de fortografii amatori ori profesionişti ce i-au „trecut cerdacul”, este caracterizat definitoriu de creasta sa singuratică, unică în relieful montan al României prin cele patru trăsături definitorii: altitudinea, lungimea, proeminenţa şi unitatea.

          Apariţia Pietrei Craiului în „peisajul” Carpaţilor Meridionali pare accidentală, deoarece acest munte consituie cea mai spectaculoasă formaţiune calcaroasă şi sinclinală din aceştia, fiind compus din calcare mezozoice şi conglomerate stratificate pe roca de bază cristalină.

         Stratificaţia unică şi poziţia majoritar verticală a stratificărilor de calcar au influenţat definitoriu crestele secundare, abrupturile şi văile masivului, constituind un peisaj unic în munţii noştri. Densitatea şi mărimea reliefului situează Piatra Craiului pe primul loc în rândul masivelor calcaroase din România. Merită să reţinem că Piatra Craiului prezintă cea mai lungă şi tipică creastă calcaroasă din Carpaţi, lungă de circa 25 kilometri, cea mai mare densitate de văi, cea mai înaltă creastă din Carpaţi, precum şi cea mai mare varietate a reliefului rezidual.

        Aceste superlative pot părea, celui ce n-a văzut acest munte, o înşiruire de cuvinte bombastice dar, cine e interesat în a studia, pe îndelete, particularităţile masivului va descoperi el însuşi că nu sunt vorbe-n vânt.

         Va descoperi o mare varietate a formelor şi dimensiunilor reliefului rezidual (colţi de stâncă, ace, piramide, muchii, turnuri, brâuri, hornuri); numărul mare de văi, grohotişuri precum şi arcade naturale alături de abrupturi structurale deosebit de spectaculoase.

         Altitudinea maximă a Pietrei Craiului este atinsă în Vârful La Om, cunoscut și ca Vârful (ori Piscul) Baciului, având 2238 m, dar masivul are numeroase piscuri ce măsoară peste 2000 m altitudine, Vf. Padina Popii (2.025 m), Vf. Ascuțit (2.150 m), Vf. Timbalul Mare (2.177 m), Vârful dintre Timbale (2.170 m), Vf. Sbirii (2.220 m), Vf. Căldării Ocolite (2.202 m). Din punct de vedere structural, masivul se împarte în trei mari părţi:

Piatra Craiului Mică, cu altitudinea maximă de 1.816 metri, despărţită de restul masivului prin Şaua Curmăturii.

– Piatra Craiului Mare, cu înăţtimea maximă de 2.238 metri, cuprinsă între Şaua Curmăturii şi Şaua Funduri.

Pietricica, cu altitudinea de 1.764, care constituie extinderea sudică a masivului până în bazinul Dâmbovicioarei.

          Principalul curs de apă care atinge Piatra Craiului este Dâmboviţa, cu cel mai mare afluent al său, Dâmbovicioara. În nord se află apa Bârsei Mari, cu afluenţii săi. Masivul Piatra Craiului nu are multe izvoare cu apă permanentă, majoritatea acestora fiind sezoniere şi alimentate exclusiv cu apă din ploi sau topirea zăpezilor. Este important pentru cei ce-l străbat să nu uite de rezervele de apă „la purtător”.

       Clima este specifică regiunilor înalte din Carpaţii Meridionali, suferind influenţe considerabile din partea altitudinii, orientării crestei şi reliefului local. Orientarea muntelui de la nord la sud dă naştere unor microclimate diferite. Din acest motiv, versantul dinspre răsărit are un climat mai blând, fiind încălzit în perioada dimineţii.

         Versantul dinspre apus este mai rece, iar cel sudic prezintă o microclimă mai caldă.

        Vânturile din zonă au o frecvenţă şi o intensitate demnă de luat în calcul mai ales pe creastă, care este expusă permanent acţiunii nemiloase a vânturilor. Direcţia predilectă a vânturilor este de la nord-vest la sud-est, fenomen care influenţează depunerea zăpezii în coroanele arborilor de la poale. Piatra Craiului este un munte care atrage nori mai mult decât prin alte părţi, nebulozitatea locală fiind de circa 60 de procente din zilele anului, cele mai bogate precipitaţii căzând în luna iulie.

        Masivul Piatra Craiului este acoperit de zăpezi din luna noiembrie până în luna aprilie, existând şi zone cu pericol de avalanşe la Valea Mărţoiului, Valea Funduri şi Valea Cheii.

         Din punct de vedere al bio-diversităţii vegetale şi animale, masivul este, realmente, o comoară care trebuie ţinută cu orice preţ departe de poluarea specifică, din păcate, în zilele noastre ori de „mâna lungă” a exploatărilor forestiere ilegale.

          Configuraţia orografică, dinamismul versanţilor şi relieful etajat fac ca muntele să prezinte condiţii optime de vegetaţie.Pot fi admirate aici circa 1 170 specii de plante, dintre care 181 specii ocrotite. Dintre aceste specii cele mai cunoscute sunt: garofița Pietrei Craiului, tisa, angelica, sângele voinicului, macul galben, linarița, floarea de colț, gladiola sălbatică, ghinţura albastră, bulbucul și bujorul de munte.Piatra Craiului adăpostește un număr impresionant de specii de orhidee de munte, 41 de specii dintre cele 58 existente pe teritoriul României.

          Cea mai valoroasă reprezentantă a plantelor de aici, precum şi simbolul Parcului Naţional Piatra Craiului, este Garofiţa Pietrei Craiului.

             Este unică şi deosebită.Nu există în nicio altă ţară, fiind un motiv în plus de mândrie.A fost descoperită abia în anul 1853, când botaniştii saşi Kotschy şi Schot au descris-o ştiinţific în premieră.Garofița Pietrei Craiului poate fi admirată pe zonele stâncoase înierbate și însorite din zona alpină inferioară, sau la limita superioară a pajiștilor alpine.Culoarea ei roz atrage privirile oricui în lunile de vară. Numele său latinesc, Dianthus callizonus, înseamnă „garofiţa cu prea frumoase brâuri“. Este o specie izolată, fără „rude” apropiate în Europa, fiind o supravieţuitoare a ultimelor glaciaţiuni, care a evoluat izolat pe creasta Pietrei Craiului.

       Lichenii sunt reprezentaţi prin 220 specii, muşchii cu peste 100 de specii.Jnepenişurile ocupă suprafeţe mari din versantul nordic şi din cel nord-vestic,fiind „asortate” cu tufele de merişor, afin ori bujor de munte.Pajiştile alpine sunt acoperite majoritar de păiuş roşu, trăstioară, margarete şi ciuboţica-cucului.

         Prima rezervație naturală din Piatra Craiului a fost înființată în 1938 și avea doar 440 ha.

        Parcul național a fost înființat în 1990 și cuprinde aproape 15 000 ha, dintre care o treime constituie zonă de conservare specială.Autorităţile române din perioada interbelică au fost sensibile la frumuseţile acestui munte şi au decis prima acţiune concretă de ocrotire, când Consiliul de Miniştri a hotărât înfiinţarea rezervaţiei mixte Piatra Craiului, cu suprafaţa iniţială de 440 hectare, majorată ulterior la 1.459 hectare.

           Parcul Naţional Piatra Craiului a luat naştere în anul 1971. În anul 1990, suprafaţa Parcului a fost mărită până la 14.800 hectare, cuprinzând porţiuni din judeţele Braşov şi Argeş.Primele măsurători topografice atestate documentar sunt făcute de Institutul Cartografic din Viena și sunt incluse în hărți ale Țării Bârsei. Echipa a fost însoțită de jurnalistul Anton Kunz, care a ajuns pe vârful La Om în 1842, aceasta fiind prima ascensiune documentată.

            Primele cercetări atestate documentar asupra florei din Piatra Craiului, datează încă din secolul XVII.

            Printre primii menționați ca fiind interesați de acest domeniu se numără J. Lerchenfeld și farmacistul sibian P. Sigerus. Planșele lor de ierbar se găsesc la Muzeul Bruckenthal din Sibiu.

          În 1881 se construia una dintre primele cabane din masiv la Plaiul Foii.Aceasta a fost ridicată de către Asociația Carpatină Ardeleană (SKV).În 1897 a fost construită și Cabana Curmătura, de către Societatea Capatină Ardeleană (EKE).

          Între Valea Crăpăturii şi Padina lui Călineţ, la altitudinea medie de 1.200 metri, se remarcă prezenţa a numeroase pâlcuri de tisă, arbore declarat Monument al Naturii şi specie ocrotită în România.În zona pădurilor propriu-zise, găsim etajul montan mijlociu, cu păduri de amestec din fag, brad, paltin, molid şi ulm de munte.

            Etajul montan superior prezintă molidişuri pure, care se întâlnesc până la altitudinea de 1.759 metri.

        Aceste molidişuri de limită, care cresc pe versanţii calcaroşi abrupţi, sunt arborete naturale care nu au fost niciodată exploatate de om, fiind unice în România. Din fericire, datorită condiţiilor naturale specifice, sunt foarte greu accesibile, fapt care le-a salvat. În aceşti munţi au fost catalogate 30 de tipuri de pădure în cadrul habitatelor forestiere

            Fauna Pietrei Craiului este deosebit de bogată. Nevertebratele sunt bine reprezentate, aici întâlnindu-se două specii endemice, un păianjen, Nesticus constantinescui şi acarianul Rhagidia carpatica. Există aici şi peste 200 de specii de fluturi, dintre care Erebia pronoe trăieşte doar în Piatra Craiului şi Bucegi. Dintre amfibieni şi reptile, găsim aici vipere, şerpi de casă, guşteri şi alte specii.

           Există aici cca.110 specii de zburătoare, între care 50 de specii care trăiesc pe munte sunt ocrotite. Pot fi văzute pe aici acvilele de munte, corbii, ulii şorecari, ulii porumbari, cocoşi de munte, ierunci, şoimi călători, vinderei, fluturaşul de stâncă, brumăriţa, lăstunul, ciocănitoarea neagră ş.a.

           În peşterile, scorburile şi văgăunile din Crai îşi găsesc adăpost 21 specii de lilieci. Lupii, urşii, râşii vulpile, jderii, bursucii, cerbii, mistreţii, şi caprele negre constituie principalii reprezentanţi ai mamiferelor mijlocii şi mari.

          Parcul Național se suprapune cu Situl Natura 2000, iar pe suprafața lui se mai întâlnesc câteva rezervații naturale, dintre care majoritatea sunt peșteri și avene: Peștera Dâmbovicioarei; Peștera Uluce; Peștera Stanciului; Avenul lui Adam; Cheile Dâmboviței; Peștera Liliecilor. În interiorul graniţelor parcurilor există doar două sate, Măgura şi Peştera.

         Peștera Liliecilor se află pe platforma Branului, la o altitudine de 950 m.

      Cunoscută și sub numele de Peștera Mare sau Peștera Bădichii, existența ei este semnalată în documente cu multe secole în urmă, primele săpături arheologice datând din anii 1957-1958. Grota este populată de colonii de lilieci, printre care specii rar întâlnite, supravegheate atent de specialiști. În interior se pot admira formațiuni calcaroase jurasice, formate de-a lungul secolelor, printre care așa-numitele „lacrimi ale pământului”.

            Printre minunile naturale a căror vizionare directă are darul de a-ţi vindeca sufletul prin pitorescul, grandoarea şi frumuseţea lor, se numără Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Brusturelui, Avenul Vlăduşca, Prăpăstiile Zărneştiului, Zaplazul, Turnurile Dianei, Degetul lui Călineţ, Acul Crăpăturii, Creasta Dinţată.

           Cheile Zărneștiului, localizate în partea nord-estică a masivului, sunt accesibile din orașul Zărnești pe drumul forestier de lângă cabana Gura Râului. Cheile au o lungime de aproximativ 3,5 km, iar pereții abrupți ce străjuiesc valea au înălțimi cuprinse între 100 și 200 m, fiind o atracţie firească pentru cei care practică alpinismul.

           Muntele Pietrei Craiului oferă un total de 33 trasee turistice, care acoperă toate gradele de dificultate, dintre care 21 sunt trasee turistice principale, iar 7 sunt destinate doar alpiniştilor experimentaţi. Salvamontiştii recomandă ca drumeţiile să se facă în grup.

             În cele ce urmează, puteţi citi câteva date despre cele mai uzitate trasee turistice. Un prim traseu porneşte din partea nord-estică a parcului, de la Centrul de Vizitare al Parcului Naţional Piatra Craiului din Zărneşti, străbate o fâneaţă bogată în specii, apoi urcă spre Valea Crăpăturii, mărginită de habitate de stâncă până în Şaua Crăpăturii.De aici turiştii se pot îndrepta spre Cabana Curmătura. Traseul are o lungime de 6,4 km.

           Un al doilea traseu porneşte de pe Valea Râului Mare, pătrunde în Cheile Zărneştilor şi apoi străbate pădurea până la Cabana Curmătura, care constituie prilejul unui popas. De aici, se urcă spre vârful Piatra Mică, zonă cu o mare deschidere, un bun prilej pentru observarea zonei subalpine precum şi a peisajului parcului.Traseul coboară spre Poiana Zănoaga şi revine la Cabana Curmătura.Traseul are o lungime de 10,7 km.

         Un al treilea traseu porneşte din zona de sud a parcului, din localitatea Sătic, judeţul Argeş, urmând Valea Dragoslovenilor până la Cabana Garofiţa Pietrei Craiului. De aici se urcă prin pădure ajungând la Cerdacul Stanciului, o formaţiune carstică de excepţie. De aici turiştii se pot întoarce la cabana Garofiţa Pietrei Craiului.Traseul are o lungime de cca. 6,1 km.

          Un alt traseu ce poate fi „atacat” dinspre partea sudică porneşte din Dâmbovicioara, judeţul Argeş, prin Cheile Dâmbovicioarei unde se află Peştera Dâmbovicioara, urmând Valea Brustureţului până la cabana Brustureţ. De aici traseul urcă prin pădure, ajungând la refugiul Grind, situat la începutul urcuşului spre vârful La Om (Vârful Baciului), apoi turiştii experimentaţi pot urca spre vârful La Om pentru a observa zona subalpină şi alpină.

         Important de ştiut pentru oricine este că accesul în Parcul Naţional Piatra Craiului se face doar cu bilet de vizitare, aşa cum este scris pe site-ul oficial al Parcului. Primele reguli de vizitare descrise aici sunt simple şi de bun simţ: consultaţi harta turistică, alegeţi traseul care vi se potriveşte cel mai bine, nu vă aventuraţi şi nu vă supraapreciaţi puterile. Folosiţi traseele oficiale, marcate cu semne convenţionale şi nu distrugeţi nimic din ce vă iese în cale.

           Voi încheia scurta prezentare a „frumuseţii” numite Piatra Craiului nu înainte de a mai spune că acest munte are şi un imn al cărui refren în versuri sună aşa:

Şi vreau să vii şi tu, să mergem împreună

Să împletim acolo a Craiului cunună

Din garofiţe roşii şi din bujori de munte

Din liliac şi flori de colţ cărunte

Hei, hai, liliac şi flori de colţ cărunte”.

       Pentru a afla mai multe şi mai pertinente lucruri despre Piatra Craiului vă recomand accesarea următoarelor site-uri:

http://www.pcrai.ro/lang-ro/6/Parcul.html

http://zarnesti.net/piatra-craiului/prezentare-generala/

http://www.carpati.org/ghid_montan/muntii/piatra_craiului-37/prezentare/

http://www.departamentulalphacarpatica.ro/piatra-craiului-legenda-si-mister/

Gânduri bune tuturor!

Al dumneavoastră,

 Nicolae Uszkai

Alte articole găsiţi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here