Patriarhii – Avraam

0
177
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

avraamPentru a salva omenirea, Dumnezeu porneşte dintr-un punct: alege un om, îl cheamă şi îi făgăduieşte o ţară, un popor, binecuvântarea sa. Avram lasă totul în urmă şi porneşte în necunoscut, bizuindu-se doar pe încrederea în Dumnezeu. Va fi socotit „omul credinţei’, strămoşul celor trei mari religii monoteiste.

Chemarea

 Domnul i-a spus lui Avram: „Ieşi din pământul tău, şi din neamul tău, şi din casa tatălui tău, către pământul pe care ţi-1 voi arăta. Şi Eu voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta şi voi da măreţie numelui tău şi vei fi binecu-vântare. Voi binecuvânta pe cei ce te binecuvântează, iar pe cei care te blestemă îi voi blestema. şi se vor binecuvânta în tine toate seminţiile pământului.”

Şi Avram a plecat după cum îi spusese Domnul şi a mers Şi Lot cu el. Avram avea şaptezeci şi cinci de ani când a plecat din Haran. Şi Avram a luat-o pe Sărai, nevasta sa, şi pe Lot, fiul fratelui său, şi tot avutul pe care îl agonisiseră şi pe toţi oamenii pe care-i dobândiseră în Haran, şi au pornit spre ţara Canaanului. Când au ajuns în ţara Canaanului, Avram a străbătut ţara până la locul numit Sihem, până la stejarul lui Moreh. Pe atunci, trăiau în ţara aceea canaanenii. Şi Domnul i s-a arătat lui Avram şi i-a zis: „Seminţiei tale îi voi da pământul acesta.” Avram a construit acolo un altar pentru Domnul, care i se arătase. De acolo a plecat spre muntele

care este la răsărit de Betel şi si-a aşezat cortul asa încât Betel era la apus şi Ai la răsărit. Şi a construit acolo un altar pentru Domnul şi a chemat numele Domnului. Şi a pornit Avram şi a tot mers spre miazăzi.

(Geneză 12,1-9)

Avram în Egipt

Biblia este o carte lucidă: ea nu prezintă chipuri idealizate. Chiar şi cei mai mari prieteni ai lui Dumnezeu îşi au greşelile lor. Important este cum ştiu să le depăşească.

Şi a fost o foamete în ţară, iar Avram a coborât în Egipt ca să stea o vreme acolo, căci foametea era cumplită în ţară. Pe când era aproape să intre în Egipt, a spus către Sărai, nevasta sa: „Iată, stiu că esti femeie frumoasă la înfăţişare: te vor vedea egiptenii şi vor zice: «Aceasta e nevasta lui», şi mă vor ucide, iar pe tine te vor lăsa în viaţă. Spune-le, rogu-te, că eşti sora mea, ca, având tu trecere, să-mi fie bine şi să rămân în viaţă datorită ţie.

Când a intrat Avram în Egipt, egiptenii au văzut-o pe femeie că este foarte frumoasă; au văzut-o dregătorii faraonului şi au lăudat-o la faraon şi femeia a fost luată în casa faraonului. Acesta, de dragul ei, s-a purtat bine cu Avram, şi el a ajuns să aibă turme şi cirezi, şi măgari, şi slujitori şi slujnice, şi măgăriţe, şi cămile.

Dar Domnul l-a lovit greu pe faraon şi casa lui, din pricina Saraiei, nevasta lui Avram. Faraonul l-a chemat pe Avram şi i-a spus: „Ce mi-ai făcut? De ce nu mi-ai spus că ea este nevasta ta? De ce ai zis: «Este sora mea», şi eu mi-am luat-o de nevastă? Şi acum, iată-ţi nevasta: ia-o şi pleacă!” Şi faraonul a dat poruncă oamenilor săi de l-au trimis de acolo pe el şi pe nevasta lui şi tot avutul lui.

 (Geneză 12,10-20)

 Generozitatea lui Avram

Într-o societate patriarhală, gestul lui Avram de a-l lăsa pe cel tânăr să-şi aleagă partea preferată este cu totul ieşit din comun. Dumnezeu îi va răsplăti generozitatea reînnoindu-şi mai explicit făgăduinţa.

Avram s-a întors din Egipt în Neghev, el şi nevasta lui şi tot avutul lui, şi Lot împreună cu el.

Iar Avram era foarte bogat în turme, în argint şi în aur. El a mers din loc în loc din Neghev până la Betel, până acolo unde fusese la început cortul său, între Betel şi Ai, în locul în care făcuse un altar la început, şi acolo Avram a chemat numele Domnului.

Lot, care mergea cu Avram, avea şi el turme şi cirezi şi corturi, iar pământul acela nu-i încăpea să stea laolaltă, căci avuţiile lor erau atât de mari, încât nu puteau să stea laolaltă. Şi s-a iscat ceartă între păstorii turmelor lui Avram şi păstorii turmelor lui Lot. Pe atunci locuiau în pământul acela canaanenii şi periziţii. Şi Avram i-a zis lui Lot: „Să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi păstorii tăi, căci suntem rude. Oare nu e tot pământul înaintea ta? Desparte-te, rogu-te, de mine! Dacă o iei la stânga, eu o iau la dreapta, iar dacă o iei la dreapta, eu o iau la stânga.” Atunci Lot şi-a ridicat ochii şi a văzut tot ţinutul Iordanului că era în întregime udat, ca grădina Domnului, ca pământul Egiptului, până către Ţoar (era înainte ca Domnul să nimicească Sodoma şi Gomora). Şi şi-a ales Lot tot ţinutul Iordanului şi a luat-o spre răsărit, şi astfel s-au despărţit ei unul de altul. Avram s-a aşezat în pământul Canaanului, iar Lot s-a aşezat în cetăţile din ţinut şi şi-a pus corturile până la Sodoma. Iar oamenii din Sodoma erau foarte răi şi păcătoşi înaintea Domnului.

Şi Domnul i-a spus lui Avram, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii şi priveşte, din locul în care te afli, spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus: tot pământul pe care îl vezi, ţie ţi-1 voi da şi seminţiei tale, pentru totdeauna. Voi face seminţia ta ca pulberea pământului: de va putea cineva să numere pulberea pământului, va putea număra şi seminţia ta. Scoală-te şi cutreieră pământul acesta în lung şi în lat, căci ţi-1 voi da ţie.” Avram şi-a luat corturile şi a venit să se aşeze la stejarii de la Mamre, care este la Hebron; şi a construit acolo un altar pentru Domnul. (Geneză 13,1-18)

Întâlnirea cu Melchisedec

Figură misterioasă, acest rege al Şalemului (= Ierusalimul?) avea să devină în timp o prefigurare a lui Mesia (Ps. 109/110,4; Evrei 5).

Când Avram s-a întors după ce l-a biruit pe Kedorlaomer şi pe regii care erau cu acesta, Melchisedec, regele Şalemului, i-a adus pâine şi vin; el era preot al Dumnezeului Preaînalt . Şi l-a binecuvântat zicând:

„Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul cel Preaînalt, Stăpânitorul cerului şi al pământului, şi binecuvântat să fie Dumnezeul cel Preaînalt, care i-a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate. (Geneză 14,17b—20)

Legământul cu Domnul

Pentru a defini legătura specială pe care Dumnezeu o stabileşte din pură bunăvoinţă cu omul, Biblia foloseşte imaginea unei învoieli, convenţii, alianţe între două părţi. Diferenţa faţă de relaţiile interumane este că cele două părţi nu se află pe acelaşi plan. Nici nu este o „alianţa împotriva cuiva. Româna are, din fericire, cuvântul „legământ”, care accentuează inserarea în sfera sacrului. Elementul comun pe care această imagine îl valorizează este relaţia între două persoane, oricât de mare ar fi diferenţa dintre ele Dumnezeu şi omul sunt de aceeaşi parte, dar nu contra a ceva, ci spre binele întregii omeniri.

În vechime, încheierea unei convenţii putea fi marcată de anumite ritualuri menite a-l lua pe Dumnezeu ca martor. De pildă, părţile contractante erau presupuse a trece împreună printre jumătăţile de animale; ideea ar fi: „ca ele să ajung dacă îmi calc jurământul^ Aici însă numai Dumnezeu trece, arătând că iniţiativa liberă, gratuită este numai a sa; omul este aşteptat să o primească în mod liber.

După aceste întâmplări, a fost cuvântul Domnului către Avram, în vedenie, zicând: „Nu te teme, Avrame, Eu sunt scutul tău, şi răsplata ta va fi foarte mare.” Iar Avram a zis: „Stăpâne Doamne, ce-mi vei da? Iată, eu mă duc fără copii şi mai-mare în casa mea este Eliezer din Damasc.” Şi a mai zis Avram: „Iată, nu mi-ai dat urmaş, şi un om din casa mea mă va moşteni.”

Şi, iată, a fost cuvântul Domnului către el zicând: „Nu te va moşteni acesta, ci acela care va ieşi din coapsele tale, el te va moşteni!”

Şi Domnul l-a scos afară pe Avram şi i-a spus: „Priveşte către cer şi numără stelele, dacă le poţi număra.” Şi i-a zis: „Aşa va fi seminţia ta.” Avram l-a crezut pe Domnul şi i s-a socotit aceasta ca dreptate.

Şi i-a spus: „Eu sunt Domnul, care te-am scos din Ur, din Caldeea, ca să-ţi dau pământul acesta în stăpânire.”

Avram a zis: „Stăpâne Doamne, după ce voi cunoaşte că-1 voi stăpâni?”

I-a spus Domnul: „Ia-mi o juncă de trei ani şi o capră de trei ani şi un berbec de trei ani, o turturea şi un porumbel.”

El a luat toate acestea şi le-a despicat în două şi a aşezat jumătăţile una în faţa celeilalte, dar păsările nu le-a despicat. Păsări de pradă coborau asupra stârvurilor, dar Avram le izgonea. Iar când soarele a ajuns la asfinţit, o toropeală a căzut peste Avram şi, iată, spaimă şi întuneric mare au căzut asupra lui.

Şi Domnul i-a spus lui Avram: „Să ştii bine că cei din seminţia ta vor fi străini într-o ţară care nu va fi a lor; ei vor fi robi şi vor fi asupriţi patru sute de ani. Dar şi pe neamul care îi va asupri Eu îl voi judeca şi după aceea vor ieşi de acolo cu avuţie mare. Tu te vei duce în pace la părinţii tăi, vei fi înmormântat la bătrâneţi fericite, iar la a patra generaţie ei se vor întoarce aici, căci nu va fi ajuns la culme ticăloşia amoriţilor până atunci.”

După ce a asfinţit soarele şi s-a făcut beznă, iată, cuptor de fum şi pară de foc au trecut printre bucăţile acelea. în ziua aceea a încheiat Domnul cu Avram un legământ zicând: „Seminţiei tale îi dau pământul acesta, de la fluviul Egiptului până la fluviul cel mare al Eufratului”. (Geneză 15,1-18)

Ismael

Timpul trece şi făgăduinţa lui Dumnezeu că îi va da lui Avram un fiu pare a nu se mai împlini. Sărai recurge la un străvechi obicei de substituire. Dumnezeu tolerează cutume şi mentalităţi încercând să le corecteze treptat, cu o pedagogie răbdătoare care ţine seama de libertatea omului.

Deşi nu fiul roabei va fi cel ales, Dumnezeu are grijă de el şi îi pune în faţă un viitor glorios.

Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse copii. Dar ea avea o slujnică egipteancă, pe nume Hagar. Şi a zis Sărai către Avram: „Iată, Domnul n-a îngăduit să zămislesc. Intră, rogu-te, la slujnica mea; poate voi dobândi copii prin ea!” Şi a ascultat Avram vorba Saraiei. Şi Sărai, nevasta lui Avram, a luat-o pe Hagar egipteanca, slujnica sa, la zece ani după aşezarea lui Avram în pământul Canaanului, şi i-a dat-o de nevastă lui Avram, bărbatul său. El a intrat la Hagar şi ea a zămislit şi, văzând că a zămislit, a început s-o dispreţuiască pe stăpâna sa. Atunci Sarai i-a zis lui Avram: „Nedreptatea ce mi se face e din vina ta! Eu am dat-o pe slujnica mea în braţele tale şi ea, văzând că a zămislit, a început să mă dispreţuiască. Domnul să judece între mine şi tine!”

Avram a zis către Sărai: „Iată, slujnica ta este în mâinile tale; fă cu ea ce crezi de cuviinţă.” Sărai a asuprit-o, iar aceasta a fugit din faţa ei. Şi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu, la izvorul de pe drumul spre Sur, şi i-a zis: „Hagar, slujnica Saraiei, de unde vii şi încotro te duci?” Ea a răspuns: „Fug din faţa Saraiei, stăpâna mea.” Şi i-a zis îngerul Domnului: „întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei!” Şi i-a mai zis îngerul Domnului: „Voi înmulţi seminţia ta atât de tare, încât nu se va mai putea număra.” Şi iarăşi i-a zis îngerul Domnului:

„Iată, ai zămislit şi vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Ismael , pentru că a auzit Domnul durerea ta.

Cele mai frumoase povestiri din Biblie,  traduse  din ebraică, aramaică şi greacă veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here