Păstorul nostru

pastorDomnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. (Psalmi 2, 21)

David descrie în acest psalm legătura sa cu Dumnezeu. El depinde de Dumnezeul său ca oaia de păstor. El își dă seama că mâna Domnului este asupra sa, că Domnul îl ține, și în înțelegerea acestui fapt stă toată puterea lui. Nu se abate din drum, ci merge acolo unde îl duce Domnul; nu își alege singur hrana, ci primește totul din mâinile Dăruitorului – și așa, merge tot mai departe, din bine în mai bine. Pășunea aceasta îl apropie de locul unde locuiește Păstorul Însuși. Harul se revarsă asupra lui din belșug, și e fericit.

Tu, fratele meu, pe ce cale te afli? Nu cumva te abați de la pășunea adevărată, nu cumva guști din rodul oprit, nu cumva îți potolești setea bând dintr-un izvor spurcat de plăcerile păcătoase? Faci, oare, voia lui Dumnezeu, Îi dai locul de frunte în inima ta, în năzuințele tale?Sau te abați de la cuvântul Lui? Dacă așa stau lucrurile, nu-ți vei găsi nici liniștea, nici fericirea adevărată, ci sufletul tău se va trezi într-o pustie fără de apă.

Grăbește-te să te întorci la Păstorul cel bun, și toiagul Lui te va îndruma. El, Care și-a pus sufletul pentru oile Sale cuvântătoare, este singurul care poate umple viața noastră. Să ne încredem Lui și să-L urmăm fără a șovăi nici măcar o clipă, ca să ne ducă la ape line și pășuni verzi. Sufletul l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui (Psalmi 22, 3).

„Fiecare zi, un ar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here