Patriarhii- Iosif (II)

0
136
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

150px-JosephIosif se reîntâlneşte cu fraţii săi

Văzând Iacob că în Egipt sunt bucate, le-a spus fiilor săi: „De ce vă uitaţi unul la altul? Iată, am auzit că sunt bucate în Egipt: coborâţi acolo şi cumpăraţi pentru noi de acolo, ca să trăim şi să nu murim.” Şi au coborât zece dintre fraţii lui Iosif ca să cumpere bucate din Egipt. Iar pe Beniamin, fratele lui Iosif, Iacob nu l-a trimis cu fraţii lui, căci zicea: „Să nu dea de necaz.”

Au venit deci fiii lui Israel să cumpere bucate, împreună cu ceilalţi, căci era foamete în ţara Canaan. Iosif era mai mare peste ţara aceea şi el vindea bucate la tot poporul ţării. Şi au venit fraţii lui Iosif şi i s-au plecat cu feţele la pământ. Văzându-i Iosif pe fraţii săi, i-a recunoscut, dar s-a purtat cu ei ca un străin şi le-a vorbit cu asprime. I-a întrebat: „De unde veniţi?” Ei au zis: „Din ţara Canaan, ca să cumpărăm de mâncare.” Iosif i-a recunoscut pe fraţii săi, dar ei nu l-au recunoscut. Şi şi-a adus aminte Iosif de visele pe care le visase despre ei şi le-a spus: „Sunteţi iscoade, aţi venit să vedeţi punctele slabe ale ţării.” Ei i-au răspuns: „Nu, domnul meu, slujitorii tăi au venit să cumpere de mâncare. Noi toţi suntem fiii unui singur om. Suntem oameni cinstiţi: slujitorii tăi nu sunt iscoade.” Dar el le-a zis: „Nu, ci punctele slabe ale ţării aţi venit voi să le vedeţi.” Ei au răspuns: „Doisprezece fraţi eram noi, slujitorii tăi, fiii unui singur om, în ţara Canaan. Şi, iată, cel mic este astăzi cu tatăl nostru, iar unul nu mai este.” Iosif le-a spus: „Ba voi sunteţi aşa cum am zis: iscoade sunteţi. Astfel vă vom pune la încercare – pe viaţa faraonului! Nu veţi scăpa dacă nu va veni fratele vostru cel mic aici. Trimiteţi pe unul dintre voi să-l ia pe fratele vostru, iar voi veţi fi ţinuţi închişi şi cuvintele voastre vor fi puse la încercare dacă sunt adevărate, iar de nu, pe viaţa faraonului, iscoade sunteţi!” Şi i-a strâns pe toţi sub pază trei zile.

Iar a treia zi le-a zis Iosif: „Iată ce să faceţi ca să rămâneţi în viaţă – căci eu sunt om cu frica lui Dumnezeu. Dacă sunteţi cinstiţi, unul dintre fraţii voştri să rămână la închisoare, iar voi mergeţi şi duceţi bucatele, ca să nu sufere de foame casele voastre. Iar pe fratele vostru cel mic aduceţi-l la mine, ca să se adeverească spusele voastre şi să nu muriţi.” Şi ei au făcut aşa.

Şi îşi ziceau unul altuia: „Cu adevărat suntem vinovaţi pentru fratele nostru, căci am văzut jalea sufletului său când s-a rugat de noi şi nu i-am dat ascultare; de aceea a venit peste noi nenorocirea aceasta.” Ruben le-a răspuns: „Oare nu v-am spus eu vouă să nu vă faceţi păcat cu băiatul? Dar nu m-aţi ascultat. Şi, iată, acum ni se cere socoteală pentru sângele lui.” Ei nu ştiau că Iosif înţelege, pentru că vorbise cu ei prin tălmaci. Atunci el s-a depărtat de la ei şi a plâns; apoi s-a întors la ei şi a vorbit cu ei şi l-a luat dintre ei pe Simeon şi l-a legat sub ochii lor. Şi a poruncit Iosif să li se umple desagii cu grâne şi să i se pună fiecăruia arginţii în sac şi să li se dea merinde pentru drum: aşa a făcut cu ei. Ei şi-au încărcat bucatele pe măgari şi au plecat de acolo. Unul dintre ei şi-a deschis sacul, la locul de popas, ca să-i dea nutreţ măgarului său, şi şi-a văzut arginţii la gura desagii şi le-a zis fraţilor săi: „Mi-au fost puşi înapoi arginţii, iată-i, sunt în desagă!” Le-a stat inima în loc şi au spus tremurând unul către altul: „Ce ne-a făcut Dumnezeu?” S-au dus la Iacob, tatăl lor, în ţara Canaan, şi i-au povestit tot ce li se întâmplase, zicând: „Omul care este stăpânul ţării ne-a grăit cu asprime şi ne-a luat drept iscoade în ţară. I-am spus că suntem oameni cinstiţi, nu suntem iscoade. Că suntem doisprezece fraţi, fiii tatălui nostru: unul nu mai este, iar cel mic este astăzi cu tatăl nostru în ţara Canaan. Atunci omul care e stăpân în ţară ne-a răspuns: «După aceasta voi şti că sunteţi cinstiţi: lăsaţi-l cu mine pe unul dintre fraţii voştri, luaţi mâncare, să nu sufere de foame casele voastre, şi plecaţi. Aduceţi-l la mine pe fratele vostru cel mic şi voi şti că nu sunteţi iscoade, ci oameni cinstiţi; vi-l voi da atunci pe fratele vostru şi veţi putea umbla prin ţară.»” Dar când şi-au golit sacii, iată, fiecare îşi avea punga cu arginţi în sac şi, văzându-şi pungile cu arginţi, ei şi tatăl lor s-au înspăimântat. Iacob, tatăl lor, le-a spus: „Mă lipsiţi de toate! Iosif nu mai este, Simeon nu mai este, iar pe Beniamin mi-l luaţi: toate cad peste mine!” Ruben i-a spus tatălui său: „Poţi să-i omori pe cei doi fii ai mei dacă nu ţi-l aducem înapoi! încredinţează-mi-l mie şi eu ţi-l voi aduce înapoi!” I-a răspuns: „Fiul meu nu va coborî cu voi, căci fratele lui a murit şi numai el a mai rămas şi, dacă dă de necaz pe drumul pe care porniţi, veţi coborî cărunteţea mea cu mâhnire în lăcaşul morţilor.”

Foametea apăsa greu pe ţară. Când au sfârşit de mâncat bucatele pe care le aduseseră din Egipt, tatăl lor le-a spus: „Duceţi-vă înapoi şi cumpăraţi-ne câte ceva de mâncare!” Iuda i-a zis: „Omul acela ne-a spus cu jurământ: «Nu veţi vedea faţa mea dacă fratele vostru nu va fi cu voi.» Dacă te învoieşti să-l trimiţi pe fratele nostru cu noi, vom coborî şi-ţi vom cumpăra de mâncare. Dar dacă nu te învoieşti să-l trimiţi nu vom coborî, fiindcă omul acela ne-a spus: «Nu veţi vedea faţa mea dacă fratele vostru nu va fi cu voi.»” Atunci a spus Israel: „De ce mi-aţi făcut răul acesta să-i povestiţi acelui om că mai aveţi un frate?” Ei i-au răspuns: „Omul ne-a întrebat stăruitor despre noi şi despre neamul nostru zicând: «Mai trăieşte tatăl vostru? Mai aveţi vreun frate?» Iar noi i-am răspuns la ce ne-a întrebat. Puteam noi să ştim că va spune “Aduceţi-l şi pe fratele vostru»?” Şi Iuda i-a spus lui Israel tatăl său: „Trimite-l pe băiat cu mine, şi ne vom scula să mergem şi vom rămâne în viaţă, nu vom muri nici noi, nici tu, nici pruncii noştri. Eu mă pun chezaş şi din mâna mea să-l ceri: dacă nu ţi-l aduc înapoi şi nu ţi-l pun în faţă, să fiu vinovat înaintea ta în toate zilele. Dacă nu zăboveam atât, acum eram deja înapoi a doua oară.” Atunci tatăl lor, Israel, le-a spus: „Dacă-i pe-aşa, faceţi astfel: luaţi în desagi din cele mai alese roade ale pământului şi duceţi-le în dar omului aceluia: puţin balsam, nişte miere, mirodenii, smirnă, fistic şi migdale şi argint de două ori mai mult să luaţi cu voi, precum şi argintul care a fost pus înapoi la gura desagilor voştri, duceţi-l îndărăt în mână. Poate că a fost o greşeală. Luaţi-l şi pe fratele vostru şi sculaţi-vă şi întoarceţi-vă la omul acela. Iar Atotputernicul să vă dea să aflaţi îndurare în faţa omului aceluia, ca să-i dea drumul şi celuilalt frate al vostru şi lui Beniamin. Iar eu, dacă trebuie să rămân lipsit de copii, să rămân.”

Oamenii au luat darurile şi au luat în mână de două ori mai mulţi arginţi, precum şi pe Beniamin, s-au sculat şi au coborât în Egipt şi s-au înfăţişat la Iosif. Iosif l-a văzut pe Beniamin cu ei şi i-a spus celui care era peste casa lui: „Du-i pe oameni în casă, taie un animal şi găteşte-l, căci oamenii vor mânca împreună cu mine la amiază.” Omul a făcut precum i-a spus Iosif: i-a dus pe oameni în casa lui Iosif. Oamenii s-au speriat pentru că-i ducea în casa lui Iosif şi au zis: „Din pricina argintului care s-a întors în desagii noştri la început am fost aduşi, ca să ne atace, să se năpustească peste noi şi să ne ia robi, pe noi şi măgarii noştri.” S-au apropiat de omul care era peste casa lui Iosif şi i-au grăit la intrarea în casă. I-au spus: „Iertare, domnule! Noi am coborât prima dată ca să cumpărăm de mâncare. Şi, când am ajuns la locul de popas şi ne-am deschis desagii, iată, arginţii fiecăruia erau la gura desagii, arginţii noştri în greutatea lor, şi i-am adus înapoi în mână. Şi am mai adus şi alţi arginţi în mână, ca să cumpărăm de mâncare. Nu ştim cine ne-a pus arginţii în desagi.” Acela le-a spus: „Fiţi pe pace, nu vă temeţi! Dumnezeul vostru şi Dumnezeul părinţilor voştri v-a dat comoară în desagi. Arginţii voştri au ajuns la mine.” Şi l-a scos la ei pe Simeon.

Omul i-a dus aşadar pe bărbaţi în casa lui Iosif, le-a dat apă de şi-au spălat picioarele şi le-a dat nutreţ pentru măgari. Ei au pregătit darurile până să vină Iosif la amiază, căci auziseră că vor mânca acolo. Când Iosif a intrat în casă, i-au adus darurile pe care le aveau cu ei şi i s-au plecat până la pământ. El i-a întrebat de sănătate şi a zis: „E sănătos bătrânul vostru tată, despre care mi-aţi spus? Mai trăieşte?” Ei au răspuns: „E sănătos slujitorul tău, tatăl nostru, e încă în viaţă.” Şi s-au plecat şi s-au prosternat. Iosif şi-a ridicat ochii şi l-a văzut pe Beniamin, fratele său, fiul mamei sale, şi a zis: „Acesta este fratele vostru cel mic, despre care mi-aţi spus?” Şi lui i-a zis: „Dumnezeu să-ţi fie binevoitor, fiule!” Şi Iosif a ieşit repede, pentru că îl ardeau rărunchii pentru fratele său şi-l podidea plânsul. S-a dus în odaia sa şi a plâns acolo. Apoi s-a spălat pe faţă şi a ieşit. Stăpânindu-se, a spus: «Aduceţi mâncarea!” I-au adus lui deoparte, şi lor deoparte, şi egiptenilor care mâncau cu el deoparte, căci egiptenii nu mănâncă laolaltă cu evreii, fiind aceasta urâciune pentru egipteni. Ei s-au aşezat în faţa lui, întâiul născut la locul său de întâi născut şi până la cel mai tânăr, după tinereţea sa, şi se uitau cu uimire unii la alţii. Şi el le-a trimis porţii din faţa lui, iar porţia lui Beniamin era de cinci ori mai mare decât a celorlalţi; şi au băut şi s-au îmbătat împreună cu el.

Iosif i-a poruncit celui care era peste casa lui: „Umple desagii oamenilor cu de-ale mâncării cât pot duce şi pune arginţii fiecăruia la gura desagii lui, iar pocalul meu, pocalul de argint, pune-l la gura desagii celui mic, împreună cu arginţii lui pentru bucate.” El a făcut întocmai cum i-a spus Iosif. De dimineaţă, când s-a luminat, le-au dat drumul oamenilor să plece, cu măgarii lor. Au ieşit din cetate şi nu erau departe, când Iosif i-a spus celui care era peste casa lui:. „Scoală-te, du-te după oamenii aceia, ajunge-i din urmă şi spune-le. «De ce aţi răsplătit binele cu rău? Nu este oare acesta pocalul din care bea stăpânul meu şi din care şi ghiceşte? Rău lucru aţi făcut!»”

Acela i-a ajuns din urmă şi le-a spus acele cuvinte. Ei i-au zis: „De ce grăieşte stăpânul asemenea lucruri? Departe de slujitorii tăi să facă o asemenea faptă. Iată, argintul pe care l-am găsit la gura desagilor noştri ţi l-am adus înapoi din ţara Canaan, şi atunci de ce să fi furat din casa stăpânului tău argint sau aur? Acela dintre slujitorii tăi la care s-ar găsi lucrul să fie dat morţii, şi noi înşine să ajungem robii stăpânului nostru.” Acela a spus: „Chiar aşa, după cum aţi spus, aşa să fie! Acela la care se va găsi va fi robul meu, iar voi veţi fi fără vină.” Fiecare şi-a coborât la pământ în grabă desaga şi fiecare şi-a deschis-o, iar acela le-a scotocit începând cu cel mai mare şi sfârşind cu cel mai mic şi a găsit pocalul în desaga lui Beniamin. Ei şi-au sfâşiat hainele, şi-a încărcat fiecare măgarul şi s-au întors în cetate. Iuda şi fraţii săi au intrat în casa lui Iosif şi acesta era încă acolo; şi au căzut la pământ în faţa lui. Şi Iosif le-a spus: „De ce aţi făcut ce aţi făcut? Oare nu ştiaţi că un om ca mine are darul ghicitului?” Iuda a spus: „Ce să spunem stăpânului meu, ce să grăim şi cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a scos la iveală fărădelegea slujitorilor tăi. Iată, suntem robii stăpânului nostru, şi noi şi acela în mâna căruia s-a găsit pocalul.” Iosif a zis: „Departe de mine să fac aceasta. Omul în mâna căruia s-a găsit pocalul, acesta îmi va fi rob, iar voi plecaţi cu bine la tatăl vostru.”

S-a apropiat de el Iuda şi a zis: „Te rog, stăpâne, îngăduie slujitorului tău să spună un cuvânt în auzul tău şi să nu se aprindă mânia ta împotriva slujitorului tău, căci eşti asemenea lui faraon. Stăpânul meu a întrebat pe slujitorii săi: «Aveţi voi tată sau frate?» Şi noi i-am răspuns stăpânului meu: «Avem un tată bătrân şi un mezin, fiul bătrâneţelor lui. Fratele acestuia a murit şi a rămas el singur de la mama sa, iar tatăl său îl iubeşte.» Atunci tu ai spus slujitorilor tăi: «Aduceţi-l la mine, ca să-l vadă ochii mei». Noi am răspuns stăpânului meu: «Băiatul nu-l poate părăsi pe tatăl său, căci, dacă l-ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri.» Tu însă ai zis slujitorilor tăi: «Dacă nu va veni cu voi fratele vostru mai mic, să nu vă mai arătaţi în faţa mea!» Deci, întorcându-ne noi la slujitorul tău, tatăl nostru, i-am istorisit spusele stăpânului nostru. Iar când ne-a spus tatăl nostru: «Duceţi-vă iarăşi să cumpăraţi pentru noi ceva de mâncare», i-am spus: «Nu mai putem merge acolo. Dacă va fi cu noi fratele nostru  mai mic, doar atunci ne vom duce, pentru că nu ne vom mai putea înfăţişa înaintea omului aceluia dacă fratele nostru mai mic nu va veni cu noi.» Atunci slujitorul tău, tatăl nostru ne-a spus: «Voi ştiţi că doi fii mi-a născut nevasta mea: unul a plecat de la mine şi am zis: de bună seamă a fost sfâşiat; şi nu l-am mai văzut. Dacă îl veţi lua şi pe acesta de la mine şi i se va întâmpla vreo nenorocire, veţi coborî căruntetele mele cu mâhnire în lăcaşul morţilor.» Şi acum, dacă mă duc la slujitorul tău, tatăl meu, iar băiatul de care e legat sufletul său nu este cu noi, când va vedea el că băiatul nu este, el va muri şi slujitorii tăi vor coborî cărunteţele slujitorului tău, tatăl nostru, cu mâhnire în lăcaşul morţilor. Căci slujitorul tău s-a pus chezaş pentru băiat în faţa tatălui nostru zicând: «Dacă nu ţi-l aduc, să fiu vinovat înaintea ta în toate zilele.» Iar acum, rogu-te, să rămână slujitorul tău rob la stăpânul meu în locul băiatului, iar băiatul să plece cu fraţii săi. Căci cum mă voi duce la tatăl meu, dacă băiatul nu va fi cu noi? Să nu-mi fie dat să văd răul care îl va lovi pe tatăl meu!”

Atunci Iosif n-a mai putut să se stăpânească înaintea tuturor celor care îl însoţeau şi a strigat: „Scoateţi-i pe toţi afară!” Şi n-a mai rămas nimeni cu el, iar Iosif s-a descoperit fraţilor săi. Dar plângea tare şi l-au auzit egiptenii şi s-a auzit şi în casa faraonului. Şi le-a zis Iosif fraţilor săi: „Eu sunt Iosif. Mai trăieşte oare tatăl meu?” Dar fraţii lui n-au putut să-i răspundă, fiindcă erau înspăimântaţi în faţa lui. Şi le-a zis Iosif fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!” Şi s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt Iosif, fratele vostru, pe care l-aţi vândut în Egipt. Dar acum să nu vă întristaţi, nici să nu vă pară rău ci m-aţi vândut aici, fiindcă spre păstrarea vieţilor voastre m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră. Căci de doi ani e foamete în tară şi vor mai fi încă cinci ani când nu va fi nici arat, nici secerat. Iar Dumnezeu m-a trimis pe mine înaintea voastră ca să vă rânduiesc rămăşiţă pe pământ şi să rămâneţi în viaţă spre mare izbăvire. Astfel, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu, şi m-a rânduit ca un tată pentru faraon şi ca un stăpân peste toată casa lui şi cârmuitor peste toată ţara Egiptului. Grăbiţi-vă să urcaţi la tatăl meu şi să-i spuneţi: «Aşa a spus fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a rânduit ca stăpân peste tot Egiptul; coboară la mine fără întârziere, şi vei locui în ţinutul Goşen şi vei fi aproape de mine, tu şi fiii tăi şi fiii fiilor tăi şi turmele tale şi cirezile tale şi tot ce este al tău. Mă voi îngriji de tine acolo, căci mai sunt cinci ani de foamete, ca să nu duci lipsă nici tu, nici fiii tăi şi nimic din ce este al tău.» Şi, iată, vedeţi cu ochii voştri şi ochii fratelui meu Beniamin văd că eu cu gura mea grăiesc către voi. Povestiţi-i tatălui meu toată slava pe care o am eu în Egipt şi tot ce aţi văzut. Grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici!” Şi a căzut pe grumazul fratelui său Beniamin şi a plâns, şi a plâns şi Beniamin pe grumazul lui. Şi i-a sărutat pe toţi fraţii săi plângând şi apoi fraţii săi au stat de vorbă cu el.

Vestea s-a auzit în casa faraonului şi anume: „Au venit fraţii lui Iosif.” Lucrul acesta i-a plăcut faraonului şi slujitorilor lui. Şi faraonul i-a zis lui Iosif: „Spune-le fraţilor tăi: «Aşa să faceţi: încărcaţi-vă animalele şi mergeţi, întoarceţi-vă în ţara Canaan; luaţi-l pe tatăl vostru şi familiile voastre şi veniţi la mine şi vă voi da cel mai bun pământ în Egipt şi veţi mânca din belşugul pământului.» Iar tu, porunceşte-le: «Aşa să faceţi: luaţi din ţara Egiptului căruţe pentru pruncii voştri şi pentru femeile voastre; luaţi-l pe tatăl vostru şi veniţi.

 Să nu vă pară rău de lucrurile voastre, căci ce este mai bun în ţara Egiptului va fi al vostru.»”

Fiii lui Israel au făcut aşa şi Iosif le-a dat căruţe, după cuvântul faraonului, şi le-a dat merinde pentru drum. Fiecăruia dintre ei i-a dat haine de schimb, iar lui Beniamin i-a dat trei sute de arginţi şi cinci schimburi de haine. Şi tatălui său i-a trimis astfel: zece măgari încărcaţi cu bunătăţile Egiptului şi zece măgăriţe încărcate cu grâne şi pâine şi merinde de drum pentru tatăl său. Şi-a trimis fraţii, şi ei au plecat, şi le-a zis: „Să nu vă tulburaţi pe drum!”

Şi ei au urcat din Egipt şi au ajuns în ţara Canaan, la Iacob, tatăl lor, şi i-au povestit zicând: „Iosif este în viaţă” şi că este cârmuitor peste toată ţara Egiptului. Dar inima i-a rămas amorţită, căci nu le-a dat crezare. Dar, după ce i-au spus toate cuvintele pe care Iosif le grăise cu ei şi după ce a văzut căruţele pe care le trimisese Iosif ca să-l aducă, s-a însufleţit duhul tatălui lor Iacob. Şi Israel a zis: „Ajunge! Fiul meu Iosif e viu. Să merg să-l văd înainte să mor!” (Geneză 42,1-38; 43,1-34; 44,1-34; 45,1-28)

 Israel a pornit cu tot ce avea şi a ajuns la Beerşeba şi a adus jertfe Dumnezeului tatălui său, Isac. Şi Dumnezeu i-a grăit lui Israel în vedenii de noapte şi i-a spus: „Iacobe, Iacobe!” şi el i-a răspuns: „Iată-mă!” Şi a zis: „Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tatălui tău; nu te teme să cobori în Egipt, căci voi face din tine un neam mare acolo. Eu însumi voi coborî cu tine în Egipt şi tot Eu te voi aduce iarăşi înapoi, iar Iosif îţi va închide ochii cu mâna sa.” Atunci a pornit Iacob de la Beerşeba şi fiii lui Israel l-au suit pe Iacob, tatăl lor, pe copiii şi pe nevestele lor în căruţele pe care le trimisese faraonul ca să-l aducă. Şi-au luat turmele şi tot avutul pe care îl agonisiseră în ţara Canaan şi au ajuns în Egipt Iacob şi toată seminţia lui: fiii lui şi fiii fiilor lui, fiicele lui şi fiicele fiilor lui – toată seminţia lui a adus-o cu el în Egipt.

Pe Iuda l-a trimis înaintea sa la Iosif, ca să i se înfăţişeze acestuia în Goşen, şi au venit şi ei în ţinutul Goşen. Iar Iosif a pus să i se înhame carul şi s-a dus în întâmpinarea lui Israel, tatăl său, în Goşen; îndată ce l-a văzut, s-a aruncat de grumazul lui şi a plâns pe grumazul lui îndelung. Şi a grăit Israel către Iosif: „Pot să mor acum, fiindcă am văzut faţa ta şi că eşti încă în viaţă.” (Geneză 46,1-7, 28-30)

Văzând fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis unii către alţii: „Dacă Iosif va ţine cumva duşmănie şi ne va plăti tot răul pe care i l-am făcut?” Şi i-au trimis vorbă lui Iosif: „Tatăl tău a poruncit înainte să moară: «Aşa să-i spuneţi lui Iosif: Te rog să ierţi fărădelegea fraţilor tăi şi păcatul lor – tot răul pe care ţi l-au făcut!» Şi acum te rugăm să ierţi fărădelegea slujitorilor Dumnezeului tatălui tău!” Şi Iosif a plâns la cuvintele lor. Au venit şi fraţii săi şi i s-au aruncat la picioare zicând: „Iată-ne, suntem robii tăi!” însă Iosif le-a spus: „Nu vă temeţi: oare sunt eu în locul lui Dumnezeu? E drept că voi mi-aţi vrut răul, dar Dumnezeu l-a rânduit spre bine, pentru ceea ce se împlineşte astăzi: ca să izbăvească viaţa unui popor mare. Şi acum, nu vă temeţi! Eu mă voi îngriji de voi şi de copiii voştri”. Astfel i-a mângâiat şi a vorbit inimii lor.

Iosif s-a aşezat în Egipt împreună cu casa tatălui său şi a trăit Iosif o sută zece ani. Şi a văzut Iosif pe fiii lui Efraim până la a treia generaţie, iar fiii lui Makir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui Iosif. Şi a zis Iosif fraţilor săi: „Eu voi muri, dar Dumnezeu negreşit vă va cerceta şi vă va scoate din ţara aceasta spre pământul pe care l-a făgăduit cu jurământ lui Avraam, lui Isac şi lui Iacob.” Apoi Iosif i-a pus pe fiii lui Israel să jure zicând: „Negreşit vă va cerceta Dumnezeu, iar atunci să luaţi şi oasele mele de aici.”  (Geneză 50,15-25)

Cele mai frumoase povestiri din Biblie,  traduse  din ebraică, aramaică şi greacă veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here