Patimile fatale

0
147

„Patimile fatale” reprezintă o imagine puternică şi expresivă. În acest caz nu există sugestii despre o oarecare soartă oarbă şi nemiloasă, despre împrejurări tragice şi întâmplătoare.

Dimpotrivă, vorbim despre reaua întrebuinţare a libertăţii, despre dând lui Dumnezeu, pe care îl convertim în rău, atât pentru noi, cât şi pentru cei ce ne înconjoară.

Roadele macabre şi urmările catastrofale, ajungându-se chiar până la moarte, reprezintă rezultatul patimilor păcătoase, care ne domină total. Despre acest adevăr crud mărturisesc şi exemplele din Biblie şi din istoria popoarelor sau din viaţa cotidiană.

Păcatul distruge conştiinţa, paralizează voinţa, întunecă sentimentele, murdăreşte trupul. Păcatul destramă familii, omoară copii în pântecele mamelor, aduce diverse boli.

Descriind evenimentele apocaliptice care vor veni, Apostolul Ioan Teologul profeţeşte astfel: A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul furiei desfrânării sale (Apoc. 14, 8). Cei ce au băut „vinul desfrânării” vor bea şi „vinul mâniei lui Dumnezeu”. „Cât s-a slăvit şi s-a fălit” desfrânatul Babilon, tot atât va fi atins de „munci şi amar” (v. Apoc. 14, 10; 18,2-7).

De aceea, înţeleptul rege Solomon avertizează: Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa (Eccl. 11, 9).

Aceasta este răsplata pentru păcat!

“Păcatele tinereţii şi sănătatea familiei”, K. V. Zorin. Traducere din limba rusă de Eugeniu Rogori. Editura Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2010