Părintele Teofil Părăian – Sărbătoarea duminicii, ca zi de odihnă

 

– Daţi-ne câteva lămuriri despre sărbătoarea duminicii, ca zi de odihnă şi sărbătoare.

– În practica creştină, de la început s-a trecut de la sâmbătă la duminică; în vechime se ţinea sâmbăta, dar sâmbăta nu mai avea pentru creştini aceeaşi semnificaţie şi atunci s-a trecut de la sâmbătă la duminică; s-a trecut prin tradiţie, adică nu au existat nişte porunci în Evanghelie sau în Scriptură, în general, în legătură cu aceasta, dar Biserica, prin rânduielile ei, a trecut de la sâmbătă la duminică.

Deci nu s-a părăsit ziua de odihnă, ci s-a schimbat ziua de odihnă. Undeva, în Epistola către Evrei, se spune că aşa cum s-a schimbat Legea, Testamentul, aşa s-a schimbat şi ziua de odihnă (cf. Evrei 4, 9).

Noi am primit aceasta din rânduiala Bisericii şi mergem aşa înainte, fără să contestăm rânduiala Bisericii; pentru că nu există undeva o poruncă expresă pentru duminică. Există o poruncă pentru sâmbătă, dar pentru că lucrurile s-au schimbat, în fondul lor, adică s-a ajuns de la Vechiul Testament la Noul Testament, s-a ajuns şi la schimbarea zilei de odihnă, pentru că ziua de odihnă trebuie să aibă un conţinut, iar conţinutul, pentru noi, este învierea Domnului Hristos şi Pogorârea Duhului Sfânt.

Două evenimente care s-au întâmplat duminica şi care pentru noi sunt mai importante decât ieşirea din Egipt, pe care o pomeneau cei vechi prăznuind sâmbăta, sau faptul că Dumnezeu a sfinţit ziua a şaptea. Cum a sfinţit ziua a şaptea, poate să sfinţească şi ziua întâi de odihnă.

Ăsta este punctul nostru de vedere şi practica noastră asta este şi nu ne facem probleme în legătură cu ziua aceasta, pentru că noi ne lăsăm conduşi de Biserica noastră. Or, dacă noi credem în învăţătura Bisericii, credem şi în ceea ce a hotărât Biserica.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei