Patima de a ne îmbogăţi, de a stăpâni averi, ne încearcă cu griji deşarte

0
119

144818_saracia-bunavoie-bogatiaPatima de a ne îmbogăţi, de a stăpâni averi ne încearcă cu griji deşarte şi cu tulburări şi, prin acestea, depărtează mintea şi inima noastră de la Dumnezeu. Grija cea sfântă a rugăciunii şi a cugetării celor duhovniceşti se depărtează de la noi. Acest adevăr ni-1 arată şi dumnezeiescul Părinte Isaac Şirul care zice: “Nu poţi, cu grija lumii fiind înfăşurat, să mai ai cu tine şi grija lui Dumnezeu”. Mintea tulburată cu grija de averi pururea este stăpânită de uitarea celor duhovniceşti, după mărturia aceluiaşi sfânt, care zice: “Mintea tulburată nu va scăpa de uitare şi înţelepciunea nu-i deschide acesteia uşa” (Sfântul Isaac Şirul, Cuv. 5). în adevăr, ce fel de înţelepciune şi filozofie duhovnicească ar mai putea să intre într-o minte încărcată cu tulburarea grijilor şi averilor, care fac pe om cu anevoie să intre în împărăţia lui Dumnezeu?

Dar mai greu pentru noi este faptul că, de nu ne vom sili să fugim de odihna acestei vieţi şi de adunarea averilor, pe lângă altă osândă, prea lesne vom ajunge în robia patimilor celor pierzătoare, după cum iarăşi vedem scris: “Cel ce fuge de odihna vieţii acesteia de faţă, acesta cu mintea a văzut veacul ce va să fie. Iar cel ce este legat de iubirea de agoniseală, este rob al patimilor”. Apoi, arătând că nu numai câştigarea aurului şi a banilor este agoniseală, ci şi oricare alt lucru de prisos, zice: “Nu socoti cum că singură câştigarea aurului şi a argintului este iubire de agoniseală. Ci şi tot lucrul” (Sfântul Isaac Şirul, Cuv. 23, f. 119). încă şi de toată blândeţea şi liniştea este cu totul străin cel ce se îndeletniceşte cu grija averilor, după cum adevereşte acelaşi sfânt: „Omul cu multe griji, nu se poate face blând şi liniştit. Căci pricinile cele de nevoie ale lucrărilor întru care se ticăloşeşte, îl silesc pe el a se mişca întru dânsele şi a se îndeletnici cu ele fără de voie şi, chiar nevrând el, îi răpesc liniştea şi tăcerea lui” (Sfântul Isaac Şirul, Cuv. 13).

Dar ce este şi mai rău, prin iubirea de avuţii şi prin grija cea multă de lucrurile pământeşti, noi dăm dovadă de necredinţă în Dumnezeu, cum ne adevereşte Sfântul Efrem Şirul care zice: “Semn de necredinţă este a ne lega noi de lucrurile cele pământeşti”. Căci, voind să ne izbăvească Domnul de materii, zice: Să nu vă grijiţi cu sufletul vostru ce veţi mânca sau ce veţi bea, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca. Apoi zice: Oare este viaţa mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? (Matei 6, 25). Şi iarăşi, arătându-ne pildă luminată la păsări şi la ierburi, Domnul zice: Căutaţi la păsările cerului că nici nu seamănă, nici seceră, nici adună în jitniţă, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? (Matei 6, 26). Şi de haină ce vă grijiţi? Socotiţi crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici torc. Şi grăiesc vouă, că nici Solomon, întru toată mărirea sa, nu s-a îmbrăcat ca unul dintr-aceştia. Deci, dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor aşa o îmbracă, nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? (Matei 6, 28-30).

Oare de ce ne numeşte pe noi puţin credincioşi? Pentru că nimeni din cei ce se leagă cu multă grijă de lucrurile pământeşti, nu poate dovedi că are credinţă tare în Dumnezeu. Căci dacă alergăm cu atâta zor după lucrurile cele pieritoare şi pentru aceasta ne tulburăm şi ne părăsim pravila noastră de la chilie şi de la biserică, atunci ne facem de ruşine în faţa lui Dumnezeu, căci nădăjduim mai mult în sârguinţa noastră, decât în pronia lui Dumnezeu şi dăm dovadă de necredinţă în Dumnezeu. Dacă voiţi să vedeţi o icoană a lucrurilor acestora, vă rog să citiţi în Filocalia, volumul 1, paginile 151-220, la Cuviosul Nil Ascetul şi mai cu seamă la capetele 7-10.

Nouă, părinţilor şi fraţilor, ni se cade a fi pururea în rugăciuni pentru noi Şi pentru cei ce ne miluiesc pe noi, iar nu să lăsăm pravila noastră şi să ne întoarcem ca mirenii la adunarea de averi. Vedem că mila lui Dumnezeu ne Poarta de grijă cu tot ce ne trebuie, prin cele ce aduc creştinii cei buni la biserică. Deci, să nu uităm de pedeapsa ce ne aşteaptă, dacă nu ne vom ruga pentru Cei ce ne miluiesc pe noi. Căci auzim pe proorocul, zicând: Vai celui ce îşi adună cele ce nu sunt ale sale şi îşi îngreuiază jugul foarte tare. Ca să scăpăm de acrst vai, care îngreuiază foarte mult jugul păcatelor noastre, să ne bucurăm unim de cele ce ni se trimit de la Dumnezeu prin credincioşii Săi, iar noi să ne aflăm la datoria noastră de a ne ruga pentru ei şi la înfrânarea, după putere, de la toate, după cum am făgăduit lui Dumnezeu, ca să petrecem viaţa noastră în sărăcie şi în slujba Bisericii lui Hristos.

Dumnezeu, după Apostolul, este Cel ce creşte toate cele semănate de noi. Iar dacă nu le va creşte El, în zadar semănăm mult, căci El poate, şi după creştere, a le strica pe ele şi să ne lase pe noi cu mâinile goale, chiar după ce ne-am ostenit. Căci auzim ce zice Sfânta Scriptură: Sămânţă multă vei semăna în ţarină şi puţine vei strânge, pentru că o vor mânca lăcustele. Vie vei sădi şi o vei lucra, şi vin nu vei bea, nici te vei veseli din ea, pentru că o vor mânca viermii (Deuteronom 28, 38-39). Şi iarăşi: Aţi semănat mult şi aţi luat puţin, căci le-am suflat pe ele din mâinile voastre. Căutaţi la multe şi s-au făcut puţine (Agheu 1, 6-9).

Deci, mare piedică spre mântuire ne este dragostea de lucruri trecătoare şi pierzătoare, mai ales nouă celor care de bunăvoie am făgăduit că vom petrece în sărăcie şi neagoniseală. Unde este, aşadar, şi la ce foloseşte sârguinţa noastră, dacă Dumnezeu ţine cârma lucrurilor şi toate le poartă şi le duce precum vrea?

Să înţelegem deci că fără Dumnezeu nu putem face nimic (Ioan 15, 5). Apoi, în toate să cerem ajutorul Lui prin sfintele rugăciuni şi să nu ne punem toată nădejdea numai în osteneala noastră şi în adunarea peste măsură de averi, noi care ne-am lepădat de toate ale lumii de bunăvoie.

Urcuş spre înviere, Arhimandrit Cleopa Ilie

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here